5.288 de modificări
Modificări
ortografie
August a aşezat fundaţia pentru această perioadă de concordie, care s-a extins, de asemenea, în Africa de Nord şi Persia.<ref>'''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.</ref> Gibbon prezintă cucerirea Britaniei de către Claudiu şi cuceririle lui Traian ca fiind excepţii la această politică de moderaţie şi pune sfârşitul acestei perioade la momentul morţii lui Marc Aurelian în 180 d.Hr..
''Pax Romana'' se caracterizează printr-o intensă romanizare a lumii apusene, inclusiv răspândirea sistemului legislativ care adus legea şi ordinea în provincii şi care formează baza multor sisteme legislative din zilele noastre.<ref>[http://www.unrv.com/early-empire/pax-romana.php Pax Romana] at UNRV History</ref> Artele şi arhitectura au înflorit, împreună cu comerţul şi economia. Reţelele de drumuri bune şi sigure şi de rute maritime sigure s-a u au îmbunătăţit considerabil, se făceau mari deplasări libere de oameni şi amestecuri de culturi, dar la la fel de mult, exista o mare toleranţă faţă de alte culte.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in: '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.179.</ref> Alfabetul roman devine baza alfabetului lumii apusene iar apeductele încep să aducă apă din munţi în oraşele romane.<ref>[http://www.conservapedia.com/Pax_Romana Pax Romana] at Conservapedia.</ref>
<blockquote>Romanii au numit ''Pax Romana'' ca "Epoca fericirii". Era împlinirea misiunii Romei - crearea unui stat al lumii care să ofere pace, securitate, civilizaţie ordonată şi domnia legii. Oraşele Imperiului Roman aveau rolul de centre ale civilizaţiei greco-romane, care s-a răspândit până la cele mai îndepărtate limite ale lumii mediteraneene. Cetăţenia romană, acordată treptat, a fost extinsă, în cele din urmă, la aproape toţi oamenii liberi printr-un edict din anul 212 d.Hr..<ref>Marvin Perry, Margaret Jacob, James Jacob. ''[http://books.google.ca/books?id=T8SLtC23ZzEC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Western Civilization: Ideas, Politics, and Society - from 1600].'' Volume 2 of Western Civilization. 9th Edition. Cengage Learning, 2008. p. xxiv.</ref></blockquote>
[[Image:Spread of Christianity in Europe to AD 600.JPG|right|thumb|250px|Răspândirea Creştinismului în anul 325 d.Hr. (albastru închis); Răspândirea Creştinismului în anul 600 d.Hr. (albastru deschis)]] [[Doxastikon]] de la [[Vecernie|Vecernia]] [[Naşterea Domnului|Crăciunului]], atribuită călugărului din secolul al IX-lea pe nume [[Casian Imnograful|Casian]], afirmă o conexiune directă între imperiul mondial al Romei şi recapitularea umanităţii în [[Iisus Hristos|Hristos]]. ''Pax Romana'' este, astfel, făcută să coincidă cu ''Pax Christi''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref>:
<blockquote>''Când August domnea singur pe pământ, multe regate ale omului au dispărut: şi când Tu te-ai făcut om din [[Maica Domnului|Preacurata Fecioară]], mulţi zei idolatrii idolatri au fost distruşi. Oraşele lumii au trecut sub un singur stăpânitor iar naţiunile au venit la credinţa într-un singur Dumnezeu suveran. Oamenii erau înscrişi prin decretul cezarului iar noi, credincioşii, eram înscrişi în Numele lui Dumnezeu, când Tu, Dumnezeul nostru, te făceai om. Mare este mila Ta: Slavă Ţie.''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref></blockquote>
===Eusebiu de Cezareea===
Pe lângă acestea, părintele Bisericii de la începutul secolului al IV-lea, [[Eusebiu de Cezareea]] scrie că la porunca expresă a lui Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor:
<blockquote>Când acest instrument al răscumpărării noastre, cel de trei ori sfânt trup al lui Hristos, care s-a dovedit el însuşi superior oricărei fraude satanice şi liber de diavol, atât în cuvânt cât şi în faptă, a fost ridicat dintr-o dată pentru desfinţarea desfiinţarea diavolilor străvechi şi în semn al victoriei sale peste puterile întunericului; puterea acestor spirite malefice a fost distrusă într-o clipă. Diversele forme de guvernare, tiraniile şi republicile, asediile oraşelor şi devastarea ţărilor cauzate de acestea, s-au oprit acum, iar Unul Dumnezeu a fost propovăduit întregii omeniri. În acelaşi timp, o putere universală, imperiul Romei, s-a ridicat şi a înflorit, în timp ce ura implacabilă şi îndelungată a unei naţiuni împotriva alteia a fost acum îndepărtată: şi aşa cum cunoaşterea unui singur Dumnezeu şi un singur fel de religie şi mântuire, chiar doctrina lui Hristos, a fost făcută cunoscută omenirii întregi, tot aşa în aceeaşi perioadă, întreaga domnie a Imperiului Roman a fost investită într-o singură suveranitate, o pace profundă a coborât asupra lumii. Şi astfel, la porunca expresă a aceluiaşi Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor.<ref>[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu Pamfil de Cezareea]]. ''Discurs de laudă pentru împăratul Constantin ţinut la a XXX-a aniversare a domniei sale''. Cap.16, 3-4. '''Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)'''</ref></blockquote>
===Origen===
[[Origen|Origen of Alexandria]], începutul secolului al III-lea, a fost un scriitor prolific şi, în principal, un cărturar al Bibliei care a afirmat cu mult zel inspiraţia, integritatea şi canonicitatea Scripturilor. El a găsit în textele biblice un sens literal, moral şi alegoric şi a devenit faimos pentru aplicarea celui din urmă.<ref>Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). ''A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας''. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984. pp.380.</ref> De asemenea, el a identificat lucrarea Divinei Providenţe a lui Dumnezeu de-a lungul perioadei numite ''Pax Romana'' cu scopul de a răspândi Evanghelia lui Hristos şi, cu aceasta, adevărata pace a lui Dumnezeu pe pământ sau ''Pax Christi''.
