Modificări

'''Iustin I''' (în latină: ''Flavius Iustinus'') a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit între 518 şi și 527. Deşi Deși aproape analfabet, el a trecut prin toate gradele armatei şi și a devenit împărat la vârsta de şaptezeci șaptezeci de ani. Domnia sa este semnificativă prin faptul că a marcat începutul dinastiei iustiniene, care a inclus pe succesorul şi și nepotul său, [[Iustinian]] I, şi și a restabilit sprijinul imperial faţă față de deciziile [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon.

==ViaţaViața==

Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, în apropiere de Naissus (actualul oraş Nişoraș Niș, din Serbia), fiind fiul unui ţăran țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia [[Dacia Aureliană]], o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoţilorostrogoților.Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră în timpul unei invazii barbare şi și s-a refugiat la [[Constantinopol]], unde a intrat în armată<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi și a prăbuşirii prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1976</ref>.

El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în care împăratul [[Leo I]] (el însuşi însuși de origine traco-dacică) organiza un nou corp de gardă a palatului imperial - ''Excubitorii'', un corp de elită numărând 300 oameni. Impresionând prin robusteţea şi robustețea și îndemânarea sa, deşi deși foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant, a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului [[Anastasie I]].

La moartea împăratului [[Anastasie I]], ([[8 iulie]] 518), datorită poziţiei poziției sale de comandant al trupelor din [[Constantinopol]] şi împărţind și împărțind sume de bani, Iustin a fost capabil să-şi și asigure alegerea ca împărat; a apărut în această calitate în faţa fața poporului, la Hipodromul din [[Constantinopol]], pe [[9 iulie]] 518<ref>Steven Runciman, ''La civilisation byzantine (330-1453)'', (Trad. fr.) - Payot, Paris, 1952</ref>.

După urcarea pe tronul imperial, fiind conştient conștient de lacunele sale în educaţie şi educație și în politica de stat, Iustin şiși-a ales cu grijă consilieri capabili cu care se sfătuia în privinţa privința principalelor probleme ale imperiului.

În anul 525, Iustin a anulat legea prin care unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasele inferioare ale societăţiisocietății. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era actriţăactriță.

Următorii ani au fost marcaţi marcați de luptele cu ostrogoţii şi ostrogoții și cu perşiiperșii. În anul 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-împărat, iar pe [[1 aprilie]] 527 succesor la tron. A murit pe [[1 august]] 527 şi și a fost urmat de Iustinian.

Oraşul Orașul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în onoarea sa.

Deoarece era un apărător al deciziilor [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon din anul 451, urcarea lui Iustin pe tronul de la [[Constantinopol]] a adus o inversare completă în politica imperială referitoare la Biserica creştinăcreștină, fiind anulat sprijinul pe care împăratul Anastasie îl acordase "ne„ne-Calcedonienilor"Calcedonienilor”. În consecinţă consecință [[Monofizitism|monofiziţiimonofiziții]] au început să fie persecutaţipersecutați, iar guvernarea lui Iustin a căutat să restabilească rapid viaţa viața bisericii în concordanţă concordanță cu cele stabilite la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon.

Episcopii din părţile părțile de răsărit ale imperiului au fost chemaţi chemați la un [[Sinod]] la Constantinopol pe [[20 iulie]] 518. La acest Sinod s-a pronunţat pronunțat [[anatema]] împotriva lui Severus de Antiohia şi și a altora. Decretele Sinodului au fost promulgate şi și notificate către toţi toți [[Episcop|episcopii]] printr-o scrisoare de la [[Patriarhul Ioan]] de Constantinopol. Când Papa Hormisdas a primit această notificare, a răspuns cu o poziţie poziție non-negociabilă prin care a cerut condamnarea lui [[Acachie de Constantinopol|Acachie]], Patriarhul Alexandrieifost patriarh al Constantinopolului, care scrisese ''Henoticon'' în timpul domniei împăratului [[Zenon I]] provocând astfel "[[Schisma acachiană|schisma lui Acachie]]"; deasemenea de asemenea, Papa Hormisdas cerea condamnarea succesorilor eretici ai lui Acachie, a tuturor ierarhilor care rămăseseră în comuniune cu el, precum şi și a foştilor împăraţi foștilor împărați [[Zenon şi ]] și Anastasie. Sub presiune, Patriarhul Ioan a semnat ''libellus'' papală, în prezenţa prezența împăratului Iustin, a Senatului şi și a clerului, la [[28 martie]] 519.

Poziţia Poziția extremă a papei Hormisdas însemna în mod efectiv [[excomunicarea]] tuturor episcopilor din răsărit de după anul 484. Cu toate acestea, în curând a apărut rezistenţa rezistența la poziţia poziția papală, dejucându-se astfel punerea sa în aplicare; s-a dovedit, pe de altă parte, şi și inutilitatea politicii intransigente a lui Hormisdas în problema [[Monofizitism|monofiziţilormonofiziților]].

Persecutarea monofiziţilor monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă şi și mai pragmatică faţă față de erezia [[Monofizitism|monofizită]], rămânând totuşi totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relaţia Constantinopolului cu [[Arianism|arianismul]] ostrogoţilor, care avuseseră o înţelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui ostrogot Teodoric pentru menţinerea unor relaţii de bună vecinătate, şi chiar l-a nominalizat în funcţia de consul pe fiul acestuia, Eutharic, politica anti-eretică a lui Iustin i-a afectat foarte mult pe arieni, în special după anul 523. Folosind ameninţarea cu represalii împotriva Bisericii Ortodoxe din Italia, Teodoric l-a trimis pe Papa Ioan la Iustin pentru a se plânge cu privire la politica religioasă a împăratului. Papa Ioan a fost primit cordial, dar Iustin l-a făcut să înţeleagă foarte clar cine a fost de vină pentru cele întâmplate în Italia. Nemulţumit de rezultatele vizitei papei Ioan la [[Constantinopol]], Teodoric l-a primit pe acesta foarte supărat la întoarcerea sa în [[Ravenna]]. Dar, atât Papa Ioan cât şi regele Teodoric au murit la scurt timp după aceasta, conflictul stingându-se astfel.

titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

[[Categorie:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi Împărați romani]]