'''DiaconiţeleDiaconițele''' (gr. ''diakonissa'') au reprezentat unul dintre ordinele [[cler]]icale din Biserica primară. Există puţine informaţii puține informații cu privire la activităţile activitățile lor din acea vreme, dar este limpede că ajutau îndeosebi la administrarea [[Sfintele Taine|Tainelor]] şi și la catehizarea femeilor şi și fetelor. Întrucât era considerat nepotrivit ca un bărbat să atingă direct o femeie, diaconiţele diaconițele trebuiau să ajute mai ales la administrarea [[Mirungere|ungerea cu Sfântului Mir]] a femeilor nou-[[botez]]ate.

Despre diaconiţe diaconițe găsim mărturii încă din textul biblic, mai precis începând cu ''Epistolele'' Sf. Pavel către Romani [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=16 16, 1-2], care aminteşte amintește despre diaconiţa diaconița [[Febe diaconiţadiaconița|Febe]] şi și I Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 3, 8-11], care descrie calităţile calitățile pe care ar trebui să le aibă cel desemnat pentru slujirea diaconească, unde versetul 11, intercalat între enumerarea calităţilor calităților episcopului şi și respectiv diaconului apare un verset care pare să se refere la o categorie clericală feminină identificabilă cu cea a diaconiţelordiaconițelor:

Aceste texte pot fi interpretate ca un indiciu al existenţei instituţiei diaconiţelor existenței instituției diaconițelor încă din perioada apostolică. Sf. [[Ioan Gură de Aur]] era categoric în această interpretare (''[http://www.ioanguradeaur.ro/618/omilia-xi-3/ Omilia XI] la Epistola I către Timotei'').

Faptul pare să fie confirmat ulterior de mai multe texte din Tradiţia Tradiția Bisericii, care atestă şi și ele existenţa instituţiei diaconiţelor şi existența instituției diaconițelor și o reglementează. Astfel, dacă ea nu apare în ''[[Didahia|Tradiţia Tradiția apostolică]]'' atribuită Sf. [[Ipolit Romanul|Ipolit al Romei]] (+210), atât ''Didascalia Apostolilor'' (Siria, sec. III) şi și ''Constituţiile Constituțiile apostolice'' (Siria, sfârşitul sfârșitul sec. al IV-lea), precum şi și în alte documente privind legislaţia legislația civilă şi și bisericească de secol din sec. IV-VI. O rânduială a hirotoniei diaconiţelor diaconițelor s-a păstrat în ''Codex Barberini graecus'', cel mai vechi codice liturgic care ni s-a păstrat şi și a fost reprodusă în ''Evhologhion''-uri până în sec. al XIV-lea, când instituţia instituția căzuse deja în desuetudine, rolul acestora în biserică fiind preluat de monahii.

Instituţia Instituția diaconatului feminin s-a dezvoltat doar în Orientul creştin şi creștin și în BizanţBizanț, unde a supravieţuit supraviețuit până în secolul al XII-lea, canonistul [[Teodor IV (Balsamon) al Antiohiei|Teodor Balsamon]] (+1195) amintind deja instituţia diaconiţelor instituția diaconițelor ca pe una desuetă. Diaconatul feminin nu s-a dezvoltat în Occidentul latin.

==Rolul liturgic al diaconiţelordiaconițelor==

Potrivit surselor amintite, trecerea unei femei în treapta diaconiei se făcea prin [[hirotonie|hirotonirea]] de către un [[episcop]], ca şi și în cazul bărbaţilorbărbaților; puteau fi primite în această tagmă începând cu vârste destul de înaintate (60, 50 sau 40 de ani - sursele diferă în această privinţăprivință). Puteau fi fecioare, femei căsătorite sau văduve (au existat rânduieli diferite în această privinţă privință în funcţie funcție de perioadă şi și de loc). [[VeşminteVeșminte|VeşmântulVeșmântul]] lor liturgic specific era [[orar]]ul, ca şi și pentru diaconi, şi și acestea se împărtăşeau împărtășeau în altar, imediat după [[diacon]]i.

