5.289 de modificări
Modificări
mici corecturi
{{VechiulTestament}}
'''Cartea III a Regilor''' (sau Cartea I a Împăraţilor) este a şasea dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].<ref name="Alfred"> Alfred Hârlăoanu- O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1</ref><ref name="Ciudin"> Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,</ref><ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref><ref>Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,</ref> Ea continuă istoria poporului lui Israel sub [[Solomon, ]] (fiul lui [[David]]), înfăţişează dezbinarea împărăţiei acestuia ce duce la apariţia a două regate independente, Israel şi Iuda, şi evocă domnia regilor care-i succed lui Solomon la conducerile celor două regate. Cartea se termină cu domniile lui [[Iosafat ]] (Iuda) şi [[Ahazia ]] (Israel). Această istorie a domniei lui Solomon şi a regilor care-i urmează este întregită în altă carte istorică a Vechiului Testament, [[Cartea II Cronici|Cartea a II-a a Cronicilor]].
==Formă, surse, dată, autor==
Cărţile 3 şi 4 Regi au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile 1, 2 Regi. <ref name="Studiul"/>În [[Septuaginta]] şi în Vulgata lui [[Ieronim]] sunt împărţite în două.<ref name="Studiul"/>
====Darurile lui Solomon====
,,Cartea I a Regilor” începe cu evocarea domniei faimoase, tihnite şi prospere, de 40 de ani, a lui [[Solomon]] (ce se tâlcuieşte ,,pace’’), care, cerând de la [[Dumnezeu]] [[înţelepciunea|înţelepciune]] pentru a-şi conduce poporul, primeşte ,,o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el (3.10-12).
Solomon rosteşte trei mii de pilde (care alcătuiesc cea mai mare parte a cărţii ,,[[Proverbele Pildele lui Solomon]]’’(Proverbele lui Solomon) şi a alcătuit o mie cinci cântări (4.32), a vorbit despre copaci, de la cedrul de Liban până la isopul ce creşte pe zid, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti (4.33), fiindcă Dumnezeu îi dăduse, alături de înţelepciune şi pricepere, şi ,,cunoştinţe multe ca nisipul mării’’ (4.29). Faima înţelepciunii sale devenise aşa de mare încât veneau oameni din toate colţurile lumii (10.24-25), inclusiv cei trimişi de împăraţii pământului (4.34) ca să audă [[înţelepciunea]] pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. El rezolvă magistral încurcata problemă a celor două prostituate.
Pe deasupra, [[Dumnezeu]] îi dă şi ceea ce n-a cerut, adică îi dăruieşte bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el. Dumnezeu îi mai promite că, dacă va păzi poruncile Domnului, îi va lungi şi zilele (3.13). În privinţa slavei, locuitorii Israelului şi Iudei ,,care mâncau, beau şi se veseleau” ajunseseră ca ,,nisipul de pe ţărmul mării” iar Solomon stăpânea peste toţi împăraţii de dincoace de Râu, care îi aduceau daruri şi i-au fost supuşi tot timpul vieţii lui.
====Păcatul lui Solomon====
Deşi Solomon, ,,omul odihnei’’ ,, iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său, David, el se lasă ,,târât de iubire’ şi se ,,alipeşte’’ de unele neamuri interzise de Dumnezeu împăraţilor Israelului, având de neveste, în afară de fata lui Faraon (probabil faraonul Siamon, dinastia a XXI-a), 700 de crăiese împărăteşti (moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite) şi 300 de ţiitoare. La bătrâneţe, nevestele iubite ,,i-au abătut inima’’ şi ,,i-au plecat inima spre dumnezei străini" astfel că nu a mai rămas ,,cu totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatălui său David’’, aşa cum prevăzuse Domnul că se va întâmpla cu acei împăraţi care se vor încuscri cu vreunul din cele 7 popoare mai puternice decât Israelul. Dumnezeu îl pedepseşte pe Solomon cu ruperea împărăţiei de la el din mâna fiului său, [[Roboam]], şi oferirea a 10 seminţii slujitorului său, [[IeroboamI]], cu lăsarea unei seminţii fiului său (11.11-13). Dumnezeu îi mai ridică şi doi vrăjmaşi pe Hadad, Edomitul(11.14-22) şi pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei(11.23-25)
===Succesorii===
Cartea continuă cu evocarea domniilor succesorilor săi, în general nelegiuiţi şi idolatri (Israel-[[IeroboamI]], [[Nadab]], [[Baeşa]], [[Ela]], [[Zimri]], [[Omri]], [[Ahab]] şi [[Ahazia]]; Iuda- [[Roboam]], [[Abia]]; cei mai răi dintre ei fiind Ahab şi apoi Omri-16.25,30) cu câteva excepţii notabile (Iuda-[[Asa]] şi fiul său, [[Iosafat]]).
