Modificări

{{În curs}}''' Eutihie''' a fost un [[eretic]] care a trăit în secolul al V-lea. A fost [[arhimandrit]]ul unei [[mănăstire|mănăstiri]] din apropierea [[Constantinopol]]ului. Fiind un duşman înverşunat dușman înverșunat al [[nestorianism]]ului, el a căzut în cealaltă extremă, ajungând la o formă de [[monofizitism]] numită ulterior [[eutihianism]], după numele său, în perioada controverselor [[hristologie|hristologice]] din secolul al V-lea. Datorită intransigenţei intransigenței sale, a sfârşit sfârșit prin a fi anatemizat atât de creştinii creștinii calcedonieni, cât şi și de cei non-calcedonieni.

__TOC__==ViaţaViața==Se cunosc puţine puține despre începuturile vieţii vieții lui Eutihie. Se pare că s-a născut în jurul anului 380. Primele surse sigure îl menţionează menționează ca fiind arhimandritul unei mănăstiri din apropierea Constantinopolului.

Numele său apare pentru prima dată în anul 428, fiind printre primii clerici care au luat poziţie poziție împotriva învăţăturilor învățăturilor [[eretic]]e ale lui [[Nestorie]].

În anul 431 participă la [[Sinodul III Ecumenic]], de la [[Efes]], unde îl combate vehement pe Nestorie şi și pe adepţii adepții acestuia. Învăţătura Învățătura lui Nestorie ([[nestorianism]]ul) era o [[erezie]] hristologică care a apăruse ca o încercare de a explica raţional şi rațional și de a înţelege înțelege încarnarea [[Logos]]ului divin, cea de-a doua persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], omul [[Iisus Hristos]]. Nestorianismul susţinea susținea că cele două esenţeesențe, divină şi și umană, sunt separate şi și sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi și Logosul divin, care locuieşte locuiește în acest om. De aceea, nestorienii respingeau terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit”, pentru că ei credeau ca omul Iisus Hristos a suferit şi și a fost răstignit. Mai mult, ei respingeau termenul ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) dat [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], utilizând în schimb termenul ''Christotokos'' (Născătoare de Hristos), sau ''Anthropotokos'' (Născătoare de om). Eutihie a adus ca argument în combaterea nestorianismului faptul că „''Iisus Hristos a fost o unire între elementul uman şi și cel divin''”. În final, Sinodul a stabilit că nestorianismul insista excesiv asupra naturii umane a lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea naturii Sale divine. Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului [[Nestorie]] ca greșite şi și a stabilit că Hristos era o singură Persoană (şi și nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, Maica Domnului trebuie considerată „Născătoare de Dumnezeu” (''Theotokos''), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. Unirea celor două naturi ale lui Hristos era astfel încât nici una din cele două naturi nu o afecta negativ și nu o diminua pe cealaltă. Sinodul a mai declarat că textul [[Crezul|Crezului niceo-constantinopolitan]] era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia.

Principala controversă hristologică din secolul al V-lea era modul în care s-ar fi putut ţine ține cont simultan de natura divină şi și de cea umană a lui Hristos. Dupa condamnarea nestorianismului la Sinodul al III-lea Ecumenic (de la Efes), dezacordurile deja existente dintre [[Biserica din Alexandria]] şi și cea din [[Antiohia]] au fost adâncite de către reprezentanţii reprezentanții celor două Biserici. Doctrina alexandrină a fost susţinută susținută de către [[Chiril al Alexandriei]], în timp ce poziţia poziția antiohiană era susţinută susținută de Theodoret din Cyrus şi și [[Ioan I al Antiohiei]] Deşi Deși ambele biserici acceptaseră deciziile Sinodul de la Efes, iar ulterior Chiril al Alexandriei şi și Theodoret din Cyrus ajunseseră la o reconciliere, partizanii lor nu au fost convinşi şi convinși și au continuat să se critice în mod public.

Pe această scenă atât de tensionată de controversele religioase şi și laice, Eutihie a luat o poziţie poziție extremă, fiind influenţat şi influențat și de ministrul Hrisafie al împăratului [[Teodosie al II-lea]] (care era monofizit), ceea ce a afectat unitatea ortodoxiei, chiar dacă ambele părţi susţineau părți susțineau că urmează adevărata credinţăcredință, aşa așa cum fusese hotărât la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes şi și cum o prezentase în scrierile sale teologice Sf. Chiril al Alexandriei.

În confuzia creeată creată după moartea Sf. Chiril al Alexandriei, în 444, Eutihie, care era foarte respectat în acea perioadă, a început să denunţe denunțe o presupusă renaştere renaștere a nestorianismului, fiind sprijinit în demersurile sale de către [[Leon cel Mare|Papa Leon cel Mare]]. Prin poziţia poziția teologică adoptată, Eutihie revenea însă practic la dogmele [[apolinarianism]]ului (care neagă prezenţa prezența unui suflet uman în Hristos, sufletul fiind înlocuit în acest caz de [[Logos]]ul divin), dogme pe care însuşi însuși Sf. Chiril al Alexandriei le respinsese. La un [[sinod]] patriarhal ţinut ținut la Constantinopol în anul 448, [[Flavian Mărturisitorul]] l-a criticat aspru pe Eutihie pentru părerile sale dezechilibrate, cerându-i în mod expres să adere la hristologia ortodoxă (dubla natură a lui [[Hristos]] după întrupare: divină şi și umană). Eutihie a refuzat însă, insistând că Hristos ar fi avut o singură natură după întruparea Sa. Prin aceasta a stârnit noi discuţii şi discuții și certuri în sânul comunităţii creştinecomunității creștine.

