5.288 de modificări
Modificări
ortografie
În 1658, Patriarhul Nikon a părăsit scaunul patriarhal şi a intrat în [[Mănăstire]]a Înălţarea la Cer şi a fost forţat să renunţe la stilul suveran de conducere. În final, el a fost depus de un sinod care cuprindea şi reprezentanţii altor patriarhii în Februarie 1666. Cu toate că era retras şi depus, reformele sale au fost menţinute fiind puternic sprijinite de stat.
Părintelui Avacum i s-a permis să se reîntoarcă la Moscova în 1662, dar opoziţia lui continuă la reformele lui Nikon şi apărarea puternică a principiilor sale au dus la o nouă deportare, acum în nordul Rusiei. În 1666, acelaşi sinod care l-a depus pe Nikon a confirmat reformele sale şi a condamnat opoziţia Părintelui Avacum. Tot atunci, sinodul a anatemizat şi deportat pe Părintele Avacum şi pe simpatizanţii săi în Pustozersk în extremul răsărit al Rusiei europene.În următorii cincisprezece ani, datorită prezenţei Părintelui Avacum şi a simpatizanţilor săi, Pustozersk a devenit centrul spiritual al ceea ce a devenit mişcarea [[rascolnici]]lor. La Pustozersk, Părintela Avacum a fost relativ în libertate în primii trei ani, dar în anii următori el şi simpatizanţii săi au avut parte de un tratament mult mai aspru, de întemniţări şi inclusiv torturi şi mutilări. Tot în această perioadă, Părintele Avacum şi-a scris autobiografia şi mai multe [[Epistolă|epistole]] şi tratate pe măsură ce mişcarea continua să crească. Autobiografia sa , ''Viaţa Protopopului Avacum scrisă de el însuşi'', rămâne o capodoperă a literaturii ruse din secolul al XVII-lea.
Apoi, în 1682, guvernul, incapabil să controleze creşterea mişcării vechilor credincioşi, i-a condamnat pe Părintele Avacum şi pe primii săi trei discipoli, Diaconul Fedor, [[călugăr]]ul Epifanie şi Părintele Lazăr, să fie arşi pe rug. Părintele Avacum a murit în [[14 aprilie]] 1682.
