Modificări

Există două feluri de cădire: '''Cădirea mare''', care cuprinde întreaga biserică și pe toți cei dinăuntru) și o '''Cădire mică''' (în timpul căreia se cădește doar o parte a bisericii și a credincioșilor, în funcție de contextul liturgic). În timpul cădirii și mai ales a Cădirii mari, preotul sau diaconul ține uneori în mână o lumânare (sau, în cazul preotului, este precedat de o persoană care ține o lumânare – diaconul, dacă există, sau un credincios special desemnat). În [[Săptămâna luminată]], preotul și diaconul poartă [[lumânări pascale|lumânările pascale]] la toate cădirile, chiar și la cele mici, întâmpinându-i pe credincioși cu [[Hristos a înviat|salutul pascal]]. La înmormântări și parastase, aceștia țin în mână lumânări simple.

Acolo unde nu există preot sau în unele ocazii speciale, poate tămâia și [[citeț]]ul sau un mirean mai în vârstă, însă nu cu cădelnița obișnuită, ci cu un fel de [[cățuie]] mai elaborată, care nu este atârnată de lanțuri, ci se ține de un mâner (adesea și mânerul acesteia este bogat împodobit, inclusiv cu clopoței. La mănăstiri, în anumite contexte, chiar și atunci când este preotul de față, pot tămâia, tot cu aceasta, și călugării nehirotoniți sau maicile. În unele locuri, se obișnuiește ca în [[Săptămâna Patimilor]] chiar și preotul sau diaconul să cădească cu această cățuie de mână, în semn de smerenie și în amintirea Jertfei pe Cruce a Mântuitorului.