Modificări

'''Păcatul''' (lat. ''peccatum''; gr. ''hamartia'' - lit. ''ratarea ţelului'') este călcarea voii lui [[Dumnezeu]] cu deplină voinţă în chip voit şi ştiinţăconştient. <ref>''Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă''. Tipărită cu aprobarea Sfântului [[Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă ale Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Bucureşti, 2000 ; cap. 77. "Ce este păcatul?"</ref> Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că [[voia lui Dumnezeu]] se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. <ref>Acestea sunt dezvoltate pe sfântul [[apostol]] şi [[evanghelist]] Ioan, în prima sa epistolă sobornicească.</ref>

Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că [[voia lui Dumnezeu]] se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. <ref>Acestea sunt dezvoltate pe sfântul apostol şi evanghelist Ioan, în prima sa epistolă sobornicească.</ref>Dar poruncile lui nu sunt o lege moartă, ci sunt cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.De aceea, pentru creştini păcatul nu este înţeles într-un sens juridic, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, care este încoronarea creaţiei ([[Cartea Facerii]], cap 1) şi este făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, [[Iisus Hristos]], în Joia Cinei de taină, preziua morţii Sale, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 34-35; 15, 17)

De aceeaCând omul împlineşte poruncile lui Dumnezeu, pentru creştini păcatul nu este înţeles întratunci el împreună-un sens juridiclucrează cu harul lui Dumnezeu, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale este în legătură cu Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, încoronarea a creaţiei ([[Facere]] 1) şi făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, participă la [[Iisus HristosÎmpărăţia lui Dumnezeu]]în mod nevăzut, în Joia Cinei de tainăîncă din această lume. Când, preziua morţii Saledimpotrivă, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voiomul dispreţuieşte porunca, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Meicuvântul de viaţă al lui Dumnezeu, dacă veţi avea dragoste unii faţă atunci el se rupe de alţiiDumnezeu şi pierde părtăşia harului şi a Împărăţiei Sale. (Ioan 13, 34-35; 15, 17)

Când omul împlineşte poruncile ==Păcatul şi legea lui Dumnezeu==[[Image:Moise. Sculptură..jpg|thumb|150px|right|Moise cu Tablele Legii, atunci el împreună-lucrează cu sculptură din sec. XII de la Catedrala din Noyon, Franţa. Metropolitan Museum of Art, New York City]][[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|200px|right|[[harul lui DumnezeuMântuitorul]], este în legătură cu Dumnezeu, şi participă la [[Împărăţia lui Dumnezeuicoană]] de [[Andrei Rubliov]] în mod nevăzut, încă din această lume. Când, dimpotrivă, omul dispreţuieşte porunca, cuvântul de viaţă secolul al lui Dumnezeu, atunci el se rupe de Dumnezeu şi pierde părtăşia harului şi a Împărăţiei.XV-lea]]

