Franciscanii de la Oxford, William de Ware și în special John Duns Scotus au apărat doctrina în ciuda opoziției din partea opiniei scolastice a vremurilor. Scotus a propus o soluție privind problemele teologice implicate în reconcilierea doctrinei cu cea a răscumpărării întregii creații de Hristos, susținând că imaculata concepție nu o excludea de la răscumpărarea de către Hristos, ci mai degrabă era rezultatul unei răscumpărări desăvârșite acordate ei pentru rolul special avut în istoria mântuirii. Argumentul lui Scotus pentru teza concepției imaculate a fost sumarizat de unul dintre elevii săi “potuit, decuit ergo fecit” (Dumnezeu poate face, este potrivit a o face, deci a făcut-o).
Urmărind apărarea tezei sale, studenții din Paris au jurat să apere teza și astfel s-a născut tradiția de cu jurământ de sânge pentru apărarea doctrinei. Argumentele care au fost implicate între mișcarea scotistă pro-imaculație și mișcarea tomistă anti-imaculație, au încercat să coreleze această doctrină cu aceea a primatului lui [[Hristos]] (care susține că Hristos s-ar fi întrupat chiar și de [[Adam]] nu ar fi păcătuit), din moment ce ambele grupări au respins ideea că planurile Lui [[Dumnezeu]] erau determinate de păcatele omenirii.
Following his defence of the thesis, students at Paris swore to defend the thesis and the tradition grew of swearing to defend the doctrine with one's blood. Arguments ensued between the immaculist Scotists and the maculist Thomists, and the former tried to link this doctrine with that of the primacy of Christ (which says that Christ would have become man even if Opinia populară era puternic susținătoare a acestui privilegiu pentru [[Adam and EveFecioara_Maria|AdamMaica Domnului]] had not sinned) since both groups reject the idea that God's plans were determined by human sin, dar atât de mare era sensibilitatea acestui subiect și autoritatea lui Aquinas încât de abia in anul 1854, cu sprijinul majorității covârșitoare a episcopilor catolici, Pius al IX-lea a pronunțat doctrina infailibilă.
Popular opinion was firmly behind accepting this privilege for Mary, but such was the sensitivity of the issue and the authority of Aquinas that it was not until 1854 that Pius IX, with the support of the overwhelming majority of Catholic bishops, felt safe enough to pronounce the doctrine infallible. The contemporary statement of the teaching can be found Declarația contemporană asumată de Biserica Catolică poate fi regăsită aici [http://www.scborromeo.org/ccc/p122a3p2.htm#490 here] in the Catechism of the Catholic Church, parte a catehismului catolic. The actual text of the doctrinal declaration isTextul concret al declarației privind doctrina este: ''"We declare "Declarăm. . . that the most Blessed Virgin Mary in the first că Preabinecuvântata Fecioara Maria în primul moment of her conception wasal concepției sale era, prin grația unică și privilegiul acordat de Dumnezeu, by the unique grace and privilege of Godpentru meritele lui Iisus Hristos, in view of the merits of Jesus Christ the Saviour of the human raceMântuitorul omenirii, preserved prezervată intact from all stain of original sinde orice murdărie a păcatului originar."''"
==Roman Catholic statements==