====Profetul Ilie în luptă cu Ahab şi Izabela====
Ultima parte a cărţii aduce în prim-plan pe profetul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], făcător de minuni (învie fiul unei văduve, face ca untdelemnul şi făina acesteia să nu se împuţineze), aducător şi opritor de ploaie şi conflictul său cu [[închinarea la dumnezei străini|idolatrul]] împărat [[Ahab]], care a făcut ,,ce este rău mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui’’. Ilie îl lămureşte pe idolatrul Ahab, în faţa întregului popor, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul [[Dumnezeu]] şi poporul se întoarce la adevărata [[credinţa|credinţă]]. Ahab se face [[uciderea|ucigaş]] şi [[furt|hoţ]] pentru o vie (consimţind la o judecată mârşavă, cu [[mărturia mincinoasă|martori mincinoşi]], pusă la cale de Izabela, soţia sa, judecată în urma căreia Nabot, proprietarul viei, este condamnat la moarte pentru [[hula|blasfemie]]; iar via pe care acesta nu vroia s-o vândă pentru că era moştenire de familie revine împăratului). Astfel acuzat de Ilie, Ahab se smereşte înaintea lui Dumnezeu: îşi rupe hainele, îşi pune un sac pe trup, în care doarme, posteşte, şi în care merge încet în timpul zilei. Dumnezeu ţine cont de smerirea lui Ahab şi îi spune că nenorocirea va cădea peste regatul său nu în timpul vieţii sale, ci în timpul vieţii fiului său.
==Cartea a treia a regilor==
===Domnia lui Solomon===
[[Image:Solomon.jpg|right|thumb|Regele Solomon, icoană, sec al XX-lea]]
====Dreptatea lui Solomon====
=====Uzurpatorul Adonia recidivează şi este pedepsit cu moartea=====
Faima înţelepciunii sale devenise aşa de mare încât veneau oameni din toate colţurile lumii, inclusiv cei trimişi de împăraţii pământului ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în mintea lui. Împărăteasa din Seba a venit să-l încerce prin întrebări grele iar Solomon i-a răspuns la toate întrebările, aşa încât împărăteasa exclamă că „nici pe jumătate nu i s-a spus” şi că are mai multă înţelepciune şi propăşire decât i se răspândise faima. <ref>1Împ 4.34, 10.1-13, 24-25)</ref><ref name="Alfred"/>
======Solomon rezolva o problemă încurcată======
[[Image:Gustave Dore Judecata lui Solomon ilustraţie la Biblie.jpg|thumb|300px|right| Judecata lui Solomon- Gustave Dore, ilustraţie la Biblie]]
Căpătând darul cerut de la Dumnezeu, [[înţelepciunea]], el rezolvă magistral încurcată problema a copilului revendicat de două prostituate. Una o acuză pe cealaltă că şi-a omorât copilul culcându-se din neglijenţa peste el, şi că l-ar fi schimbat cu al ei, în condiţiile în care ele trăiau în aceeaşi casă, născuseră la trei zile distanţă şi nu era nimeni cu ele în casă. Solomon cere o sabie şi spune să fie tăiat copilul în două şi sa le fie dat fiecăreia jumătate. Mamei adevărate i se rupe inima pentru copil, aşa că îi spune lui Solomon să nu îl omoare ci să-i dea mai bine celeilalte copilul, în timp ce cealaltă este de acord cu intenţia împăratului. Atunci Solomon îşi dă seama al cui este copilul şi-l încredinţează acesteia. Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi oamenii s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuind -l în judecăţile lui.(3.16-28)
'''Caii'''
Cărţile istorice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] istorisesc că Solomon dispunea de 1400 de care şi 12 000 de călăreţi, 40 000 de iesle, caii şi carele fiind aduse din [[Egipt]] la un preţ hotărât(1car=600 de sicli, 1 cal=150 de sicli).<ref>1Împ 4.26,28;10.26, 28-29</ref>. Solomon aducea cai inclusiv pentru împăraţii [[Hitiţi]]lor Hitiţilor şi pentru împăraţii [[Siria|Siriei]].<ref name="Studiul"/>
====Slujbaşii lui Solomon====
====Construcţiile====
=====Construirea Templului=====
[[Image:Regele Solomon, icoană rusească .jpg|thumb|250px|right|Regele Solomon, icoană rusească, sec XVIII]]
Solomon îi trimite vorbă lui Hiram, care „îl iubise totdeauna pe David” şi care-şi trimisese slujitorii la el, spunându-i că tatăl său, David, n-a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu care l-au înconjurat vrăjmaşii lui, dar că, acum Domnul i-a dat lui odihnă din toate părţile, el neavând nici potrivnic, nici nenorociri, aşa că are de gând să zidească o casă Numelui Domnului, precum l-a anunţat însuşi Dumnezeu pe David <ref>1Împ 5.3-4, 2Sam 7.13</ref>
Cartea istoriseşte cum Solomon îi cere lui Hiram, împăratul Sidonului, să aducă cedrii şi chiparoşi pentru construcţia Templului, ştiut fiind faptul că „nimeni nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii” şi îi promite simbria dorită de acesta. Hiram îi răspunde că cedrii vor fi trimişi pe mare în plute până la locul dorit, iar Solomon îi trimite merinde, aşa cum i se ceruse. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legământ împreună. Totuşi, mai târziu, apar neînţelegeri, căci Hiram este nemulţumit de cele 20 cetăţi oferite de Solomon, (numind ţara în care se aflau Cabul, nume rămas până în zilele noastre) în schimbul lemnelor de cedru, chiparos şi aurului(120 talanţi) pe care le livrase împăratului Israelului.
