Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.291 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
==Păcatul şi legea lui Dumnezeu==
[[Image:Moise. Sculptură..jpg|thumb|150px|right|Moise cu Tablele Legii, sculptură din sec. XII de la Catedrala din Noyon, Franţa. Metropolitan Museum of Art, New York City]]
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|200px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], secolul al XV-lea]]
Păcatul înseamnă fărădelege sau călcarea legii lui Dumnezeu.<ref>1Ioan3.4, Rom 5.13, Iac2.9, Is59.12</ref> Prin legea lui Dumnezeu înţelegem totalitatea legilor, poruncilor, rânduielilor cuprinse de [[Vechiul Testament]] şi [[Noul Testament]], ea fiind dată pentru cei păcătoşi <ref>1Timotei 1.9</ref>. În Vechiul Testament legea lui Dumnezeu este codificată în ,,Pentateuh”(primele 5 cărţi,,[[Cartea Facerii|Facerea]]”, ,,[[Cartea Ieşirii|Exodul]]”, ,,[[Cartea Leviticului|Levitic]]ul”, ,,[[Cartea Numerilor|Numeri]]”, ,,[[cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]”), îmbracă haina proverbelor în ,,[[Pildele lui Solomon]]”, este cântată în ,,[[Psalmi]]”. În ,,Noul Testament” ea este întrupată şi tâlcuită de [[Iisus|Hristos]], în [[evanghelie|evanghelii]], iar în epistole ea este întruchipată şi explicată de [[apostol]]i.
Iisus arată că legea lui Dumnezeu poate fi redusă la principiul reciprocităţii pe :,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Proorocii.<ref>Mt7.12</ref>); tot Mântuitorul arată că cea dintîi poruncă este [[iubirea]] lui Dumnezeu(,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintâi<ref>Mc12.28-34, Deut4.27-29</ref>) iar a doua- continuă Iisus- care este asemenea ei, este iubirea aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` care fusese enunţată în Levitic<ref>Lev19.18, Mat22.34-40, Mc12.31, Lc10.27</ref>). Acestea trebuie luate laolaltă cu porunca nouă a lui Hristos (,,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu” în condiţiile în care ,,nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” care arată că iubirea semenilor trebuie să meargă până la sacrificiul de sine, aşa cum a făcut-o Hristos.<ref>Ioan13.34-35, Ioan15.12-17</ref>Este ceea ce au făcut [[mucenic]]ii creştini care şi-au dat viaţa pentru credinţa lor.
În absenţa iubirii, darul proorociei, al grăirii în limbi, cunoaşterea totală, [[credinţa]] uriaşă, [[mila]] absolută, sacrificiul de sine nu reprezintă nimic. Iubirea este incompatbilă incompatibilă cu păcatele: cu [[invidia|pizma]], cu lauda de sine, cu [[mândria]], cu purtatea purtarea necuviincioasă, cu egoismul, cu [[mânia]], cu gândurile rele, cu nelegiuirile, ea însoţind [[virtuţi]]le.:îndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, [[adevăr|adevărul]], [[iertarea]], [[nădejdea]], suferirea necazurilor. Spre deosebire de proorocii, grăirea în diverse limbi sau cunoştinţă care au toate un sfârşit, iubirea este veşnică, nemuritoare.<ref>1Cor13.1-10</ref> [[Dreptatea]] şi dragostea de Dumnezeu reprezintă lucruri mai importante decât zeciuiala din zarzavaturi, le spune Iisus [[farisei]]lor<ref>Lc11.42</ref> Dreptatea, mila şi [[credinţa|credincioşia]] sunt lucrurile cele mai însemnate din Lege pe care fariseii uită să le facă, ei mărgininindumărginindu-se la îndeplinirea formală a zeciuielii obligatorii.<ref>Mt23.23-24</ref>
Păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor (deci a legii lui Dumnezeu) este [[înţelepciunea]] şi priceperea evreilor înaintea popoarelor<ref>Deut4.1-10</ref>Pentru vechii evrei ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul de aducere-aminte a poruncilor Domnului`.<ref>Num15.37-41</ref> Creştinul nu trebuie să adauge nimic la aceste legi şi porunci şi nici să scadă, ci ele trebuie păzite exact aşa cum au fost date.<ref>Deut4.2 </ref> Porunca Domnului nu este mai presus de puterile omului şi nici departe de el, în cer sau dincolo de mare, ci, dimpotrivă, este foarte apropiată de gura şi inima omului.<ref>Deut31.11-14</ref>Poruncile Domnului trebuie urmate, păzite şi transmise în familie de fiecare creştin.<ref>Deut6.17-25 </ref>
*'''[[iubirea de arginţi]]''' are şi ea izvorul în inima omului şi se manifestă ca o dorinţă nestăpânită după lucrurile trecătoare.