[[Imagine:Sf_Olimpiada_diaconita.jpg|thumb|150px|right|Sf. Olimpiada diaconiţadiaconița]]Putem spune că este anacronic să afirmăm că diaconiţele diaconițele nu aveau acelaşi același rol liturgic ca şi și [[diacon]]ii în Biserica timpurie. Aceasta ar însemna să le atribuim diaconilor un rol pe care l-au căpătat ceva mai târziu în [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|istoria Bisericii]]. Diferenţierea Diferențierea acestor roluri a fost totuşi totuși relativ rapidă.

În Biserica primară, diaconiţele diaconițele aveau probabil un rol relativ similar cu cel al diaconului, ba chiar unul pe alocuri mai complex, dată fiind că [[preot]]ului, ca bărbat, nu îi era îngăduit să le atingă pe catehumene sau pe femeile pentru care se săvârşea săvârșea [[Sfintele Taine|Taina]] [[Mirungere|Mirungerii]] sau a [[Maslu|Sfântului Maslu]].

Astfel, diaconiţele diaconițele erau cele care aplicau Sfântul Mir sau uleiul sfinţit sfințit pe trupul femeilor. Preotul rostea rugăciunile şi și supraveghea întreaga procedură, însă cel mai probabil nu se atingea de trupul femeilor respective. Diaconii nu ar fi avut nevoie să joace acest rol, întrucât preotul însuşi însuși putea săvârşi săvârși mirungerea sau ungerea cu uleiul sfinţit sfințit pentru bărbaţibărbați.

În secolul al IV-lea, ''Constituţiile Constituțiile apostolice'' (III.9.1-4) prevăd însă explicit că nu se cuvine ca femeile să boteze, nici să fie hirotonite ca preotese. Tot aici se arată (VIII.28) că rolul liturgic al femeilor se limita la cel de [[Paznicul uşiiușii|uşierușier]]: diaconiţa "nu diaconița „nu face nimic din cele ce le fac preoţii şi preoții și diaconii, decât păzeşte uşile şi slujeşte preoţilor păzește ușile și slujește preoților la botezul femeilor, pentru buna-cuviinţă" cuviință” - nu putea binecuvânta, nu purta sau oferea Sfintele Daruri altora şi și era pe o treaptă inferioară diaconului.

==Rolul misionar şi și social al diaconiţelordiaconițelor==Pe lângă rolul liturgic, diaconiţele diaconițele aveau cel mai probabil şi și un rol misionar şi și social. Deşi Deși ele nu învăţau învățau în Biserică, ele puteau avea acces mai direct şi și mai uşor ușor în casele păgânilor unde s-ar fi găsit vreo catehumenă sau vreo femeie creştinăcreștină. Potrivit normelor sociale de atunci, nu se cuvenea ca un bărbat să vorbească singur cu o femeie care nu îi era rudă, în absenţa absența unor rude sau servitoare ale acesteia. DiaconiţaDiaconița, fiind o femeie de o vârstă respectabilă, nu ridica nici un fel de suspiciuni.

De asemeni, după cum arată ''Didascalia Apostolilor'' (III.12), făcând o paralelă între acestea şi și sfintele femei care slujeau Mântuitorului, diaconiţele diaconițele mai puteau sluji sau fi de ajutor în alte feluri femeilor bolnave sau convalescente pe care le îngrijeau.

==Instituţia diaconiţelor Instituția diaconițelor astăzi==De la începuturile ei, la jumătatea secolului al XIX-lea, [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Biserica Japoniei]] a avut diaconiţediaconițe. Primul [[episcop]] al Japoniei, Sf. [[Nicolae al Japoniei|Nkolai Kasatkin]] a fost ajutat de mai multe diaconiţe diaconițe în timpul slujirii sale episcopale.

În aceeaşi aceeași perioadă, [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]], Biserica-mamă a Bisericii Japoniei ava şi avea și ea un număr de diaconiţediaconițe. Din puţinele puținele materiale de care dispunem, se pare că Biserica Rusiei a avut dintotdeauna diaconiţediaconițe.