====Păcatul lui Solomon====
=====Solomon târât de iubire se încuscreşte cu neamurile interzise=====
[[Image:Sebastiano Ricci 055 Solomon la bătrâneţe.jpg|thumb|300px|right|Idolatria regelui Solomon-Sebastiano Ricci]] Deşi [[Dumnezeu]] interzisese încuscrirea cu 7 neamuri „mai mari la număr şi mai puternice” decât cel israelian(hitiţi, ghirgasiţi, amoriţi, canaaniţi, fereviţi, heviţi, iebusiţi), aşa cum relatează cartea Exodului şi Deuteronomului<ref>Exod 34.11-17, Deut7.1-5</ref> pentru ca fiilor lui Israel să nu le fie întoarse negreşit inimile către dumnezei străini, Solomon a nesocotit porunca Domnului. Cartea de faţă relatează cum el s-a „alipit” de unele din aceste neamuri „târât de iubire”: a iubit, pe lângă fata lui Faraon, 700 de crăiese împărăteşti moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite şi 300 ţiitoare. La bătrâneţe, femeile i-au abătut inima, i-au plecat inima spre alţi dumnezei, după cuvântul Domnului, şi, astfel, inima „nu i-a rămas în totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatălui său, David”.<ref>1Împ11.1-8</ref><ref name="Studiul"/><ref name="Alfred"/>Sintagma biblică ,,inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său ca inima lui David"(3Regi1.4) exprimă faptul că Solomon aducea cinstirea sa în principal lui Dumnezeu, dar nu toată, având şi unele manifestări idolatre marginale.
=====Pedepsele lui Dumnezeu cad asupra lui Solomon=====
Domnul s-a mâniat pe Solomon- continuă relatarea- pentru că el îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se arătase de două ori, şi nu păzise poruncile Domnului care-i spusese să nu meargă după alţi dumnezei. Dumnezeu îl pedepseşte cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său ([[Roboam]]) şi darea acesteia slujitorului său ([[IeroboamI]]), cu lăsarea totuşi a unei seminţii fiului său.<ref>1Împ 11.9-13</ref>Pe lângă asta, cartea relatează că, fiindcă era „tare şi viteaz”, Ieroboam, slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat şi al văduvei Ţerua), primeşte de la împărat „privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” şi se întâlneşte cu proorocul Ahia din Silo, care îi prooroceşte stăpânirea asupra a zece din seminţiile împărăţiei lui Solomon.<ref name="Studiul"/> Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în [[Egipt]], la faraonul [[Şisac]], unde stă până la moartea urmăritorului său.<ref name="Studiul"/>
====Vrăjmaşii====
Dumnezeu îi „ridică vrăjmaşi” lui Solomon pe Hadad, Edomitul,<ref name="Studiul"/> pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al [[Siria|Siriei]] dar şi pe [[Ieroboam]]. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt şi se încuscrise cu Faraon, căsătorindu-se cu sora împărătesei Tahpenses, şi acum vroia să se reîntoarcă în ţara lui când aude că [[David]] şi cu Ioab muriseră. Rezon îi era şi el vrăjmaş în această perioadă-continuă relatările- căci David ucisese oştile stăpânului său. Solomon a domnit 40 de ani.
===Succesorii===
[[IeroboamI]], slujitorul lui Solomon, domnitor timp de 22 de ani peste Israel, ,,a făcut mai rău decât toţi ce au fost înaintea lui prin idolatria sa’’, este cel care făureşte cei doi viţei de aur, prilej de păcătuire pentru popor, pune preoţi care nu aparţineau casei lui Levi, faptă ce vă atrage nimicirea şi ştergerea de pe faţa pământului a casei sale, instituie după bunul plac o sărbătoare, aduce jertfe şi arde tămâie pe înălţimi. El va fi înjunghiat de [[Iosia]], laolaltă cu preoţii înălţimilor (căci idolatria se pedepsea cu moartea).