*'''[[desfrânarea]]''' înseamnă lăsarea în voile trupeşti realizate prin simţuri şi prin trup. Cine se desfrânează, păcătuieşte în însuşi trupul său. După Sfântul [[Ioan Casian]], desfrânarea are mai multe forme:
**una lucrată în cadrul unirii dintre două persoane de sex opus. (curvia premaritală, perversiunile, etc)(a se vedea şi articolul [[prostituţia]])
**alta, în afară sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus, autosatisfacerea
**a treia, [[desfrânarea|curvia]] în suflet şi în minte
*'''[[invidia]]''' se manifestă prin părere de rău faţă de binele aproapelui şi bucurie pentru necazul lui. Este o încălcare a dreptăţii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. "Spune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiureanelegiuirea." Invidia îi face pe oameni mai răi decât orice şarpe veninos!
*'''[[lăcomia]]''' este un păcat trupesc caracterizat prin pofta nestăpânită de a bea şi a mânca. "De mâncare numai atât să ne folosim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. De acest păcat se leagă obezitatea şi alcoolismul care reprezintă două din cele mai importante probleme contemporane ale omului (alături de fumat şi consumul de droguri).
*'''[[mânia]]''' presupune supărarea peste măsură pentru orice lucru şi dorinţa de răzbunare pe cei care ne-au făcut (aparent chiar) un rău. "Eu însă vă zic vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic este de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedrilului[[Sinedriu]]lui; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheara focului.'' ''(Matei 5:22). Mânia este o otravă puternică, cu care a adăpat Diavolul sufletul omenesc. Iată caracteristicile mâniei:
**când este îndelung păstrată şi hrănită, ea se preface în răutate şi ranchiună. "Soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici să nu daţi loc Diavolului." (Efeseni 4:26-27)
**împreună cu răutatea, se naşte din o nemărginită iubire de sine
**mânia se înfăptuieşte şi prin defăimare şi clevetire
**omul prins de mânie "păcătuieşte şi se laudă cu păcatul".
*'''[[lenea]]''' este nepăsarea faţă de îndatoririle creştine şi cele sociale. Din ea izvorăşte slăbiciunea fizică şi psihică, lipsurile, îndemnul la [[furt]], ceartă, uitare de Dumnezeu. "Nu fiţi greoi, ci urmăritori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12). "Calea celui leneş e un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă." (Pilde 15:19). "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce." (Facerea 3:19) De la lene nu e decât un pas până la beţie, care stârneşte o mulţime de alte păcate grele: desfrânarea, batjocurile, clevetirile, hulelelehulele, desele ospeţe, jafurile, călcările de jurământ, jocurile de noroc, înşelăciunile, certurile, bătăile, etc. Cei ce trăiesc în trândăvie sunt supuşi tuturor bolilor şi neputinţelor, căci la fel cum se cloceşte apa stătătoare şi trupul omenesc se strică şi slăbeşte fără mişcare şi osteneală; ei nu au poftă de mâncare, au somn neliniştit, sunt ponegriţi de oameni şi se chinuiesc în sărăcie şi în lipsuri. Se opun lenei: munca, rugăciunea şi cugetarea la poruncile lui Dumnezeu.
