==Simbolism==Simbolismul [[Simbol]]ismul epitrahilului urmează direcţiile indicate de Sfântul Gherman I, patriarhul Constantinopolului, şi de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului. Pornind pe de o parte de la faptul că epitrahilul este pur­tat pe după grumaz, i se atribuie semnificaţia jugului (sarcinii) - slujirea până la jertfă. În sfarşit, sensul cel mai corespunzator derivă din însăşi întrebuinţarea epitrahilului, şi anume că el simbolizeaza harul coborât de sus asupra preotului şi puterea dobândită astfel de a-l comunica credincioşilor prin [[Sfintele Taine]] şi alte ierurgiii[[erurgii]], de unde a şi intrat în practică obiceiul de a-l pune pe capul creştinilor la anumite servicii, aşa precum odinioară [[Sfinţi]]i [[Apostoli]] îşi puneau mâinile pe capetele lor. Acest sens este, de altfel, în concordanta cu rugăciunea ce se rosteşte de către preot şi de arhiereu la punerea epitrahilului (cf. supra).