Modificări

[[Image:Relics.jpg|thumb|right|270px|Moaşte Moaște în faţa fața unui [[epitaf]]]]'''MoaşteleMoaștele''' (sl. ''mošti'') sunt rămăşiţerămășițe, oseminte - adesea mumificate, plăcute la vedere şi și având un miros plăcut - ale unui [[sfânt]] sau ale unei persoane cu viaţă viață sfântă. Prin extensie, se aplică şi și la resturi de îmbrăcăminte, veşminte [[veșminte]] sau alte obiecte persoanei sfinte (de exemplu: [[Brâul Maicii Domnului]]).

În limba veche şi se folosea şi și sinonimul "odor „odor/ odoare"odoare”, iar sinonimul neologistic este "relicvă „relicvă/ relicve"relicve”.

Moaştele Moaștele sunt semnul lucrării harului [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] în lume, şi și ele sunt făcătoare de [[minune|minuni]] pentru cei care se închină cu [[credinţacredința|credinţăcredință]] lui Dumnezeu, a cărui lucrare se manifestă în sfintele moaştemoaște.

Prin moaşte moaște se proslăveşte proslăvește Dumnezeu, iar credincioşii credincioșii se folosesc de minunile harului revărsat spre ele, căci trupurile lor sunt Biserică a Duhului Sfânt (I Cor. 3,16-17; 6,19, 20), vrednic de cinste şi și cât trăieşte şi trăiește și după moarte, ca nişte niște făcătoare de minuni (II Tim. 2, 21; Ps. 33, 20) aşa așa cum a fost a lui Iosif (Fac. 50, 1-14; Exod. 13, 19), a lui Elisei (IV Regi 13, 20-21; 19, 11-12).

Sinodul al şaptelea șaptelea ecumenic cateriseşte şi afuriseşte caterisește și afurisește pe mirenii care se dovedesc că defaimă moaştele moaștele [[sfinţisfinți]]lor, care stau la temelia vieţii bisericeşti vieții bisericești (VI ec. 51; VII ec. 7; Cart. 83; Ant,5).

"Mulţimea „Mulțimea păgânilor aduseră lemne şi și vreascuri, mai ales iudeii făcură aceasta bucuros, după cum le este obiceiul… obiceiul... Focul a luat forma unei bălţi bălți că o pânză umflată de vânt în jurul trupului lui Policarp… şi Policarp... și am simţit simțit un miros plăcut că ca de fum de tămâie sau alte preţioase miresme… prețioase miresme... Păgânii s-au străduit că ca nici rămăşiţele rămășițele trupului lui să nu le putem lua, că mulţi creştini mulți creștini au dorit să facă aceasta şi și să aibă sfântul lui trup (moaştemoaște)… ... După aceea am dobândit osemintele lui, care sunt mai de preţ preț decât pietrele scumpe şi și mai cinstite deal decât aurul. Domnul ne va ajuta ca să ne adunăm, după putinţă putință ca în jurul lor, să prăznuim ziua naşterii nașterii lui că ca mucenic cu veselie şi și cu bucurie intru aducerea aminte de cei care luptă au săvârşitsăvârșit." ” - Martirul Sf. [[Policarp al Smirnei]] ([[Praznic|prăznuit]] la [[23 februarie]]), cap. XIII-XVIII; [[Eusebiu de Cezareea]] Ist. Bis. III, 36.

"Am „Am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi junghiați pentru mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu şi și ziceau: Până când Stăpân Tu, care eşti ești sfânt şi și adevărat, zăboveşti şi zăbovești și să judeci şi și să răzbuni sângele nostru… nostru...?" ” (Apoc. 6, 9-11; 2,13; Sirah 48, 14-15; 49, 11).

Astăzi, o părticică de sfinte moaşte moaște se găseşte găsește în fiecare sfânt [[antimis]]. De asemeni, sfinte moaşte moaște sunt puse la temelia unei biserici şi și a sfântului [[altar]].

Uneori, în vechime, creştinii creștinii sau [[clericCler|clericii]]ii (mai ales [[episcop]]ii) purtau o părticică de sfinte moaşte moaște în [[engolpion]].