[[Sfinţii Părinţi]] întrevăd trei principale moduri de păcătuire: * cu gândul* cu cuvântul * cu fapta ==Păcatul originar== Uneori în teologia ortodoxă se vorbeşte despre "păcatul originar"înseamnă fărădelege sau călcarea legii lui Dumnezeu.<ref>1Ioan3.4, Rom 5.13, Iac2. Istoria păcatului originar este istoria căderii omului9, a Is59.12</ref> Prin legea lui [[Adam şi Eva]]Dumnezeu înţelegem totalitatea legilor, din legătura sa cu Dumnezeu în [[Rai]]poruncilor, când omul a ales rânduielilor cuprinse de bunăvoie, sub [[ispitaVechiul Testament]] şi [[diavolNoul Testament]]ului, altceva decât cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeuea fiind dată pentru cei păcătoşi <ref>1Timotei 1. Consecinţele păcatului au fost:*pe plan sufletesc: moartea sufletească, adică ruperea legăturii directe cu Dumnezeu (în Rai Adam şi Eva vorbeau faţă către faţă cu Dumnezeu)*pe plan fizic: boala, suferinţa, moartea fizică Totuşi, teologia ortodoxă nu admite teoria greşită a Bisericii Catolice despre "transmiterea păcatului original"9</ref>. După această teorie, păcatul original personal al protopărinţilor Adam şi Eva se transmite de la un om la altul. Din această teorie ar rezulta, în mod direct sau indirect:*că sexualitatea (una din "puterile" pe care În Vechiul Testament legea lui Dumnezeu le-a pus în om) este rea, de unde un Evul Mediu occidental s-au născut diferite teorii despre "puritate", s-a întărit celibatul preoţilor latini şi alte astfel de erori*că păcatul strămoşesc apasă codificată în mod direct asupra pruncilor nou-născuţi, care în lipsa Botezului nu au mântuire şi merg în iad Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul original în sine Pentateuh”(păcatul original personal al lui Adam şi Eva)primele 5 cărţi, ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala[[Cartea Facerii|Facerea]]”, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în [[Epistola către RomaniCartea Ieşirii|Exodul]]”, capitolul 7. Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [[DemonCartea Leviticului|Levitic]]ii s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeuul”, ca de altfel mulţi oameni. Tocmai pentru a nu crea confuzie în jurul noţiunii de "păcat originar", Sfinţii Părinţi şi teologii ortodocşi au preferat să folosească sintagma "păcatul ancestral" (gr. προπατορικό αμάρτημα). Despre eroarea teologică a teoriei transmiterii păcatului originar au scris în secolul XX mai mulţi teologi ortodocşi, între care: [[Ioan RomanidesCartea Numerilor|Numeri]] (teza sa de doctorat”, Atena, 1957), Părintele [[Iustin Popovicicartea Deuteronomului|Deuteronomul]] (”), îmbracă haina proverbelor în volumul 1 al Dogmaticii sale), sfântul ,[[Ioan MaximoviciPildele lui Solomon]] (”, este cântată în cartea sa despre ,,[[Maica DomnuluiPsalmi]])”. În ,, Preasfinţitul Noul Testament” ea este întrupată şi tâlcuită de [[Kallistos WareIisus|Hristos]], în [[Jean-Claude Larchetevanghelie|evanghelii]] ş.a. <ref>A se vedea şi articolul , iar în limba engleză: http://en.orthodoxwiki.org/Original_sin </ref> ==Trăsăturile păcatului==După cum reiese şi din definiţie, păcatul epistole ea este făcut cu bună ştiinţă întruchipată şi este acuzată drept păcat fapta omului care ştie ce face şi nu răul făcut de copiii sub 7 ani sau de cei bolnavi mintal. Păcatul este făcut cu voie liberă, adică cel care păcătuieşte nu este constrâns de cineva, căci răul făcut împotriva voinţei sale nu se socoteşte drept păcat. Păcatul este făcut în conştinţa legii divine. ==Treptele până la căderea în păcat==#ispita, atacul, momeala - un îndemn spre păcat care vine din interior sau din exterior, se manifestă ca un gând spontan adus explicată de [[Diavolapostol]] în minte: "Ce-ar fi dacă ai faci şi tui...?" sau prin alţi oameni#însoţirea, pofta - gândul se amestecă cu cel al dracilor iar păcătosul are impresia că este al lui#consimţirea - omul acceptă să facă fapta cea rea#înfăptuirea - omul păcătuieşte

Nu vă speriaţiEa este hrana spirituală a omului căci , ,omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”<ref>Deut8.3,Mt4.4</ref>(3). Dumnezeu a [[smerenia|smerit]] poporul lui Israel, l-a lăsat să sufere de foame şi l-a hrănit cu mană, pe care n-o cunoscuse nici el, nici părinţii lui, ca să-l înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului.<ref>Deut8.3</ref> [[diavol|Ispititorul]] îl îndeamnă pe Iisus, care flămânzise după 40 de zile de [[post]]: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”. Iisus îi răspunde: ,,Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice păcat poate fi biruit!cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.<ref>Mt4.4</ref>

==Mărimea păcatului==Nimeni nu a putut Iisus arată că legea lui Dumnezeu poate fi redusă la principiul reciprocităţii pe :,,Tot ce voiţi să nimicească păcatulvă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în afară de aceasta sunt cuprinse Legea şi Proorocii.<ref>Mt7.12</ref>); tot Mântuitorul arată că cea dintîi poruncă este [[Iisusiubirea]], "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintâi<ref>Mc12.28-34, Deut4.27-29</ref>) Înfricoşat lucru iar a doua- continuă Iisus- care este asemenea ei, este pentru păgânii iubirea aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` care nufusese enunţată în Levitic<ref>Lev19.18, Mat22.34-L cunosc 40, Mc12.31, Lc10.27</ref>). Acestea trebuie luate laolaltă cu porunca nouă a lui Hristos (,,Să vă iubiţi unii pe Dumnezeu şi Sfânta Sa Legealţii; cum v-am iubit Eu” în condiţiile în care ,, dar nu este mai înfricoşat este mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru creştini, prietenii săi” care făgăduiesc arată că iubirea semenilor trebuie sămeargă până la sacrificiul de sine, aşa cum a făcut-i slujească lui Dumnezeu o Hristos.<ref>Ioan13.34-35, Ioan15.12-17</ref>Este ceea ce au făcut [[mucenic]]ii creştini care şi să se lepede de Satana-au dat viaţa pentru credinţa lor.

