Modificări

Cel întru Sfinţi [[sfinţi]] Părintele nostru '''Ambrozie al Milanului''' (340-397) a fost unul dintre marii [[Sfânt Părinte|Sfinţi Părinţi]] ai Bisericii, [[episcop ]] de Mediolanum (Milano) (374-397), [[teolog]], autor al unui mare număr de scrieri [[Apologetică|apologetice]], omiletice, de [[teologie ]] morală etc., apărător al dreptei credinţe împotriva [[arianism]]ului, [[sabelianism]]ului şi a ereziei [[erezie]]i lui [[Eunomie (eretic)|Eunomie]]. A fost foarte cunoscut pentru [[Predică|predicile ]] sale, care au l-au influențat foarte mult şi pe Fericitul [[Augustin de Hippona]], ducând la convertirea acestuia la creştinism. [[Biserica Ortodoxă ]] îl [[Praznic|prăznuieşte ]] în ziua de [[7 decembrie]].

Sfântul Ambrozie s-a născut cel mai probabil la Trier, în Germania, cândva între anii 337 și 340, într-o familie de rang senatorial, creştină. Tatăl său era prefect al Galliei Narbonensis; mama sa avea preocupări literare. A primit o aleasă educație la Roma, urmându-l pe tatăl său în carieră. După aprofundarea studiilor în literatură, drept și retorică, a fost ales de pretorul Anicius Probus în consiliul din Liguria și Emilia, devenind apoi prefect consular (cu reşedinţa la Milano). Aici şi-a dovedit calităţile de foarte bun administrator.

La moartea episcopului (arian) Auxentie de Milano în anul 374, scaunul [[scaun]]ul episcopal rămâne vacant; între ortodocşi şi arieni ale loc o acerbă dispută pentru succesiune. În mijlocul acestei crize, Ambrozie ţine în mijlocul mulţimii adunate un discurs conciliator, care îi atrage simpatia poporului, care îl aclamă atunci ca pe singurul candidat capabil să îi succeadă lui Auxentie (deşi Ambrozie era încă numai [[catehumen]]). Începe să înveţe intensiv [[teologie|teologia]] creştină sub supravegherea [[preot]]ului Simplician din Roma. Făcând apoi aranjamentele necesare cu privire la familia sa, îşi împarte averea săracilor şi se consacră cu totul Bisericii. Este botezat[[botez]]at, apoi este în scurt timp [[Hirotonie|hirotonit]], trecând repede prin toate treptele clericale[[cler]]icale, până ce devine [[episcop titular eparhiot]] de Milano.

[[File:Ambrose-milan0010.jpg|left|thumb|200px|Sf. ierarh Ambrozie al Milanului]]A apărat credinţa ortodoxă a [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] în biserică, intrând curând în conflict cu arienii, foarte influenţi încă la Mediolanum, precum şi şi la curtea imperială. Elocinţa argumentaţiei sale l-a convins pe împăratul roman Graţian (375-383), fiul lui Valentinian I, dar nu şi familia foarte tânărului său frate vitreg, co-împăratul Valentinian al II-lea (375-392), care rămâne de partea arienilor.

Agravându-se controversele religioase, Sf. Ambrozie reuşeşte să îl convingă pe Graţian să convoace un [[sinod ]] general al [[episcop]]ilor occidentali, la Aquileia. Sinodul a fost convocat la Aquileia în anul 381, reunind 32 de episcopi occidentali și prezidat de Ambrozie. Sinodul i-a cerut lui Palladie Paladie să-și apere convingerile, însă acesta refuză să recunosască recunoască autoritatea Sinodului, considerându-l nereprezentativ pentru întreaga Biserică. Sinodul îi depune din treaptă pe Palladie Paladie şi Secundian, singurii episcopi arieni rămaşi, consolidând astfel poziția ortodocşilor în partea occidentală a Imperiului.

