Modificări

{{Traducere EN}}{{Incomplet}}'''Celibatul''' este practica potrivit căreia membrii [[cler]]ului este o practică in which sau [[clergy]] and [[monasticismmonahism|monasticsmonahii]], male or female, refrain from marriage and from all sexual relationships and activitiesbărbați sau femei se abțin de la căsătorie și de la orice fel de relații sau activitate sexuală.

The first documented case of mandatory clerical celibacy was the Council or Synod of La Sinodul (Conciliul) de la Elvira(cca. 305-306 d. Hr.), held in Spain sometime towards the beginning of the fourth centuryîn Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să își asume celibatul (canonul 33). From there it spread gradually east until celibacy was required for all western clerics. This practice never took hold in the EastTreptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creștin.

In Eastern OrthodoxyÎn Biserica Ortodoxă, [[bishopepiscop]]s and ii și [[monasticmonah]]s are celibateii sunt obligați să respecte votul [[curăție]]i și să trăiască în celibat. However, candidates for the Preoții și diaconii sunt de obicei căsătoriți. Candidații la [[preot|preoție]] și [[priestdiacon]]hood and ie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în [[deaconCler#Ordinele_mari_.C8.99i_ordinele_mici|diaconateordinele mari]] are allowed to marry if they do so before ordination. A married priesthood is technically allowed in the ale clerului, adică înainte de [[Eastern Rite Catholichirotonie|hirotonia]] churchesîntru diacon. However<ref>Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, in some jurisdictions6, 13 al [[Latin RiteSinodul VI Ecumenic|Sinodului al VI-lea Ecumenic]] ; canonul 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripția era valabilă și pentru [[Roman Catholicdiaconiță|Catholicdiaconițe]] bishops have not recognized married (canonul 15 al [[Eastern Rite CatholicSinodul IV Ecumenic|UniateSinodului de la Calcedon]] priests as being valid). </ref> Dacă nu sunt căsătoriți până atunci, which has been a contributing factor to the return of several Eastern Rite groups to Orthodoxysunt ținuți să respecte rânduiala celibatului întreaga viață.<ref>Canonul 26 apostolic; canonul 16 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]]; canonul 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 și 18 ale Sf. [[Vasile cel Mare]].</ref>

Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocației proprii, și nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar disprețui căsătoria. <ref>Canoanele 51 apostolic și can. 1, 4,5, 9, 10 ale [[Sinodul de la Gangra|Sinodului de la Gangra]] (340).</ref>  Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului al VI-lea Ecumenic]]. <ref>Canoanele 12 și 48.</ref> Aceștia trebuiau să fie necăsătoriți, însă puteau fi aleși și dintre văduvi sau dintre cei căsătoriți, dacă soția accepta despărțirea și se retrăgea la mănăstire. ==În alte Biserici==Preoții se pot căsători, în principiu, și în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicții din afara spațiului tradițional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoților, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoților căsătoriți de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental și a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America). ==Note==<references/> ==Surse și legături externe==*[[:en:Celibacy|OrthodoxWiki:Celibacy]], după [[w:Synod of Elvira|Wikipedia:Council of Elvira]]*Arhid. Prof. Dr. [[Ioan Floca|Ioan N. Floca]], ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', Sibiu, 2005. [[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]]