De-a lungul ultimelor secole, în [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Biserica Greciei]] au existat din când în când diaconiţe şi diaconițe și pare să fi avut dintotdeauna diaconiţe diaconițe în [[mănăstire|mănăstirile]] feminine. În anul 2004, Sf. Sinod al Bisericii Greciei a restabilit oficial diaconatul feminin.<ref>[http://www.americamagazine.org/content/article.cfm?article_id=3997 "Grant Her Your Spirit"] de Phyllis Zagano, ''America: The National Catholic Weekly'', February 7, 2005.</ref>

Biserica Ortodoxă Rusă mai are încă diaconiţediaconițe.<ref>Apud [http://www.antiochian.net/index.php?option=com_content&task=view&id=472&Itemid=21 "Deaconesses"], care trimite la punctul 8 din [http://eng.sedmitza.ru/index.html?did=1906 Minuta şedinţei ședinței Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, 11 aprilie 2006] ca dovadă a faptului că în Biserica rusă mai există diaconiţediaconițe.</ref>

În mănăstirile feminine, rolul diaconiţelor pare să fie cel de [[Biserica Ortodoxă a menţine buna rânduială şi funcţionare Alexandriei|Biserica Alexandriei]] a bisericii mănăstiriireactivat instituția diaconițelor în noiembrie 2016, lucru socotit mai potrivit decât aducerea primele hirotesii de diaconițe având loc în mănăstire februarie 2017 <ref> [http://basilica.ro/inedit-prima-hirotesie-a-diaconitelor-oficiata-de-patriarhul-teodor-al-alexandriei/ Prima hirotesie a unor [[diacondiaconițelor oficiată de Patriarhul Teodor al Alexandriei]]i, pe basilica.ro </ref>

În mănăstirile feminine, rolul diaconițelor pare să fie cel de a menține buna rânduială și funcționare a bisericii mănăstirii, lucru socotit mai potrivit decât aducerea în mănăstire a unor [[diacon]]i. În anul 2006, mănăstirile româneşti şi bulgăreşti românești și bulgărești de mai mari dimensiuni par să aibă câte o ''eclesiarhă'' (urmaşa urmașa probabilă a diaconiţeidiaconiței) care de regulă ocupă rangul al doilea după [[stareţstareț]]ă. În România, aceasta poartă [[veşminteveșminte]] distinctive (camilafca şi și mantia călugărească) în timpul slujbelor la care îl asistă pe preot.

[[Imagine:Chrismation.jpg|thumb|left|150px|Un preot săvârşeşte săvârșește Mirungerea unei femei adulte]]Problema reintroducerii instituţiei diaconiţelor instituției diaconițelor pentru slujirea în bisericile de [[parohie]] sau în [[catedrală|catedrale]] nu se pune deocamdată. Practica slujirii diaconiţelor diaconițelor aici pare să fi dispărut din Biserica Răsăriteană cu mai bine de 600 de ani în urmă, dinainte de [[Căderea Constantinopolului]].  Instituţia diaconiţelor a apărut ca o necesitate a vremurilor respective, în contextul social respectiv. În condiţiile în care unele dintre interdicţiile sociale din vremurile de atunci s-au schimbat, iar întrucât majoritatea ortodocşilor sunt botezaţi de la vârsta prunciei, nevoia ajutorului diaconiţelor la slujbele Mirungerii sau Sf. Maslu au încetat să mai fie presante. În cazul convertirilor femeilor adulte, în context contemporan, aceste slujbe pot fi oficiate de către preot.

Instituția diaconițelor a apărut ca o necesitate a vremurilor respective, în contextul social respectiv. În ''diaconie'' - slujirea socială socială propriu-zisă condițiile în care unele dintre interdicțiile sociale din vremurile de atunci s- au schimbat, iar întrucât majoritatea ortodocșilor sunt implicaţi în prezent atât clerici cât şi laicibotezați de la vârsta prunciei, nevoia ajutorului diaconițelor la slujbele Mirungerii sau Sf. Maslu au încetat să mai fie presante. În [[Biserica Ortodoxă Română]]cazul convertirilor femeilor adulte, în context contemporan, rolul social al diaconilor şi diaconiţelor este îndeplinit astăzi nu doar aceste slujbe pot fi oficiate de către diaconi, cât mai ales de asistenţii sociali (teologi), dar el nu mai presupune astăzi neapărat şi un rol liturgic specific al celor implicaţipreot.