<blockquote>Căci dreptatea a venit în zilele Lui, si există pace din belşug, care a început odată cu [[Naşterea Domnului|naşterea Lui]], Dumnezeu pregătind popoarele pentru învăţătura Sa astfel că încât aveau atunci un singur prinţ, regele romanilor, şi nu putea fi mult mai greu apostolilor lui Iisus, care doreau o unitate între naţiuni cauzată de existenţa multor regate, să îndeplinească sarcina încredinţată lor de Stăpânul, când El le-a spus "''Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile.''" Mai ales este sigur că [[Iisus]] s-a născut în timpul domniei cezarului August care a unit sub conducerea sa multe populaţii ale pământului. Existenţa atâtor regate trebuie să fi fost un impediment pentru răspândirea învăţăturii lui Iisus în întreaga lume, nu doar pentru motivele menţionate, dar şi datorită nevoii oamenilor de pretutindeni de a se angaja în război şi de a lupta pentru ţara lor, aceasta fiind starea timpurilor înainte de August sau chiar mai îndepărtate,...Aşadar cum a fost posibil ca Evanghelia Păcii, care nu permite oamenilor răzbunarea împotriva inamicilor, să se răspândească in toata în toată lumea, fără ca la venirea lui Iisus un spirit mai blând să fie introdus pretutindeni la conducerea lucrurilor? <ref>[[Origen]]. ''Împotriva lui Celsus''. Book 2, Ch.30. '''Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)''' </ref></blockquote>
În conformitate cu înţelegerea mai adâncă a părinţilor Bisericii, ''Pax Romana'' a fost aproape o metaforă<ref>Metaforă: o figură de stil în care un cuvânt sau o frază care prezintă literal o idee sau un obiect este folosită în locul alteia pentru a sugera o asemănare sau analogie între ele.</ref> şi o purtătoare pentru ''Pax Christi''. Mitropolitul [[Macarie (Tilirides) al Kenyei]] a scris că "a fost ''pax romana'' care a contat în cea mai mare parte pentru rapiditatea uimitoare cu care credinţa creştină a fost diseminată în toate teritoriile aflate sub guvernare romană."<ref>[[Macarie (Tilirides) al Kenyei]. ''“Orthodoxy in Britain: Past, Present, and Future.”'' In: John Behr, Andrew Louth, Dimitri Conomos (eds.). '''Abba, The Tradition of Orthodoxy in the West: Festschrift for Bishop Kallistos (Ware) of Diokleia.''' Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2003. pp.135-155.</ref>
În [[Noul Testament]], Sfântul [[Apostolul Luca|Apostol Luca]], scriind în [[Faptele Apostolilor|Cartea Faptelor]], nu prezintă ordinea Imperiului Roman şi autorităţile acestuia într-o lumină negativă aşa cum face [[Cartea ApocalipseiApocalipsa Sf. Ioan Teologul|Revelaţia lui Ioan]], ci, frecvent, într-o lumină pozitivă, evidenţiind câţiva factori importanţi:
<blockquote>Pentru Sfântul [[Apostolul Luca|Apostol Luca]], deşi ''Pax Romana'' este numai un fenomen dialectic<ref>Dialectic: discuţii şi raţionamente prin dialog ca metodă de investigare intelectuală.</ref> care va trebui înlocuit curând cu ''Pax Christi'', este totuşi o situaţie mai bună decât opusul acesteia, constând în războaie între naţiuni sau anarhie şi suferinţele care urmează după răscoalele revoluţionare....Sfântul Luca menţionează că uneori justiţia, administraţia şi armata imperiale îi protejează pe misionarii creştini iar relatările sale despre felul cum Sfântul Pavel se foloseşte de cetăţenia sa, insistenţa acestuia ca legea romană să fie respectată întocmai (Fapte 16:19-39; 25:9-10) şi despre apelul lui Pavel la Cezar (Fapte 25:10-12) par să reflecte relativa apreciere a Sfântului Luca faţă de ordinea imperială, în ciuda esenţei diabolice a acestuia şi căderilor accidentale.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in: '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.177-178.</ref></blockquote>
[[Iisus Hristos]] şi nu August este autorul păcii şi al răspândirii [[Evanghelie]]i lui Dumnezeu. În epistola Sfântului [[Apostolul Petru|Apostol Petru]] către ofiţerul roman Corneliu din Cezareea, din Fapte 10:34-43, el intenţionează în mod clar să-l facă pe Corneliu şi pe colegii romani ai acestuia să înţeleagă că ''"Iisus Hristos - El este Domnul a toate"'', nu Augustus sau succesorii lui, ci [[Iisus Hristos|Domnul]] este cel care a adus Evanghelia în pace.<ref>Seyoon Kim. ''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.83.</ref>
==A se vedea și==
==Surse==
* Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984.
* [[Eusebius of CaesareaEusebiu de Cezareea|Eusebius Pamphilus of Caesarea]]. ''Oration in Praise of the Emperor Constantine Pronounced on the Thirtieth Anniversary of His Reign''. Ch.16, 3-4. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''
* [[Origen]]. ''Against Celsus''. Book 2, Ch.30. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''
* '''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.