[[Roboam]] pierde domnia asupra Israelului căci, urmând sfatul tinerilor cu care crescuse, anunţă o înăsprire a condiţiilor guvernării şi poporul se revoltă, chiar omorându-l pe Adoram, mai marele peste biruri. Rămas stăpân doar peste Iuda, el încurajează idolatria şi îngăduie pe sodomiţi; este înfrânt de Şişac care jefuieşte bogăţiile curţii şi ale Templului; poartă un război neîntrerupt cu [[Ieroboam]]I .
[[Asa]], domnitor timp de 41 de ani în Iuda, a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său [[David]], inima sa fiind în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui: a scos din ţară pe [[homosexualitateaHomosexualitatea|sodomiţi]], a îndepărtat [[închinarea la dumnezei străini|idolii]] pe cari -i făcuseră părinţii lui (inclusiv idolul mamei sale), nereuşind totuşi să facă să piară toate înălţimile; a îndepărtat-o pe mama sa de la conducerea ţării din pricina idolatriei ei; a avut război permanent cu Baeşa.
Domn peste Iuda timp de 25 de ani, [[Iosafat]] a umblat în toată calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului: a scos din ţară pe [[homosexualitatehomosexualitatea|sodomiţii]] care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa, dar nu a reuşit nici el să îndepărteze înălţimile; a trăit în pace cu [[Ahab]], împăratul lui Israel.
====Profetul Ilie în luptă cu Ahab şi Izabela====
=====Profetul Ilie opreşte ploaia=====
=====Ilie lămureşte pe Ahab şi popor cine este adevăratul Dumnezeu=====
Ilie pleacă şi se întâlneşte cu [[Ahab]], şi arată poporului [[închinarea la dumnezei străini|idolatru]] care este adevăratul [[Dumnezeu]]: în timp ce preoţii lui Baal nu reuşesc nimic cu rugăciunile lor, [[rugăciunea]] sa face ca Dumnezeu să pogoare foc peste junc şi peste şanţul cu apă care împrejmuia animalul.(18.1-38). Văzând puterea lui Dumnezeu, poporul se întoarce cu inima spre El.(18.39). Ilie împlineşte porunca lui Dumnezeu şi junghie pe toţi proroocii (profeţii) lui Baal(18.40)(căci proorocii care îndemnau la răzvratire răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi la slujirea altor dumnezei era pedepsiţi cu moartea-Deut13.5,18.20, 4 Regi10.25). La cuvântul lui Ilie, ploaia cade în sfârşit peste Israel.(18.41-46)
=====Izabela îl fugăreşte pe Ilie=====
=====Ilie unge împăratul Siriei şi al Israelului şi lasă pe Elisei în locul său=====
[[Dumnezeu]] i se arată lui Ilie pe când stătea în peşteră şi îi spune ce să facă: să-l ungă pe Hazael, împărat al Siriei, pe [[Iehu]], împărat al lui Israel şi pe [[Elisei]] în locul său şi-l anunţă că va lăsa în Israel 7000 de bărbaţi care nu s-au închinat lui Baal.(19.9-18).
Elisei, un plugar, devine ucenicul lui Ilie, care aruncă mantaua peste el.(19.19-21).
Războaiele dintre [[Ahab]] şi Ben-Hadad, ajutat de 32 de împăraţi se termină cu victoriile primului în pofida disproporţiei de forţe în favoarea ultimului(cap20).
=====Ahab şi Izabela îl ucid pe Nabot pentru o vie=====
[[Ahab]] se face [[uciderea|ucigaş]] şi [[furt|hoţ]] pentru o vie (consimţind la o judecată mârşavă, cu [[mărturia mincinoasă|martori mincinoşi]], pusă la cale de Izabela, soţia sa, judecată în urma căreia [[Nabot]], proprietarul viei, este condamnat la moarte pentru [[hula|blasfemie]]; iar via pe care acesta nu vroia s-o vândă pentru că era moştenire de familie revine împăratului). [[Ilie]] îl acuză că s-a vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, aţâţat de Isabela ca nimeni altul, făcându-se ucigaş şi hoţ(21)(căci consimţirea de a-l ucide echivala tot cu o ucidere, în acelaşi mod în care proorocul [[Natan]] îi spune lui [[David]] că acesta l-a ucis pe Urie cu sabia fiilor lui Amon, vezi [[Cartea II a Regilor]] şi in acelaşi mod în care [[Iisus]] va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa- Mt5.28) şi prezice moartea sa, a soţiei şi a cetăţii sale.
=====Ahab se smereşte mergând încet…=====
<references />
[[Categorie: Vechiul Testament]]