==Păcate împotriva Duhului Sfânt==
==Cauza păcatului şi mijloacele de luptă împotriva lui==
[[Image:Jocurile pe bani 1Fumat. Gravură.jpg|thumb|200px|right| Gravură după Jacob Balde- Beţia uscată, Nuremberg, 1658]][[Image:Bârfe.jpg|thumb|150px|right|Jucător la aparatBârfe, sculptură, Germania]][[Image:Jocurile pe bani 2Pinocchio.jpg|thumb|200px|rightleft|Jetoane pentru jocuri Pinocchio-Enrico Mazzanti, prima ilustraţie (1883) la Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino - colorată de noroc.jpgDaniel Donna ]]Cauza păcatului este ispita venită de la Cel-Rău<ref>1Pet 5.6-8 </ref> dar care speculează pofta din inima omului<ref>Iac1.14</ref> Ispita este întotdeauna pe măsura noastră, scrie apostolul Pavel, căci Dumnezeu, care este credincios, nu îngăduie să fim ispitiţi peste puterile noastre ci- continuă apostolul- pregateşte pregăteşte şi mijlocul de a ieşi din ea, de a o răbda.<ref>1Cor10.13 </ref>Mijloacele de luptă împotriva ispitei sunt: împotrivirea, veghea, [[rugăciune]]a , [[post]]ul.
[[Apostolul Petru]] scrie să fim treji, să veghem pentru că potrivnicul oamenilor, diavolul, dă tărcoaletârcoale, ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită, trebuie să ne împotrivim lui fiind tari în credinţă ştiind că fraţii creştini trec prin aceleaşi suferinţe.<ref>1Pet5.6-8</ref> În [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] stă scris: Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.<ref>Deut4.9</ref> În Psalmi Dumnezeu spune:,, Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”.<ref>Ps50.23</ref> Solomon arată în proverbele sale:,,Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.”<ref>Prov16.17</ref>şi ,,Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri”<ref>Prov19.16</ref> Iisus spune: ,,Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului."<ref>Mt25.13</ref> Înainte de arestare, Iisus, cuprins de întristare de moarte, le cere lui Petru, Iacov şi Ioan să vegheze şi să se roage pentru el, avertizându-i că duhul este plin de râvnă dar carnea este neputincioasă, dar aceştia adorm în două rânduri.<ref>Mat26.36-46</ref> [[Apostol]]ii nu reuşesc să scoată un [[diavol|duh rău]] dintr-un lunatic posedat care pătimea rău, de multe ori căzând în foc şi în apă. Iisus a certat duhul cel rău care a părăsit pe băiat, i-a certat pe apostoli pentru puţina lor [[credinţa|credinţă]] şi le-a spus că acest soi de draci nu iese decât cu post şi cu rugăciune.<ref>Mat17.15-21</ref>
Rugăciunea va fi lucrătoare doar dacă o vom face cu inima curată, respectând poruncile Domnului. 9Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă, spune Solomon. Proorocul [[Isaia]] spune: Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cît de mult v-aţi ruga, n'ascult: căci mâinile vă sînt pline de sînge!``.<ref>Isaia 1.15</ref>- şi ,,nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v-asculte! “<ref>Isaia 59.2</ref> [[Apostolul Ioan]] spune:,,Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă”.<ref>Ioan 9.31</ref> Apostolul Petru arată că bărbaţilor care nu acordă cinstirea cuvenită femeilor, ca unor vase mai slabe şi ca unora care vor moşteni şi ele, împreună cu bărbaţii lor, harul vieţii, le sunt împiedicate rugăciunile.<ref>1 Petru 3.7</ref>
Toţi oamenii sunt păcătoşi.<ref>Fac8.21, Iov15.14, Iov25.4, Ioan 3.6, Prov20.9, Ecl 7.20, Rom3.10, Iac3.2, 1Ioan1.8, 1Ioan5.19</ref>prin faptele, vorbele şi gândurile lor. Ceea ce iese din gură spurcă pe om, căci vorbele izvorăsc din inimă, arată Iisus<ref>Mc7.18-23, Mc 7.20-23</ref> Gura vorbeşte întotdeauna din prisosul inimii, învaţă Mântuitorul.<ref>Lc6.45, Mt12.34 </ref> Omul nu-şi poate justifica păcatul<ref>Iov9.2, Iov9.28-31, Ier2.22</ref> şi nici nu se poate curăţi singur de el.<ref>Prov20.9</ref>.
