Modificări

O instituţie instituție '''stavropighială''' (sau '''stavropighie'''), de obicei o mănăstire, este cea care intră direct sub [[omofor|omoforul]] ul [[primat|Întâi-stătătoruluiÎntâistătător]] ului unei biserici, în loc de a fi sub [[episcopulepiscop]] ul locului din acea [[eparhie]] .

Cuvântul grecesc ''σταυροπηγιον '' înseamnă literal "aşezare ''așezare a unei cruci" şi '' și se referă la crucile folosite pentru a marca un hotar. În context liturgic, stavropighionul era [[crucea aşezată ]] așezată de episcop la temelia unei noi [[biserică|biserici]]. Termenul a ajuns să fie folosit mai ales ca referire la [[mănăstire|mănăstirile]] care ţineau țineau canonic de [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarhul de Constantinopol]].

Într-o serie de documente bizantine din secolele X-XIV, termenul de ''stavropighial'' era folosit ca un fel de sinonim pentru ''patriarhal'', atunci când se referea la obştile obștile monahale de acest fel, deşi deși în anumite cazuri se făcea distincţie distincție între cei doi termeni, ''stavropighial'' făcând referire doar la acele mănăstiri ce fuseseră întemeiate propriu-zis de către [[patriarh]].

Mănăstirile stavropighii ale epocii bizantine recunoşteau recunoșteau autoritatea patriarhului ca episcop al lor, îl pomeneau la liturghii şi îi plăteau [[kanonikonSfânta Liturghie|kanonikonulliturghii]]și îi plăteau ''kanonikonul'', o taxă eclesiastică ce asigura patriarhiei un venit substanţialsubstanțial.

*''Oxford Dictionary of Byzantium'', Oxford University Press, Inc., 1991, pp. 1946-47. ISBN 0195046528

[[CategoryCategorie:Viaţa Viața Bisericii]][[Categorie:Mănăstiri]][[Categorie:Drept canonic]]