Modificări

Sfântul Sfinţit Sfințit [[Mucenic]], '''Petru al Krutițelor''' (Священномученик Петр Крутицкий), născut '''Piotr Fiodorovici Polianski''', Пётр Фёдорович Полянский; [[28 iunie]] 1862 – [[27 septembrie]] 1937) a fost un [[episcop]] [[mucenic]] ortodox rus. A fost locum tenens al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]] de pe [[12 aprilie]] până pe [[9 decembrie]] 1925; din punct de vedere procedural, a rămas locţiitor locțiitor al tronului patriarhal moscovit şi și după ce a fost închis, până la moartea sa în anul 1937.

==TinereţeaTinerețea==Petru s-a născut în satul Storojevoie din districtul Korotoiaksk, regiunea Voronej, în familia [[preot]]ului paroh. În 1885, şiși-a încheiat studiile la Seminarul Teologic din Voronej, iar în 1892 a absolvit Academia Teologică din Moscova. A fost angajat la Academie ca „Inspector” (prodecan responsabil cu studenţiistudenții), iar în 1897 şiși-a susţinut susținut teza de Master. După absolvire, Polianski nu a cerut să fie [[hirotonie|hirotonit]], ci a continuat să slujească, ca laic, în diferite posturi din administraţia administrația bisericească.

Între anii 1906 şi și 1918, Polianski a lucrat pentru Comitetul pentru educaţie educație al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1915 a primit funcţia funcția de secretar al acesteia, cu rangul de Consilier civil deplin (''deistvitelnîi statskii sovietnik'', clasa a IV-a în nomenclatorul funcţiilor funcțiilor publice din Rusia; rang echivalent cu cel de general-maior în armata imperială rusă), devenind inspector pentru toate instituţiile instituțiile de educaţie educație teologică din Imperiul rus. În virtutea funcţiei funcției sale, a călătorit intens, iar în această perioadă a intrat în relaţii relații apropiate cu viitorii patriarhi ai Moscovei, [[Tihon al Moscovei|Tihon]] Beliavin şi și [[Serghie I (Stragorodski) al Moscovei|Serghie]] (Stragorodski).

Când Comitetul pentru educaţie educație a fost desfiinţatdesființat, în 1918, imediat după Revoluţia bolşevicăRevoluția bolșevică, Polianski a fost parte a personalului implicat în Sinodul bisericesc al tuturor Rusiilor din 1917-1918 de la Moscova, care a dus la reinstaurarea instituţiei instituției patriarhale. În 1920, când valul de politici antireligioase ale guvernului sovietic s-a intensificat, Patriarhul Tihon l-a rugat să accepte o nouă slujire în Biserică: să primească [[tundere]]a în [[monahism]] şi și hirotonia întru [[episcop]], pentru a-l ajuta pe patriarh în administrarea Bisericii. Se povesteşte povestește că, atunci când patriarhul i-a cerut aceasta, el ar fi spus: „Dacă refuz, înseamnă să trădez Biserica; dar ştiu știu că dacă primesc această propunere, îmi semnez astfel condamnarea la moarte”ref>http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/code.exe/frames/mcanonf.html?/ans/</ref>

Petru a fost tuns în monahism de Mitropolitul [[Serghie I (Stragorodski) al Moscovei|Serghie]] şi și a fost rapid hirotonit [[diacon]], [[preot]] şi și în sfârşit sfârșit [[episcop]] de Podolsk de către Patriarhul Tihon, pe [[8 octombrie]] 1920. A fost arestat aproape imediat şi și a petrecut trei ani (1920-1923) în exil la Veliki Ustiug. La întoarcerea sa din exil, episcopul Petru a devenit unul din membrii importanţi importanți ai administraţiei bisericeşti şi administrației bisericești și un colaborator apropiat al Patriarhului Tihon. În 1923 a fost ridicat la rangul de [[arhiepiscop]], iar în 1924 a devenit [[Mitropolit]] al KrutiţelorKrutițelor, un [[scaun]] [[episcop titular|titular]] din vecinătatea Moscovei.

Pe [[25 decembrie]] 1924, Patriarhul Tihon a făcut un „Testament” în care desemna trei posibili succesori ai săi în scaunul patriarhal. Această soluţie soluție nu era prevăzută nici de [[drept canonic|canoanele]] bisericeştibisericești, nici de Statutele Bisericii Ortodoxe Ruse, însă Patriarhul a considerat-o necesară, în condiţiile condițiile în care o alegere patriarhală de către un sinod bisericesc independent era imposibilă. Tihon a numit trei posibili succesori: Mitropolitul Chiril (Smirnov) de Kazan, Mitropolitul Agatanghel (Preobrajenski) de Iaroslavl şi și Mitropolitul Petru (Polianski) al KrutiţelorKrutițelor. Patriarhul a murit la câteva luni după aceea, iar pe [[12 aprilie]], în ziua înmormântării patriarhului Tihon, Petru a fost proclamat locum tenens – locţiitor locțiitor al scaunului patriarhal, întrucât era singurul dintre cei trei care nu se afla atunci în închisoare sau în exil.

