Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Moldovița

1.216 octeți adăugați, 2 mai 2012 09:33
Arhitectonica: completări
Biserica Mănăstirii Moldoviţa, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldoveneşti, stil cristalizat în epoca lui [[Ştefan cel Mare şi Sfânt|Ştefan cel Mare]]. Ctitoria lui Petru Rareş aduce în plus dimensiunile mai mari, tendinţa de înălţare şi de zvelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal.
Pictura interioară, realizată la Biserica este construită în plan trilobat şi are cinci ani după ridicarea bisericiicompartimente distincte: [[pridvor]], reprezintă[[pronaos]], alături de pictura [[Mănăstirea Voroneţ|Mănăstirii Voroneţgropniţă]], [[naos]] şi [[sfântul altar]]). Pridvorul este deschis, ca la Mănăstirea Humor, un excepţional document artistic al epocii spre deosebire de strălucire spirituală din cele construite în vremea celor două domnii ale lui Petru RareşŞtefan cel Mare, iar în locul ferestrelor de tip gotic de la Mănăstirea Probota apar doar ancadramentele lor, realizându-se astfel o comuniune între natură şi sfântul lăcaş. Tendinţa Pronaosul este de umanizare a figurilor divine dimensiuni mari. Turla de deasupra naosului este construită pe două baze stelate suprapuse, fiind circulară în interior şi prezenţa simţămintelor profund omeneşti octogonală în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce exterior. Bolta pronaosului este o calotă înălţată pe opt arcuri întretăiate, toată încăperea fiind iluminată de patru ferestre. Influenţa gotică se poate vedea mai ales la Moldoviţachenarele uşilor şi ferestrelor, care dar apar uneori şi-au păstrat nealterate prospeţimea elemente renascentiste. Acoperişul bisericii este de şiţă, cu pante repezi şi strălucirea culorilorstreaşină lată.<ref name="Severin">Constantin Severin, ''Imperiul Sacru. Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei''. Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003. ISBN 973-593-860-X</ref>
Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura [[Mănăstirea Voroneţ|Mănăstirii Voroneţ]], un excepţional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a figurilor divine şi prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldoviţa, care şi-au păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor. <ref name="Severin"/> În tabloul votiv , aflat pe peretele de apus, este reprezentat ctitorul Petru Rareş, împreună cu familia sa. Deşi păstrează caracterul unui portret oficial, acesta vădeşte preocuparea artistului anonim de a reda viaţa lăuntrică a personajelor reprezentate. Ctitorul apare cu o coroană mare împletită, îmbrăcat în haine lungi şi largi de brocart, cu flori de aur ţesute pe fond galben, alături de soţia sa, Elena şi doi dintre fiii săi, Iliaş şi Ştefăniţă.
Unul dintre punctele de atracţie de la Mănăstirea Moldoviţa îl constituie pictura exterioară (''al fresco''), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în condiţii foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influenţe din goticul internaţional şi chiar din arta Renaşterii. Cei mai mulţi specialişti consideră că pictura de la Moldoviţa este realizată de zugravii coordonaţi de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş.<ref name="Severin"/>
14.992 de modificări

Meniu de navigare