Modificări

'''Maica Domnului''', Prea Curata Fecioară Maria este "Născătoare „Născătoare de Dumnezeu"Dumnezeu”, maica lui [[Iisus Hristos]], Fiul şi și [[Cuvânt|Cuvântul]] ul lui Dumnezeu, pe Care L-a zămislit prin puterea ("umbrirea"„umbrirea”) [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. [[Dreptul Iosif|Iosif]], logodnicul Ei, a avut grijă de Ea şi și a luat-o în casa sa împreună cu Pruncul, pe care L-a crescut ca şi și cum ar fi fost copilul său. Prea Curata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul şi și după naşterea nașterea cea dumnezeiască din Ea a Fiului lui Dumnezeu, fiindcă naşterea nașterea Sa a fost mai presus de fire.

Biserica Ortodoxă pomeneşte viaţa pomenește viața Născătoarei de Dumnezeu prin mai multe [[Praznic|Praznice]]e. Anul liturgic începe şi și se sfârşeşte sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu. Pentru cinstirea unora dintre [[Icoane făcătoare de minuni|Icoanele făcătoare de minuni]] ale Maicii Domnului s-au instituit, de asemenea, zile de pomenire.

===Naşterea Nașterea Maicii Domnului===[[Naşterea Nașterea Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sărbătorește pe [[8 septembrie]].

[[Acoperământul Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sărbătorește la [[1 octombrie]].

[[Intrarea Maicii Domnului în Biserică a Maicii Domnului|Aducerea Maicii Domnului]] la Templu se sărbătoreşte sărbătorește la [[21 noiembrie]].

[[Soborul Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sărbătorește a doua zi de [[Crăciun]], pe [[26 decembrie]].

[[Bunavestire|Vestea cea bună]] adusă Maicii Domnului de Sfântul [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghel Gavriil]] se sărbătoreşte sărbătorește pe [[25 martie]].

[[Izvorul Tămăduirii]] se sărbătoreşte sărbătorește vineri în [[Săptămâna luminată]].

[[Adormirea Maicii Domnului]] se pomeneşte pomenește pe [[15 august]].

În slujbele Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este numită adesea '''Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi și Pururea Fecioara Maria'''.

Numele de ''Panaghia'' (Preasfânta) nu face obiectul nici unei definiţii definiții dogmatice, dar este recunoscut şi și folosit în întreaga Biserică Ortodoxă. Acest nume i s-a dat Maicii Domnului pentru că ea este exemplul desăvârşit desăvârșit al colaborării între Dumnezeu şi voinţa și voința liberă a omului: "Iată „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvăntul tău" tău” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#38 1, 38]). Uneori, Fecioara Maria mai este numită şi "Noua Eva"și „Noua Eva”, deoarece ascultarea Ei desăvârşită desăvârșită a voii lui Dumnezeu a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care Eva a dat dovadă în Rai.

Biserica Ortodoxă o numeşte numește pe Maica Domnului ''Preacurată'' sau ''Fără de prihană'' (''achrantos'' în limba greacă). Prea Curata nu a avut păcat, în afară de păcatul strămoşescstrămoșesc, de care a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte privește doctrina [[romano-catolic]]ă a [[Imaculata Concepţie Concepție a Fecioarei Maria|Imaculatei ConcepţiiConcepții]], ortodocşii ortodocșii resping această doctrină considerând-o drept neavenită și chiar ''[[erezie|eretică]]'', întrucât prin aceasta se încearcă să se scoată de sub influenţa influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu, Care nu ar mai fi părtaşă părtașă la mântuirea care vine prin Fiul şi și Dumnezeul Ei.

Biserica Ortodoxă o cinsteşte cinstește pe Maica lui Dumnezeu, pentru Fiul Ei. Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], împreună cu [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] ai [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]] au insistat asupra apelativului ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) pentru Maica Domnului, dar nu doar pentru a o cinsti pe aceasta, ci şi și pentru a garanta păstrarea învăţăturii învățăturii corecte asupra [[Întruparea|Întrupării]]. Creştinii ortodocşi Creștinii ortodocși consideră că este imposibil ca un om care crede în Întruparea Domnului să nu o cinstească pe Maica Lui.

''Theotokos'' (în limba greacă: Θεοτοκος) este un cuvânt din limba greacă, care înseamnă "''Purtătoare de Dumnezeu" '' sau "''Cea care I-a dat naştere naștere lui Dumnezeu" '' (în română termenul este tradus ca: ''Născătoare de Dumnezeu '' sau, după numirea cea mai uzitată în [[Biserica Ortodoxă Română]], "''Maica Domnului"'').