==Lupta împotriva păcatului==*Să ne împotrivim păcatelor chiar şi atunci când ne-au prins În absenţa iubirii, darul proorociei, al grăirii în puterelimbi, cunoaşterea totală, [[credinţa]] uriaşă, [[mila]] absolută, precum copacul tânăr care va fi aplecat uşor fraged fiindsacrificiul de sine nu reprezintă nimic.*Să cugetăm asupra textelor din Iubirea este incompatibilă cu păcatele: cu [[Bibliainvidia|cărţile Sfinţilor Părinţipizma]]*Să ne amintim că la botez, ne-am lepădat cu lauda de Satana şi de păcate*Să ne aducem aminte de cele patru lucruri de pe urmăsine, cu [[mândria]], cu purtarea necuviincioasă, cu egoismul, cu [[mânia]], cu gândurile rele, cu nelegiuirile, ea însoţind [[virtuţi]]le.: Moarteaîndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, [[adevăr|adevărul]], [[iertarea]], [[nădejdea]], Judecata suferirea necazurilor. Spre deosebire de apoiproorocii, grăirea în diverse limbi sau cunoştinţă care au toate un sfârşit, Raiul şi Iadul*Să ne amintim că dulce iubirea este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amarăveşnică, nemuritoare.<ref>1Cor13.*Să scăpăm 1-10</ref> [[Dreptatea]] şi dragostea de gândurile care ne îndeamnă spre păcatDumnezeu reprezintă lucruri mai importante decât zeciuiala din zarzavaturi, le spune Iisus [[farisei]]lor<ref>Lc11.*Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul42</ref> Dreptatea, mila şi [[credinţa|credincioşia]] sunt lucrurile cele mai însemnate din Lege pe care fariseii uită să ne gândim le facă, ei mărginindu-se la El mai des decât respirămîndeplinirea formală a zeciuielii obligatorii.*Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul<ref>Mt23.23-24</ref>

==Responsabilitatea unui om în faţa Păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor (deci a legii lui Dumnezeu==Orice om:*) este responsabil pentru păcatele săvârşite personal*[[înţelepciunea]] şi priceperea evreilor înaintea popoarelor<ref>Deut4.1-10</ref>Pentru vechii evrei ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul de aducere-aminte a poruncilor Domnului`.<ref>Num15.37-41</ref> Creştinul nu trebuie să adauge nimic la aceste legi şi porunci şi nici să scadă, ci ele trebuie păzite exact aşa cum au fost date.<ref>Deut4.2 </ref> Porunca Domnului nu este responsabil pentru binele nefăcutmai presus de puterile omului şi nici departe de el, în cer sau dincolo de mare, ci, dimpotrivă, este foarte apropiată de exemplu:*#când îndemnăm pe alţii la păcat*#când sfătuim greşit spre păcat*#când conlucrăm cu altul la păcat*#când ascundem păcatul gura şi inima omului.<ref>Deut31.11-14</ref>Poruncile Domnului trebuie urmate, păzite şi apărăm păcătoşii*#când lăudăm păcatele altora*#când dăm ocazia transmise în familie de sminteală spre păcatfiecare creştin.<ref>Deut6.17-25 </ref>

'''Păcatele personale uşoare''' sunt păcate care presupun o abatere nu prea gravă de la Legea Divină lui Dumnezeu şi sunt săvârşite de orice om din slăbiciune a voinţei.Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul, arată apostolul Iacov<ref>Iac3.1-2</ref> sugerând faptul că toţi greşim în vorbire, într-un fel sau altul. În afară de [[Iisus]] şi [[Fecioara Maria]] nimeni nu e scutit de asemenea păcate. Totuşi, aceste păcate nu trebuiesc trecute cu vederea, persistentţa perseverenţa în ele duce la căderi grave, în [[patimă|patimi]] sau moartealte păcate mai mari.

