14.992 de modificări
Modificări
→Viața: completări
Se cunosc puţine lucruri despre tinereţea sa. Încă de mic și-a pierdut tatăl, Teodor. De el s-a îngrijit unchiul său, Teodot, care a devenit ulterior consul și duce, iar mai târziu trezorier al papei.
Adrian a intrat în rândurile [[cler]]ului. Inteligent, pios şi caritabil, el a atras curând atenția papei Paul I (757-767), care l-a [[hirotonire|hirotonit]] subdiacon. A devenit apoi [[diacon]], în timpul papei [[Ştefan al IV-lea al Romei|Ştefan al IV-lea]] (767-772).
==Ascensiunea la scaunul episcopal al Romei==
===Contextul istoric===
{{Traducere EN}}
An [[iconodul]], Pope Adrian faithfully upheld the veneration of images in the face of the position of Charlemagne and the bishops of France and yet still remained faithful to his alliance with Charlemagne and the Franks. Favoring the position of the eastern [[episcop]]i, he approved the decree of the [[Sinodul VII Ecumenic]] of [[Nicea]] held in 787 defending the veneration of images. To Charlemagne's objections set forth in his ''Libri Carolini'', Adrian replied with a dignified and wordy letter (''grandis et verbosa epistola'').<ref>Gibbon, Edward. ''History of the Decline and Fall of the Roman Empire Vol. 5''. Kessinger Publishing. 2004. ISBN 1-4191-2419-6. p 37.</ref> Pope Adrian also vigorously opposed the [[erezie]] of Spanish [[Adopţionism]], which proclaimed a doctrine of the dual sonship of Christ which was one of the few Christological errors that began in the West.
===Ultimii ani===
Papa Adrian I a murit în ziua de [[Crăciun]] ([[25 decembrie]]) a anului 795, la respectabila vârstă de 95 de ani. A fost [[Înmormântare|înmormântat]] în bazilica Sf. Petru din Roma.