==Eutihie şi și Sinodul „tâlhăresc” de la Efes==[[Sinodul I Ecumenic|Primul]] şi și [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] [[sinod ecumenic]] stabiliseră că [[arianism]]ul şi și [[nestorianism]]ul sunt erezii, iar capii acestora, [[Arie]] şi și [[Nestorie]] fuseseră excomunicaţiexcomunicați. Excomunicarea şi și exilul lui Nestorie au fost puternic influenţate influențate de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]]. În anul 441, Teodosie, sub influenţa influența eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]], care era promovată de [[arhimandrit]]ul Eutihie şi și de [[patriarh]]ul [[Dioscor al Alexandriei]] (succesorul Sf. [[Chiril al Alexandriei]]).

Domnie, patriarh al [[Antiohia|Antiohiei]], a fost primul care a remarcat această greşeală greșeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul [[Flavian Mărturisitorul]], patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la [[Constantinopol]] în care a fost formulată oficial acuzaţia acuzația împotriva erorii lui Eutihie, acuzaţie acuzație făcută de Eusebiu, [[episcop]] de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus şi și excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină şi și cea umană).

La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie şi și de unii [[episcop]]i care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei [[Leon cel Mare]], un nou sinod, la Efes, care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese şi și excomunicase pe Eutihie în mod corect.

Lucrările acestui ''al II-lea Sinod de la Efes'', aşa așa cum a mai fost numit acest sinod (fiind însă mai târziu denumit şi și „''[[sinodul tâlhăresc de la Efes]]''”) au fost conduse de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale şedinţelor ședințelor sinodului, ele fiind citite şi și analizate mai târziu, în cadrul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon]] din anul 451; aceste înregistrări oferă informaţii informații despre modul în care s-a desfăşurat desfășurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor şi și suporterii monofiziţi monofiziți ai acestora. Lui Flavian şi și altor şase șase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegaţia delegația Romei şi și nu a citit în sinod scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]]. Patriarhul [[Dioscor al Alexandriei]], care era succesorul sfântului [[Chiril al Alexandriei]], a stăruit în a susține că în Hristos există o singură fire (''physis''), adică a susținut exact poziția [[monofizitism|monofiziților]]. Conform acestei [[Erezie|erezii]], Mântuitorul ar fi „din două firi”, dar după întrupare ar fi devenit „o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul”. Este adevărat că și Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. ''mia physis tou Theou Logou sesarkomeni''), dar Dioscor a omis multe dintre afirmațiile acestuia, care completau și echilibrau acest punct de vedere, și care foloseau o terminologie diferită. Eutihie a declarat că el ține credința de la [[Niceea]] și [[Efes]] și că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susțină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susține cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca și încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat și împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]], dar o petiție din partea [[mănăstire|mănăstirii]] lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziți, conduși de un anume Barsum. La încheierea lucrărilor sinodului, prin amenințări și presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox și reinstalat în [[preot|preoția]] sa. Flavian a fost depus și excomunicat și, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un [[diacon]] loial lui Dioscor. Eusebiu a fost și el demis. De asemenea au mai fost demiși și alți episcopi care i se opuseseră lui Dioscor. ==Eutihie și Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon==Când papa [[Leon cel Mare|Leon]] a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor și acțiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat și numit ''latrocinium'', adică ''sinod tâlhăresc'' și a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca episcop legal al Constantinopolului până când acesta nu-și va explica într-un mod satisfăcător credința. Totuși, împăratul Teodosie a ignorat poziția lui Leon. În [[28 iulie]] 450, situația s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus și s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] a preluat cârma imperiului și s-a căsătorit cu generalul [[Marcian (împărat)|Marcian]], care a devenit noul împărat. Împărăteasa și noul împărat se opuneau amândoi învățăturilor lui Dioscor și Eutihie, fiind ortodocși convinși. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie și mulți alți episcopi au condamnat și ei învățăturile greșite ale lui Dioscor și Eutihie. Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod, care a avut loc la Calcedon - este vorba despre [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]], care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei [[monofizitism|monofizite]]. Acest sinod a condamnat atât [[Nestorianism]]ul cât și [[Sinodul tâlhăresc de la Efes|Sinodul tâlhăresc din 449]] care sprijinise [[erezie|erezia]] monofizită. Eutihie a fost declarat [[eretic]], demis și exilat. ==Moartea lui Eutihie==După demiterea și exilarea sa, Eutihie a persistat în a-și face publice învățăturile sale eretice. Acest fapt este atestat de o scrisoare din anul 454 a papei Leon cel Mare către împăratul Marcian, în care se cere ca ereticul Eutihie fi izgonit într-un loc și mai îndepărtat. Eutihie a murit în exil, în anul 456.

*[http://www.newadvent.org/cathen/05631a.htm Catholic Encyclopedia: Eutyches]*[http://en.wikipedia.org/wiki/Eutyches Wikipedia: Eutyches]