[[Image:Vameşul şi fariseul.jpg|thumb|300px|right|Vameşul şi fariseul]][[Image:Invidia băiatului.jpg|thumb|300px|right|Invidia]][[Image:Thomas Rowlandson The Glutton, 1813.jpg|thumb|300px|right|Lacomul-Thomas Rowlandson]] [[Image:Jean-Baptiste Greuze- Indolenţa (Fată italiană leneşă).jpg|thumb|200px|right|Indolenţa (Fată italiană leneşă)-Jean-Baptiste Greuze]] Păcatele capitale izvorăsc din slăbiciunea voinţei omului, slăbiciune creată de păcatul strămoşesc. Ele sunt în număr de şapte <ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> şi corespund celor şapte patimi:

**Nu se supune superiorilor.**Nu lasă întâietatea celor de-o seamă şi celor mai mici.**Vorbeşte mult şi cu semeţie.**Caută în tot chipul slavă, cinste şi laude.**Se înalţă pe sine şi pe faptele sale.**Dispreţuieşte pe ceilalţi.**Caută să sară în ochiul ochii celorlalţi.

**Se bagă amestecă în lucruri străinetreburi care nu-l privesc.

*'''[[iubirea de arginţi]]''' are şi ea izvorul în inima omului şi se manifestă ca o dorinţă nebună nestăpânită după lucrurile trecătoare.

**una lucrată în cadrul unirii dintre cele două persoane de sex opus. (curvia premaritală, perversiunile, etc)(a se vedea şi articolul [[prostituţia]])

**a treia, [[desfrânarea|curvia]] în suflet şi în mânieminte*'''[[invidia]]''' se manifestă prin părere de rău faţă de binele aproapelui şi bucurie pentru necazul lui. Este o încălcare a dreptăţii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. "Spune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiureanelegiuirea." Invidia îi face pe oameni mai răi decât orice şarpe veninos!*'''[[lăcomia]]''' este un păcat trupesc caracterizat prin pofta nestăpânită de a bea şi a mânca. "De mâncare numai atât să ne folosim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. De acest păcat se leagă obezitatea şi alcoolismul care reprezintă două din cele mai importante probleme contemporane ale omului (alături de fumat şi consumul de droguri).*'''[[mânia]]''' presupune supărarea peste măsură pentru orice lucru şi dorinţa de răzbunare pe cei care ne-au făcut (aparent chiar) un rău. "Eu însă vă zis zic vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic este de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedrilului[[Sinedriu]]lui; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheara focului.'' ''(Matei 5:22). Mânia este o otravă puternică, cu care a adăpat Diavolul sufletul omenesc. Iată caracteristicile mâniei:

**mânia se înfăptuieşte prin transformă in cazuri extreme uciderea celui pe care îl priveşte. Astfel Cain, împins de mânie l-a ucis pe bunul său frate Abel.**mânia se înfăptuieşte şi prin defăimare şi clevetire

*'''[[lenea]]''' este nepăsarea faţă de îndatoririle creştine şi cele sociale. Din ea izvorăşte slăbiciunea fizică şi psihică, lipsurile, îndemnul la [[furt]], ceartă, uitare de Dumnezeu. "Nu fiţi greoi, ci urmăritori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12). "Calea celui leneş e un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă." (Pilde 15:19). "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce." (Facerea 3:19) De la lene nu e decât un pas până la beţie, care stârneşte o mulţime de alte păcate grele: desfrânarea, batjocurile, clevetirile, hulelelehulele, dese desele ospeţe, jafurijafurile, călcări călcările de jurământ, jocuri jocurile de noroc, înşelăciuniînşelăciunile, certuricerturile, bătaiebătăile, etc. Cei ce trăiesc în trândăvie sunt supuşi tuturor bolilor şi neputinţelor, căci la fel cum se cloceşte apa stătătoare şi trupul omenesc se strică şi slăbeşte fără mişcare şi osteneală; ei nu au poftă de mâncare, au somn neliniştit, sunt ponegriţi de oameni şi se chinuiesc în sărăcie şi în lipsuri. Se opun lenei: munca, rugăciunea şi cugetarea la poruncile lui Dumnezeu.

*'''Păcatele împotriva credinţei''': indiferenţa religioasă[[necredinţa]], nepăsarea faţă de adevărurile creştine (vezi articolul mai cuprinzător [[nepăsarea]]), [[închinarea la dumnezei străini]] (inclusiv idolatria, necredinţa[[astrologia]]), erezia, lepădarea de Biserică, superstiţia, [[vrăjitoria]]

:1)Deznădăjduirea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc că păcatele făcute de ei sunt atât de mari încât nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu, chiar dacă s-ar pocăi, şi de aceea nu mai încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (Ioel 2.12-14). De acest păcat s-a făcut vinovat Iuda, care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul s-a dus şi s-a spânzurat.(Mt27.5):2)Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu. De acest păcat se face vinovat cel ce păcătuieşte neîncetat, şi totuşi crede că Dumnezeu, fiind atotbun, îl va ierta; de asemenea cel ce socoteşte că se va putea mântui numai prin credinţa lipsită de fapte bune (Rom2.4-5; Iac2.26)<ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, pag 394</ref>