==Sfinte diaconiţe==Între Sfintele femei care au avut rangul de diaconiţe, le amintim pe:*Sf. [[Febe diaconiţa]] ([[3 septembrie]], care lÎn ''diaconie'' - slujirea socială socială propriu-zisă -a ajutat pe Sfsunt implicați în prezent atât clerici cât și laici. În [[Apostolul Pavel|Apostol PavelBiserica Ortodoxă Română]] (amintită la Romani [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=16 16, 1-2]);* Cuvioasa [[Olimpiada diaconiţa|Olimpiada]] ([[25 iulie]])rolul social al diaconilor și diaconițelor este îndeplinit astăzi nu doar de către diaconi, prietenă a Sf. [[Ioan Gură cât mai ales de Aur]];*Sf. Muceniţă [[Tatiana Romana|Tatiana]] asistenții sociali ([[12 ianuarie]]teologi), dar el nu mai presupune astăzi neapărat și un rol liturgic specific al celor implicați.

==Soţia diaconuluiSfinte diaconițe==Între Sfintele femei care au avut rangul de diaconițe, le amintim pe:*Sf. [[Febe diaconița]] ([[3 septembrie]], care l-a ajutat pe Sf. [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] (amintită la Romani [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=16 16, 1-2]);* Cuvioasa [[Olimpiada diaconița|Olimpiada]] ([[25 iulie]]), prietenă a Sf. [[Ioan Gură de Aur]];*Sf. Muceniță [[Tatiana Romana|Tatiana]] ([[12 ianuarie]]).

==Soția diaconului==În zilele noastre, termenul de '''diaconiţădiaconiță''' mai este folosit şi și pentru a o desemna pe soţia soția unui [[diacon]]. Aceasta nu are nici un fel de funcţie funcție liturgică sau socială specifică, aceasta trebuind totuşi totuși să fie, ca şi și [[preoteasa]] sau ''presbitera'', un model de evlavie şi cuviinţă și cuviință pentru toate femeile din respectiva [[parohie]].

Termenul are corespondente şi și în alte limbi: în arabă, ea se numeşte numește ''ŞamassiȘamassi'' (derivat din ''şamasșamas'', diacon); în limba sârbă, ''DjakoniţaDjakonița''. În alte limbi slave, apelativul folosit pentru soţia soția diaconului este identic cu cel care o desemnează pe soţia soția preotului: ''MatiuşkaMatiușka'' (în rusă), ''PanimatiuşkaPanimatiușka'' (în ucraineană) etc.

*Ioan I. Ică Jr., "Diaconiţele şi ''Diaconițele și slujirea lor în Biserica veche" '' - textele principale, in [[Ioan Gură de Aur]], ''Scrisori din Exil - despre deprimare, suferinţă şi providenţă suferință și providență - către Olimpiada şi și cei rămaşi credincioşirămași credincioși'', volum realizat de diacon Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 1997, pp. 339-348.*Ionuţ Ionuț Mavrichi, [http://www.nistea.com/eseuri/ionut_mavrichi/institutia-diaconitelor-in-noul-testament.htm Instituţia diaconiţelor Instituția diaconițelor în Noul Testament].

==A se vedea şiși==

*ro: Ionuţ Ionuș Mavrichi, [http://www.nistea.com/eseuri/ionut_mavrichi/institutia-diaconitelor-in-noul-testament.htm Instituţia diaconiţelor Instituția diaconițelor în Noul Testament];*ro: [http://www.lacasuriliterare.com/article-24825887.html Despre diaconiţediaconițe], fragment extras din "Diaconiţele şi ''Diaconițele și slujirea lor în Biserica veche" '' - textele principale, in în [[Ioan Gură de Aur]], ''Scrisori din Exil - despre deprimare, suferinţă şi providenţă suferință și providență - către Olimpiada şi și cei rămaşi credincioşirămași credincioși'', volum realizat de diacon Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 1997 (fragment disponibil pe blogul Mirelei ŞovaȘova).