De cum a preluat sarcina de [[locum tenens]], guvernul sovietic şi și serviciile secrete au exercitat o presiune crescândă asupra Mitropolitului Petru, în încercarea de a-l convinge să ajungă la o soluţie soluție de reconciliere cu [[schisma]] renovaţionistă renovaționistă pro-sovietică cunoscută sub numele de „Biserica Vie” şi și de a-şi și afirma fidelitatea necondiţionată faţă necondiționată față de statul sovietic. Mitropolitul a fost de acord cu faptul că cetăţenii cetățenii sovietici ortodocşi ortodocși trebuiau să fie loiali regimului politic instalat, însă considera că reconcilierea cu Biserica Vie nu era cu putinţă putință decât prin pocăinţa şi pocăința și întoarcerea acestora în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse. Pe [[28 iulie]] 1925, Petru a trimis turmei sale o „Scrisoare” în care reafirma poziţia poziția Bisericii cu privire la schisma renovaţionistărenovaționistă. În replică, renovaţioniştii renovaționiștii l-au acuzat pe Petru de conspiraţie conspirație cu emigraţia emigrația rusă din Occident, fapt care a contribuit la o nouă arestare a acestuia.

Prevăzând faptul că avea să fie închis curând, Petru, urmând exemplul lui Tihon, a desemnat trei candidaţi candidați capabili să preia însărcinările aferente locotenenţei locotenenței patriarhale în cazul arestării lui Petru. Mitropolitul Petru a fost într-adevăr arestat pe [[10 decembrie]] 1925, iar îndatoririle sale au fost preluate de Mitropolitul Serghie (Stragorodski), care a devenit ajutor de ''locum tenens'' patriarhal, Petru rămânând nominal la cârma Bisericii Ruse. Petru avea să îşi își petreacă însă restul vieţii vieții în exil şi și în închisori, mereu mai slăbit de condiţiile condițiile dure de detenţie şi hărţuit detenție și hărțuit de autorităţile autoritățile sovietice.

==Închisoarea şi și moartea==În noiembrie 1926, Mitropolitul Petru a fost condamnat la trei ani de exil în regiunea Ural, perioadă prelungită cu încă doi ani în mai 1928. Exilul nu a însemnat însă sfârşitul sfârșitul implicării sale în viaţa viața bisericească. În decembrie 1929, îi trimitea Mitropolitului Serghie o scrisoare prin care îl mustra că şiși-ar fi depăşit atribuţiile depășit atribuțiile de reprezentant (ajutor) al său şi și îi amintea că el, Petru, era de fapt capul Bisericii.

În 1930, Petru a fost din nou arestat. Când a refuzat să se retragă din funcţie şi funcție și să devină agent al poliţiei poliției secrete, a fost condamnat la cinci ani muncă silnică. Din pricina condiţiilor condițiilor grele de viaţă viață din închisoare, mitropolitul s-a îmbolnăvit, fiind parţial parțial paralizat. Anii 1931-1937 i-a petrecut, în regim de închisoare cu izolare, la închisoarea Verhneuralsk. În iulie 1936, sentinţa sentința i-a fost prelungită cu încă trei ani. Mitropolitul Serghie a primit un raport fals prin care i se anunţa anunța moartea mitropolitului Petru în acelaşi același an, iar drept urmare acesta a preluat integral conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Pe [[2 octombrie]] 1937, troica NKVD din regiunea (oblast) Celiabinsk l-a condamnat pe Mitropolitul Petru la moarte. A fost executat prin împuşcare împușcare la orele 4 PM pe [[27 septembrie]] 1937 şi și a fost înmormântat în oraşul orașul Magnitogorsk din regiunea Celiabinsk.

Mitropolitul Petru al Krutiţelor Krutițelor a fost [[proslăvire|canonizat]] ca [[titlurile sfinţilorsfinților|sfinţit sfințit mucenic]] şi și mărturisitor de Sinodul episcopilor [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] pe [[23 februarie]] 1997. Prăznuirea sa se face pe [[27 septembrie]], în ziua morţii morții sale, precum şi și pe [[5 octombrie]], de [[Soborul Sfinţilor Sfinților Ierarhi ai Moscovei]], sărbătoare instituită în 2005.

după=Nicolae (IaruşieviciIarușievici)}}

titlu = Locţiitor Locțiitor al Patriarhului|

*ru:[http://www.days.ru/Life/life353.html ''Viaţa Viața Sf. Sfinţit Sfințit Mucenic Petru al KrutiţelorKrutițelor'']