:1)Pizmuirea aproapelui pentru harul care i s-a împărtăşit:2)Nepocăinţa până la moarte;nesocotirea darurilor lui Dumnezeu şi a rolului Lui în viaţa noastră prin neacceptarea lucrărilor Sfintei Biserici.<ref>Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române </ref>

Păcatele făcute împotriva Sfântului Duh sunt o cădere totală de har şi sunt de neiertatdacă cel păcătos nu se pocăieşte şi nu renunţă la ele.

#uciderea[[Uciderea]]<ref>Fac4.10-12</ref> #sodomia[[Homosexualitatea]]<ref>Fac18.20</ref> #asuprirea Asuprirea orfanilor, văduvelor,străinilor şi săracilor<ref>Exod22.21-27</ref> (vezi articolul mai cuprinzător: [[Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiţilor]] )#[[păcatul Păcatul întârzierii sau opririi plăţii lucrătorilor|întârzierea Întârzierea sau oprirea plăţii lucrătorilor]].<ref>Ier22.13,Mal3.5,Iac5.4, Deut24.14-15, Lev19.13<</ref>

#[[furtFurt|furtulFurtul]] #[[Vrăjitoria]] #[[nedreptateaPăcatul jocurilor pe bani]] #[[Nedreptatea]] (măsluirea măsurilor, părtinirea, mita şi primirea de daruri, cămătăria, stoacerea de bani prin forţă sau ameninţarea cu forţa şi altele) #[[păcatul Păcatul nesocotirii părinţilor|nesocotirea Nesocotirea părinţilor]] #[[nesăbuinţaNesăbuinţa]] (lipsa de [[înţelepciunea|înţelepciune]] ) #[[nepăsareaLovirea]]#[[Nepăsarea]] #[[păcatele Păcatele limbii]] ([[minciuna]], [[mărturia mincinoasă]], [[cearta]], [[bârfa]], [[limbuţia]], [[hula]] şi altele)#[[Gândurile rele]]# [[Fumat|Fumatul]]# [[Droguri|Drogurile]] ==Cauza păcatului şi mijloacele de luptă împotriva lui==[[Image:Fumat. Gravură.jpg|thumb|200px|right| Gravură după Jacob Balde- Beţia uscată, Nuremberg, 1658]][[Image:Bârfe.jpg|thumb|150px|right|Bârfe, sculptură, Germania]][[Image:Pinocchio.jpg|thumb|200px|left|Pinocchio-Enrico Mazzanti, prima ilustraţie (1883) la Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino - colorată de Daniel Donna ]]Cauza păcatului este ispita venită de la Cel-Rău<ref>1Pet 5.6-8 </ref> dar care speculează pofta din inima omului<ref>Iac1.14</ref> Ispita este întotdeauna pe măsura noastră, scrie apostolul Pavel, căci Dumnezeu, care este credincios, nu îngăduie să fim ispitiţi peste puterile noastre ci- continuă apostolul- pregăteşte şi mijlocul de a ieşi din ea, de a o răbda.<ref>1Cor10.13 </ref>Mijloacele de luptă împotriva ispitei sunt: împotrivirea, veghea, [[rugăciune]]a , [[post]]ul. [[Apostolul Petru]] scrie să fim treji, să veghem pentru că potrivnicul oamenilor, diavolul, dă târcoale, ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită, trebuie să ne împotrivim lui fiind tari în credinţă ştiind că fraţii creştini trec prin aceleaşi suferinţe.<ref>1Pet5.6-8</ref> În [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] stă scris: Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.<ref>Deut4.9</ref> În Psalmi Dumnezeu spune:,, Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”.<ref>Ps50.23</ref> Solomon arată în proverbele sale:,,Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.”<ref>Prov16.17</ref>şi ,,Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri”<ref>Prov19.16</ref> Iisus spune: ,,Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului."<ref>Mt25.13</ref> Înainte de arestare, Iisus, cuprins de întristare de moarte, le cere lui Petru, Iacov şi Ioan să vegheze şi să se roage pentru el, avertizându-i că duhul este plin de râvnă dar carnea este neputincioasă, dar aceştia adorm în două rânduri.<ref>Mat26.36-46</ref> [[Apostol]]ii nu reuşesc să scoată un [[diavol|duh rău]] dintr-un lunatic posedat care pătimea rău, de multe ori căzând în foc şi în apă. Iisus a certat duhul cel rău care a părăsit pe băiat, i-a certat pe apostoli pentru puţina lor [[credinţa|credinţă]] şi le-a spus că acest soi de draci nu iese decât cu post şi cu rugăciune.