14.992 de modificări
Modificări
m
typo
După moartea papei [[Ștefan al IV-lea al Romei|Ștefan al IV-lea]] (la 24 ianuarie 772), Adrian a fost ales [[episcop]] al Romei (papă) la 1 februarie 772.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/6493/Adrian-I Encyclopaedia Britannica - ''Adrian I''], accesat 21 decembrie 2012</ref>
A fost consacrat la 9 februarie 772<ref name="Claudio PendinaRendina">Claudio Pendina Rendina - ''Papii. Istorie şi secrete'', Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2003, pp. 235-238. ISBN 973-571-410-8</ref>, devenind primul papă cu acest nume (au mai existat încă doi [[Listă a episcopilor Romei|episcopi ai Romei]] cu numele Adrian, precum şi alţi trei papi cu acest nume ulterior [[Marea schismă|Marii schisme]]).
===Contextul istoric===
În 781, Carol cel Mare a reconfirmat regiunile în care Papa ar fi suveran temporar; în afară de cele confirmate în 773, teritoriul a fost extins, incluzând fostele posesiuni bizantine Ravenna și Pentapolis, părți din Benevento, Toscana, Corsica, Lombardia, precum și alte câteva orașe italiene. Mici formațiuni statale longobarde, precum ducatele de Benevento și Spoleto, și-au continuat existența în centrul și sudul Italiei, dar francii dețineau practic hegemonia. Pentru a celebra aceste succese, Adrian I a emis o serie de monede, acestea fiind primele monede puse în circulație de suveranii pontifi.
Relaţiile politice ale papei Adrian cu Carol cel Mare au rămas strânse, chiar dacă pe plan religios au existat disensiuni între ei - îndeosebi în ceea ce privea aplicarea hotărârilor luate în 787 la [[Sinodul VII Ecumenic]] de la [[Niceea]]. Carol, în calitatea sa de „''Patricius Romanorum''”, a încercat de mai multe ori să-și subordoneze politica externă a Bisericii de la Roma și chiar să controleze afacerile interne ale Bisericii. Amestecurile sale și ale trimișilor săi l-au făcut pe Adrian I să protesteze de mai multe ori, dar aproape întotdeauna aceste proteste s-au sfârșit cu o împăcare între cei doi.<ref name="Claudio PendinaRendina"/>
===Ultimii ani===
În timpul lungului său pontificat, Adrian I a manifestat un interes activ față de aspectele edilitare ale Romei. Datorită numeroaselor lucrări de construcție dar și de refacere a unor biserici mai vechi, se poate vorbi de o adevărată „Romă a lui Adrian I”. Au fost refăcute digurile râului Tibru (după inundațiile din anul 791) și fost întărite zidurile cetății. Importantă a fost și repararea apeductelor romane, obținându-se o distribuire mai rațională a apei între diferitele zone ale orașului.<ref name="Claudio PendinaRendina"/>
Papa Adrian I a murit în ziua de [[Crăciun]] ([[25 decembrie]]) a anului 795, la respectabila vârstă de 95 de ani. A fost [[Înmormântare|înmormântat]] în bazilica Sf. Petru din Roma.