Totodată, Ambrozie s-a opus atât încercărilor susţinătorilor vechii religii politeiste romane de a obţine aprobarea împăratului pentru restaurarea altarului zeiţei Victoria de lângă Senatul roman, celebrarea riturilor păgâne şi întreţinerea din fonduri imperiale a colegiului vestalelor, susţinând că un împărat creştin nu avea dreptul şi nu putea cu nici un chip susţine perpetuarea religiei păgâne şi a credinţelor greşite. Din acelaşi motiv, l-a mustrat pe împărat atunci când acesta a susţinut reconstrucţia sinagogii iudaice care fusese distrusă într-o răzmeriţă, amintindu-i că, în calitate de împărat creştin, datoria lui era să (re)construiască mai degrabă biserici; a susţinut totuşi pedepsirea celor direct responsabili de distrugerea sinagogii.

A fost un predicator foarte popular şi foarte respectat; a introdus o serie de reforme în celebrarea cultului public. A introdus cântarea antifonală [[antifon]]ală în Biserică (alternanţa a două coruri în cântarea bisericească), scriind el însuşi o serie de imnuri. Tradiţia liturgică întemeiată de el se păstrează parţial până astăzi în Biserica Catolică din Milano, sub numele de „ritul ambrozian”.

Abilitatea sa diplomatică era şi ea recunoscută, Sf. Ambrozie fiind rugat să intervină atunci când, după asasinarea lui Graţian, în GalliaGalia, uzurpatorul Magnus Maximus (sau Maximian) se proclamă pe sine împărat în locul acestuia şi caută să treacă Alpii spre Italia. Ambrozie este trimis să medieze o împăcare între Maximus şi Valentinian, însa până la urmă nu reuşeşte, iar Maximian cucereşte Italia şi chiar oraşul Milano, dar va fi ucis la scurt timp din porunca împăratului de Răsărit, TeodosieI, care devine astfel ultimul împărat al întregului Imperiu Roman.

[[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] este cel care a proclamat creştinismul ca religie de stat, interzicând vechile credinţe păgâne prin aşa-numitele „decrete teodosiene”, în concordanţă şi cu ceea ce susţinea Sf. Ambrozie, căruia îi este uneori atribuit impulsul pentru instituirea acestora. Totuşi, ca urmare a masacrării populaţiei oraşului Tesalonic (masacru ordonat în anul 390 de Teodosie drept represalii pentru asasinarea guvernatorului local), Sf. Ambrozie îl excomunică pe împărat, cerându-i să facă penitenţă publică pentru omorul săvârşit, iar . Teodosie dă curs cererii acestuiasfântului Ambrizie, primind apoi iertarea. De asemenea, după înfrângerea rebeliunii uzurpatorului Eugeniu, Sf. Ambrozie intervine pe lângă împărat pentru a obţine iertarea celor care-l susţinuseră pe acesta.

Sfântul Ambrozie a trecut la Domnul pe data de [[4 aprilie ]] 397, la doi ani după moartea lui Teodosie. Urmaşul lui Ambrozie ca episcop al Milanului a fost Simplician.

Sfântul Ambrozie se numără printre cei mai mari teologi şi episcopi creștini din Occident din acel timp: Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]], Sfântul [[Ieronim]], Sfântul [[Grigorie cel Mare]] și Sfântul [[Ilarie de Poitiers]]. Sfântul Ambrozie a fost binecunoscut pentru talentul său administrativ, datorat şi educației și experienței sale dinainte de a fi episcop. Totuși, întocmai ca Ilarie, Ambrozie s-a găsit în miezul disputelor doctrinare ale vremii, mai ales cele privind arianismul. Predicile sale au fost bine cunoscute și au avut o influență considerabilă asupra convertirii lui Augustin, pe care l-a şi botezat. A scris şi imnuri [[imn]]uri bisericeşti, modele de eleganţă simplă şi demnitate pentru autorii mai târzii.