În ceea ce priveşte privește numirea de ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) dată Fecioarei Maria , acesta i-a fost recunoscut în [[Biserica Ortodoxă]] la [[Sinodul III Ecumenic|Al treilea Sinod Ecumenic]], ţinut ținut la Efes în anul 431. Acest apelativ era deja folosit de câtăva vreme în practica liturgică şi și prin evlavia credincioşilor credincioșilor Bisericii. Semnificaţia Semnificația [[teologie|teologică]] a acestui nume este: reafirmarea faptului că Fiul Mariei, Domnul nostru [[Iisus Hristos]] este Dumnezeu adevărat şi , Om adevărat şi și că natura divină şi și natura umană a lui Hristos erau, în El, unite într-o singură [[Ipostas|Persoană]] a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. O viziune concurentă, susţinută susținută de [[Nestorie]], pe atunci Patriarh al Constantinopolului susţinea susținea că Maria trebuia numită doar '''''Christotokos''''', adică ''Născătoare de Hristos''. Intenţia Intenția implicită în această denumire era de a limita rolul Maicii Domnului doar la cel de Maică a "umanităţii „umanității lui Hristos"Hristos”, cu excluderea naturii Sale dumnezeieştidumnezeiești.

Viziunea lui [[Nestorie]] a fost [[anatema|anatemizată]] de Sinod ca [[erezie]], (cunoscută ca ''[[nestorianism]]''), întrucât s-a considerat că Îl împărţea împărțea pe Hristos în două. S-a stabilit că, deşi deși Hristos are două naturi, umană şi și divină, acestea erau unite, întru veşnicieveșnicie, într-o singură Persoană. Întrucât Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu-Fiul, numirea corectă pentru a o desemna este cea de Născătoare de Dumnezeu (''Theotokos'').

Numind-o ''Theotokos'' sau ''Maica Domnului'' (Μητηρ Θεου), nu s-a dorit niciodată afirmarea faptului că Fecioara Maria ar fi fost deopotrivă veşnică veșnică (co-eternă) cu Dumnezeu sau că Ea ar fi existat înainte de a fi existat Dumnezeu sau Domnul nostru Iisus Hristos. Biserica recunoaşte recunoaște taina Ei, într-o cântare mai veche: "Cel „Cel pe care lumea nu L-a încăput, în pântecele Tău a încăput, Născătoare de Dumnezeu"Dumnezeu”.

Numirea de "''Născătoare de Dumnezeu" '' se regăseşte şi regăsește și în mai multe din [[CântareImn|cântările]] [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]].

În timp ce unele din limbile folosite în Bisericile Ortodoxe traduc "''Theotokos" '' printr-un singur cuvânt, în limba română el este tradus cel mai adesea ca "''Născătoare de Dumnezeu"'', uneori ca "''Maica lui Dumnezeu" '' sau, în limbaj curent, "''Maica Domnului"''.

Traducerea prin "''Maica lui Dumnezeu" '' poate fi o traducere corectă (mai rară în limba română), aceasta fiind însă de fapt traducerea literală a unei alte formulări, prezentă în aproape toate icoanele Născătoarei de Dumnezeu: Μητηρ Θεου (''Meter Theou''), abreviată de regulă ca '''ΜΡ ΘΥ'''. De aceea, când cei doi termeni apar într-o aceeaşi aceeași cântare, ''Theotokos'' este tradus cu "''Născătoare de Dumnezeu"'', iar ''Meter Theou'' cu "''Maica lui Dumnezeu"'', pentru a se păstra distincţia distincția pe care [[imnografImnografie|imnograful]]ul dorea să o facă între cei doi termeni.

Una din cele mai deconcertante tradiţii tradiții ortodoxe referitoare la Născătoarea de Dumnezeu este, pentru creştinii creștinii din ziua de astăzi, învăţătura învățătura conform căreia aceasta este "''Pururea Fecioară"'', mai precis, că a rămas fecioară înainte, în timpul şi și pururea fecioară după ce L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Faptul că Sfânta Fecioară Maria este Pururea Fecioară (''Aeiparthenos'') nu înseamnă că i se acordă un statut special, nici nu constituie o invitaţie invitație la a venera creatura, iar nu pe Creator. Este mai degrabă o învăţătură învățătură care o reafirmă pe cea cu privire la Domnul Iisus Hristos. Întrucât a fost aleasă să Îi fie mamă, să-L zămislească, să-I dea un trup, să-I dea naşterenaștere, Ea este pentru noi locaşul locașul finit al necuprinsului Dumnezeu. Astfel, deoarece, într-un anumit sens, ea este noua Sfânta Sfintelor, pururea fecioria Ei este însuşirea însușirea firească a unei realităţi realități atât de extraordinare/minunate.

Întreaga [[Sfânta TradiţieTradiție|TradiţieTradiție]] a Bisericii Creştine Creștine Ortodoxe a afirmat întotdeauna că Ea este cu adevărat Pururea Fecioară, lucru ştiut știut de cei care au cunoscut-o personal şi și care a fost transmis din generaţie generație în generaţiegenerație, fără a uita sau fără a adăugi adăuga ceva faţă față de cele cunoscute dintru început. Cu excepţia excepția câtorva cazuri izolate, niciodată creştinii creștinii nu s-au raportat altfel la Ea, până târziu, chiar şi și în [[protestantism]]. Există mai multe mărturii cu privire la pururea fecioria Maicii Domnului. Vom prezenta câteva în cele ce urmează.