Modificări

Evagrie s-a născut în localitatea siriană Epifania (gr. Επιφανεία<ref>Ceva mai târziu, în imperiul bizantin, localitatea s-a numit Emathous - gr. Εμαθούς. Iar în zilele noastre localitatea se numește Hama și se găsește în Siria de azi, la 46 km N de localitatea Homs. - http://en.wikipedia.org/wiki/Hama</ref><ref>Un alt istoric sirian al epocii, Ioan din Epifania, era vărul său.</ref>), dar părinții lui s-a mutat în Apameea, unde Evagrie și-a petrecut o mare parte a tinereții și unde și-a făcut studiile. Mai apoi s-a instalat la [[Antiohia]], capitala provinciei, unde a exersat profesia de avocat, σχολαστικός în limba greacă, de unde și supranumele de „Scolasticul”. Aici Evagrie a câștigat încrederea [[patriarh]]ului [[Grigorie I al Antiohiei]] (571-594), care l-a ales să fie consilier juridic împreună cu vărul său, Ioan din Epifania, și el avocat. Evagrie a avut ocazia să-l asiste juridic pe [[Listă a patriarhilor Antiohiei|patriarhul Antiohiei]] până la [[Constantinopol]] într-o cauza delicată: în anul 587, patriarhul a intrat într-un conflict violent cu contele Orientului, Asterius - susținut de o bună parte a populației Antiohiei -, care-l insulta public pe patriarh ori de câte ori avea ocazia. În urma procesului, Asterius a fost înlăturat din funcție, dar succesorul lui, contele Ioan, însărcinat de împărat cu o anchetă împarțialăimparțială, a primit mai multe acuzații grave contre lui Grigorie, între care una că ar avea o relație incestuoasă cu propria-i soră. Evagrie l-a apărat cu succes pe patriarhul Grigorie în fața împăratului Mauriciu I (582-602), precum și în fața unui [[sinod]] adunat la Constantinopol în anul 588. Evagrie era un cărturar apreciat la curtea împăraților: fusese numit chestor (în [[Imperiul Bizantin]], magistrat însărcinat cu finanțele) de către împăratul Tiberiu al II-lea (578-582), și „chartofilax” (gr. χαρτοφύλαξ - responsabil peste registrele administrative) de către Mauriciu I (582-602), cu titlul de prefect onorific (gr. ''apoeparchos''). Evagrie Scolasticul a murit cel mai probabil puțin după «al doisprezecelea an de domnie a lui Mauriciu» (august 593 - august 594), în timp ce redacta, în vârstă de 58 de ani, opera sa istoriografică (cf. VI, 24).