14.992 de modificări
Modificări
→Istoric: +imagine
În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră la Humor. [[Ctitor]]ul acestei biserici era un vestit boier modovean, care fusese pârcălab de Roman (1516-1523) înainte de a deveni mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui [[Petru Rareș]], el a fost un dregător de încredere al voievodului, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofăt în timpul domniei lui [[Ștefan cel Mare]] și a lui Bogdan al III-lea. S-a păstrat încă [[pisanie|pisania]] de pe peretele exterior sudic al pronaosului, scrisă în [[limba slavonă]]:
:„''Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie''”.
[[Fișier:Manastirea_Humor11.jpg|thumb|left|250 px|Marele logofăt Toader Bubuiog - tabloul votiv]]
În 1535 logofătul Toader Bubuiog a adus mai mulți meșteri care să zugrăvească noua biserică. Printre aceștia era și Toma din Suceava, cel care se autointitula „''zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voievodul Moldovei''”. Acești meștari zugravi au realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.<ref>Mihai Iacobescu (coord.) - ''Suceava. Ghid turistic al județului'', Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 136</ref>
Un veac mai târziu, voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a ridicat ziduri înalte de piatră în jurul mănăstirii și a construit, la intrarea în incintă, un turn masiv cu parter și trei etaje (în 1641). Aceste ziduri nu i-au împiedicat însă pe cazacii lui Timuș Hmielnițki să jefuiască și să incendieze parțial sfântul lăcaș în 1653.<ref name="Catana">[http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/patrimoniul-de-la-humor-17553.html Cristina Andreea Catană, ''Patrimoniul de la Humor''], în ''Jurnalul Național'', 5 iulie 2006.</ref>
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, autoritățile au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea, trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților „sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”.<ref>[http://www.bucovina-forestiera.ro/1999/restituiri.htm Gheorghe C. Leon, ''Proprietatea forestieră în vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc'', în ''Bucovina forestieră'', nr. 1-2/1999.]</ref> După desființarea mănăstirii, biserica sa a fost transformată în biserică parohială, în timp ce [[Chilie|chiliile ]] s-au ruinat aproape complet. În clădirile fostului ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.<ref name="Catana"/>
După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei Mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie. În a doua jumătate a secolului XX s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului mănăstiresc. Astfel, în anii 1971-1972 a fost restaurată pictura interioară din [[pronaos]] și [[gropniță]], cu sprijin financiar și de specialitate de la UNESCO. Tot atunci a fost refăcut acoperișul bisericii și au fost lărgite streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare împotriva intemperiilor. De asemenea, a fost restaurat turnul construit de Vasile Lupu.<ref name="PSP"/>
==Arhitectură==