<ref>Mat17.15-21</ref>  Rugăciunea va fi lucrătoare doar dacă o vom face cu inima curată, respectând poruncile Domnului. 9Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă, spune Solomon. Proorocul [[Isaia]] spune: Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cît de mult v-aţi ruga, n'ascult: căci mâinile vă sînt pline de sînge!``.<ref>Isaia 1.15</ref>- şi ,,nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v-asculte! “<ref>Isaia 59.2</ref> [[Apostolul Ioan]] spune:,,Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă”.<ref>Ioan 9.31</ref> Apostolul Petru arată că bărbaţilor care nu acordă cinstirea cuvenită femeilor, ca unor vase mai slabe şi ca unora care vor moşteni şi ele, împreună cu bărbaţii lor, harul vieţii, le sunt împiedicate rugăciunile.<ref>1 Petru 3.7</ref>  *Să ne împotrivim păcatelor chiar şi atunci când ne-au prins în putere.*Să cugetăm asupra textelor din [[Biblia|cărţile Sfinţilor Părinţi]]*Să ne amintim că, la botez, ne-am lepădat de Satana şi de lucrarea lui.*Să ne aducem aminte de cele patru lucruri de pe urmă: Moartea, Judecata de apoi, Raiul şi Iadul*Să ne amintim că dulce este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amară.*Să scăpăm de gândurile care ne îndeamnă spre păcat.*Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul.*Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul. ==Omul păcătos îşi ascunde păcatul== Toţi oamenii sunt păcătoşi.<ref>Fac8.21, Iov15.14, Iov25.4, Ioan 3.6, Prov20.9, Ecl 7.20, Rom3.10, Iac3.2, 1Ioan1.8, 1Ioan5.19</ref>prin faptele, vorbele şi gândurile lor. Ceea ce iese din gură spurcă pe om, căci vorbele izvorăsc din inimă, arată Iisus<ref>Mc7.18-23, Mc 7.20-23</ref> Gura vorbeşte întotdeauna din prisosul inimii, învaţă Mântuitorul.<ref>Lc6.45, Mt12.34 </ref> Omul nu-şi poate justifica păcatul<ref>Iov9.2, Iov9.28-31, Ier2.22</ref> şi nici nu se poate curăţi singur de el.<ref>Prov20.9</ref>.  El este înclinat să-şi ascundă păcatul. După ce au păcătuit, Adam şi Eva s-au ascuns de Faţa lui Dumnezeu printre pomii din grădină.<ref>Fac3.8-10</ref> În cartea lui [[Iov]], acesta spune că ochiul preacurvarului pândeşte amurgul, îşi zice ,,nimeni nu mă va vedea" şi îşi pune o mahramă pe faţă.<ref>Iov24.15</ref> În aceeaşi carte Iov spune că el nu şi-a ascuns fărădelegile ca oamenii, nu şi-a închis nelegiuirile în sân pentru că se temea de mulţime şi de dispreţul ei.<ref>Iov31.33</ref> Proorocul [[Isaia]] îi căinează pe cei ce-şi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic:,,cine ne vede, cine ne ştie?".<ref>Is29.15</ref> [[Solomon]] spune: ,,cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte, capătă îndurare.<ref>Prov28.13</ref> [[Saul]] inventează diverse pretexte pentru nerespectarea poruncii Domnului de a nimici în război pe amaleciţi, împreună cu vitele lor, spunând întâi că a păzit cuvântul Domnului, apoi că vitele cele mai bune au fost păstrate pentru a fi jertfite Domnului, ca pe urmă să recunoască că a păcătuit.<ref>1Sam15.13-30</ref>[[Apostolul Ioan]] spune că dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi [[adevăr|adevărul]] nu este în noi.<ref>1Ioan 1.8-10</ref> ==Mărturisire, iertare, îndreptare==[[Image:Calling Zacchaeus.jpg|thumb|right|250px|[[Iisus]] chemându-l pe Zaheu]] Omul este chemat să-şi mărturisească păcatele.