El este înclinat să-şi ascundă păcatul. După ce au păcătuit, Adam şi Eva s-au ascuns de Faţa lui Dumnezeu printre pomii din grădină.<ref>Fac3.8-10</ref> În cartea lui [[Iov]], acesta spune că ochiul preacurvarului pândeşte amurgul, îşi zice ,,nimeni nu mă va vedea" şi îşi pune o mahramă pe faţă.<ref>Iov24.15</ref> În aceeaşi carte Iov spune că el nu şi-a ascuns farădelegile fărădelegile ca oamenii, nu şi-a închis nelegiuirile în sân pentru că se temea de mulţime şi de dispreţul ei.<ref>Iov31.33</ref> Proorocul [[Isaia]] îi căinează pe cei ce-şi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic:,,cine ne vede, cine ne ştie?".<ref>Is29.15</ref> [[Solomon]] spune: ,,cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte, capătă îndurare.<ref>Prov28.13</ref> [[Saul]] inventează diverse pretexte pentru nerespectarea poruncii Domnului de a nimici în război pe amaleciţi, împreună cu vitele lor, spunând întâi că a păzit cuvântul Domnului, apoi că vitele cele mai bune au fost păstrate pentru a fi jetfite jertfite Domnului, ca pe urmă să recunoască că a păcătuit.<ref>1Sam15.13-30</ref>[[Apostolul Ioan]] spune că dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi [[adevăr|adevărul]] nu este în noi.<ref>1Ioan 1.8-10</ref>
==Mărturisire, iertare, îndreptare==
[[Image:Calling Zacchaeus.jpg|thumb|right|250px|[[Iisus]] chemându-l pe Zaheu]]
Omul este chemat să-şi mărturisească păcatele.<ref>Lev5.5, Lev26.40, Num 5.6-7, Jud10.10, Neemia 1.5-7, Iov33.27, Isaia 59.12-13, Ezdra10.11, Pl3.42, Dan9.5, Iac5.16, Ier3.13, Ier3.25, 1Ioan1.9, Ier14.17-20, Osea5.15, iov33.26-28, Dan9.20-23, Iosua 7.19, Is59.12-13, Ier3.25, Neemia1.6, Dan9.8, Ioan20.22-23, Mt18.18</ref> , să se căiască şi, primind iertarea de la Dumnezeu<ref>Is1.18, Is40.2, Ier33.8, Mal3.17, Is43.25, Is55.7, Evrei 8.12, 2Cor5.19, Col2.13, Efes4.32, 1Ioan 1.9, FA5.31</ref> prin intermediul [[preot|preoţilor]](care au primit această putere de la [[Iisus|Hristos]] prin [[apostol]]i-<ref>Lc24.46-53, Ioan20.21-23</ref>) la [[mărturisire|spovedanie]], să se îndrepte precum [[David]] (pentru [[desfrânarea|preacurvie]] şi uciderea lui Urie-<ref>2Sam11-12.12-14</ref>, precum [[Manase]] (pentru mulţimea de [[uciderea|ucideri]], [[vrăjitoria|vrăjitorie]], [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]-<ref>2Cron 33.1-20 </ref>, precum tâlharul de pe cruce (pentru mulţimea fărădelegilor lui<ref>Lc23.39-43</ref>, precum [[apostolul Zaheu|Zaheu]] (pentru [[furt|nedreptăţile]] comise-, care a dăruit jumătate din averea sa şi a reîntors împătrit celor pe care îi nedreptăţise)<ref>Lc19.1-10</ref>, precum fiul risipitor (pentru irosirea averii în destrăbălare).<ref>Lc15.11-32</ref>
==Păcatul originar, pedeapsa lui Dumnezeu şi eliberarea prin jertfa Mântuitorului==