<ref>Lev5.5, Lev26.40, Num 5.6-7, Jud10.10, Neemia 1.5-7, Iov33.27, Isaia 59.12-13, Ezdra10.11, Pl3.42, Dan9.5, Iac5.16, Ier3.13, Ier3.25, 1Ioan1.9, Ier14.17-20, Osea5.15, iov33.26-28, Dan9.20-23, Iosua 7.19, Is59.12-13, Ier3.25, Neemia1.6, Dan9.8, Ioan20.22-23, Mt18.18</ref> , să se căiască şi, primind iertarea de la Dumnezeu<ref>Is1.18, Is40.2, Ier33.8, Mal3.17, Is43.25, Is55.7, Evrei 8.12, 2Cor5.19, Col2.13, Efes4.32, 1Ioan 1.9, FA5.31</ref> prin intermediul [[preot|preoţilor]](care au primit această putere de la [[Iisus|Hristos]] prin [[apostol]]i-<ref>Lc24.46-53, Ioan20.21-23</ref>) la [[mărturisire|spovedanie]], să se îndrepte precum [[David]] (pentru [[desfrânarea|preacurvie]] şi uciderea lui Urie-<ref>2Sam11-12.12-14</ref>, precum [[Manase]] (pentru mulţimea de [[uciderea|ucideri]], [[ceartavrăjitoria|vrăjitorie]], [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]-<ref>2Cron 33.1-20 </ref>, precum tâlharul de pe cruce (pentru mulţimea fărădelegilor lui<ref>Lc23.39-43</ref>, precum [[apostolul Zaheu|Zaheu]] (pentru [[furt|nedreptăţile]] comise, care a dăruit jumătate din averea sa şi a reîntors împătrit celor pe care îi nedreptăţise)<ref>Lc19.1-10</ref>, precum fiul risipitor (pentru irosirea averii în destrăbălare).<ref>Lc15.11-32</ref> ==Păcatul originar, pedeapsa lui Dumnezeu şi eliberarea prin jertfa Mântuitorului== Păcatul a intrat în lume din pricina neascultării lui Adam şi Eva care au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului.<ref>Fac3.6</ref> Consecinţa păcatului originar a fost moartea că dat esenţial al condiţiei umane.<ref>Fac2.17, 3.3, Iac1.15, Rom6.16,23, 1 Cor 15.55-56</ref> Întreaga condiţie umană este determinată de păcatul originar: femeia este condamnată la eterna luptă cu [[diavol|şarpele]] care va fi în cele din urmă biruit (Hristos care va strica lucrările Celui Rău); la suferinţele naşterii şi la o eternă supunere faţă de bărbat<ref>Fac3.16</ref>, bărbatul este condamnat să-şi scoată hrana cu trudă din pământul blestemat.<ref>Fac3.17-19</ref> Omul a fost eliberat de păcatul originar prin jertfă de pe cruce a Mântuitorului.<ref>Ioan 1.29, Evrei 9.26, 1Ioan 3.5, Mt1.21, Mt9.13, Mt18.11, Lc5.32, Mc2.17, 1Tim1.15, Gal1.4, Tit2.14, 1Cor15.3, Rom6.10, 1Pet3.18Rom5.6-8, Evrei9.15, 1Pet2.24, Mat26.28, Efes1.7, Col.14, Tit2.14, 1Pet1.18-19, Mat1.21, Evrei 1.3, Evrei 9.14, 1Ioan 1.7 </ref> Dar urmările păcatului au rămas încă prezente în fibra omului. Uneori în teologia ortodoxă se vorbeşte despre "păcatul originar". Istoria păcatului originar este istoria căderii omului, a lui [[Adam şi Eva]], din legătura sa cu Dumnezeu în [[Rai]], când omul a ales de bunăvoie, sub [[ispita]] [[diavol]]ului, altceva decât cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu. Consecinţele păcatului au fost:*pe plan sufletesc: moartea sufletească, adică ruperea legăturii directe cu Dumnezeu (în Rai Adam şi Eva vorbeau faţă către faţă cu Dumnezeu)*pe plan fizic: boala, suferinţa, moartea fizică Totuşi, teologia ortodoxă nu admite teoria greşită a Bisericii Catolice despre "transmiterea păcatului originar". După această teorie, păcatul originar personal al protopărinţilor Adam şi Eva se transmite de la un om la altul. Din această teorie ar rezulta, în mod direct sau indirect:*că sexualitatea (una din "puterile" pe care Dumnezeu le-a pus în om) este rea, de unde în Evul Mediu occidental s-au născut diferite teorii despre "puritate", s-a întărit celibatul preoţilor latini şi alte astfel de erori)*că păcatul strămoşesc apasă în mod direct asupra pruncilor nou-născuţi, care în lipsa Botezului nu au mântuire şi merg în iad Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul originar în sine (păcatul originar personal al lui Adam şi Eva), ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în Epistola către Romani, capitolul 7. Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [[Demon]]ii s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeu şi asemenea lor fac şi unii oameni. Tocmai pentru a nu crea confuzie în jurul noţiunii de "păcat originar", Sfinţii Părinţi şi teologii ortodocşi au preferat să folosească sintagma "păcatul ancestral" (gr. προπατορικό αμάρτημα). Despre eroarea teologică a teoriei transmiterii păcatului originar au scris în secolul XX mai mulţi teologi ortodocşi, între care: [[Ioan Romanides]] (teza sa de doctorat, Atena, 1957), Părintele [[Iustin Popovici]] (în volumul 1 al Dogmaticii sale), sfântul [[Ioan Maximovici]] (în cartea sa despre [[Maica Domnului]]), Preasfinţitul [[Kallistos Ware]], [[Jean-Claude Larchet]]ş.a. <ref>A se vedea şi articolul în limba engleză: http://en.orthodoxwiki.org/Original_sin </ref> ==Trăsăturile păcatului==După cum reiese şi din definiţie, păcatul este făcut cu bună ştiinţă şi este considerată drept păcat fapta omului care ştie ce face şi nu răul făcut de copiii sub 7 ani sau de cei bolnavi mintal. Păcatul este numai cel făcut cu voie liberă, care are loc când cel care păcătuieşte nu este constrâns de cineva, căci răul făcut împotriva voinţei sale nu se socoteşte drept păcat. ==Treptele până la căderea în păcat==#ispita, atacul, momeala - un îndemn spre păcat care vine din interior sau din exterior, se manifestă ca un gând spontan adus de [[bârfaDiavol]]în minte: "Ce-ar fi dacă ai faci şi tu...?" sau prin alţi oameni#însoţirea, pofta - gândul se amestecă cu cel al dracilor iar păcătosul are impresia că este al lui#consimţirea - omul acceptă să facă fapta cea rea#înfăptuirea - omul păcătuieşte Nu vă speriaţi, orice păcat poate fi biruit! ==Moduri de păcătuire== [[Sfinţii Părinţi]] întrevăd trei principale moduri de păcătuire: * cu gândul ([[gândurile rele|păcatul gândurilor rele]])* cu cuvântul ([[limbuţiapăcatele limbii]] )* cu fapta Unele păcate pe care le gândim le transpunem şi în fapt(unele gânduri de iubire de arginţi, unele gânduri legate de necredinţă, unele gânduri de nepăsare, unele gânduri de lenevire, etc), iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, unele gânduri de răzbunare, unele gânduri legate de iubirea de arginţi, unele gânduri de lenevire, unele gânduri de lovire, unele gânduri de jocuri pe bani, etc). Unele păcate ale limbii le continuăm şi în fapte (unele vorbe de mândrie, unele vorbe de nepăsare, unele vorbe legate de necredinţă, etc), iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, unele ameninţări, etc). Unele păcate pe care le facem cu fapta sunt precedate de gândurile rele corespunzătoare (gândurile, dorinţele, planurile de a le face), altelenu (mânia, ura, bârfa, unele certuri, unele minciuni, etc) ==Responsabilitatea unui om în faţa lui Dumnezeu==Orice om:*este responsabil pentru păcatele săvârşite personal*este responsabil pentru binele nefăcut.'''Păcate pasive'''#a refuza să spui ce ştii ca martor (Lev 5.1)#a ocoli un lucru pierdut al aproapelui tău (Deut22.1-4)#a refuza să faci un bine pe care ştii să-l faci (Iac4.17)#[[nepăsarea]] faţă de săraci, orfani, văduve, străini (Iov31.16-20, 31-32, Mt25.31-46)#nepăsarea faţă de bolnavi sau cei aflaţi în închisoare (Mt25.31-46)#nepăsarea faţă de cel aflat în necaz şi suferinţă (Lc10.25-37)#nepurtarea de grijă faţă de ai lui (nevastă şi copiii), şi mai ales de cei din casa proprie (1Tim5.8)'''Alte păcate pasive'''*#când îndemnăm pe alţii la păcat*#când sfătuim greşit spre păcat*#când conlucrăm cu altul la păcat*#când ascundem păcatul şi apărăm păcătoşii*#când lăudăm păcatele altora*#când dăm ocazia de sminteală spre păcat

*Pr. Ioan Teşu, Catehism creştin-ortodox, *Părintele Arsenie Boca*-Ridicarea căsătoriei la înălţime de taină, editura Agaton

<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references/></div>