Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Tertulian

149 de octeți adăugați, 10 ianuarie 2012 10:32
Scrieri
A scris şi despre erezii şi despre eretici, respingând argumentele acestora şi insistând asupra continuităţii transmiterii învăţăturii lui Hristos prin Sfinţii Apostoli. A mai scris şi lucrări pentru uzul [[catehumen]ilor, in care prezenta stilul de viaţă al creştinilor. A scris mult despre [[pocăinţă]], o temă care pare să fi fost foarte importantă pentru apropierea lui de montanism. Una din contribuţiile sale foarte importante o reprezintă cele cinci cărţi împotriva ereticului [[Marcion]]. Scrierile lui despre natura [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] sunt una din cele mai timpurii expresii ale controverselor doctrinare care aveau să fie tranşate abia câteva secole mai târziu.
Tertulian este primul care foloseşte cuvântul ,,Treime” în literatura patristică latină şi totodată primul care îl prezintă pe Sfântul Duh ca persoană în Apus. Astfel, este considerat întemeietorul unei soluții trinitare la problemele din învățătura creștină despre Dumnezeu, probleme ivite din subordonaționism și modalism.Combătând expresiile treimice ale vremii,Tertulian arată că la Facere 3,26 – Tatăl era împreună cu Fiul-persoana a II a şi Duhul Sfânt- persoana a III a. De remarcat că Tertulian este primul autor la care sunt numite persoane, nu esenţe, spre a fi distincte şi nu împărţite. Admite astfel o singură esenţă sau natură sau substanţă în trei unităţi.  Cele trei persoane ale Treimii sunt numeric distincte între ele, în faţa unor condițiile în care la vremea aceea existau concepţii despre Logos marcate de filosofie şi , concepții care reduceau lucrarea Sfântului Duh la o lucrare adiacentă Treimii. Tertulian leagă teologia Logosului cu o pnevmatologie mai consecventă încercând să apere unitatea dumnezeiască a celor trei persoane. El Totuși, el afirmă că Tatăl suferă împărţire şi împrăştire în Sfântul Duh, cărora le revine locul doi şi trei ca moştenitori ai esenţei Tatăului și astfel Tertulian alunecă în subordinaţionism. Dificultatea şi pericolul înțelegerii Treimii creşteau era foarte crescut datorită concepţiilor eretice care susţineau caracterul impersonal al ,,Logosului” afirmând că acesta este numai înţelepciune dumnezeiască, adică numai un atribut al lui Dumnezeu. Împotriva acestor concepţii Tertulian va sublinia existenţa unui singur Dumnezeu care potrivit iconomiei are un Fiu care este Cuvântul Său ieşit din El. După Tertulian, numai Fiul cunoaşte pe Tatăl deoarece ,,Cuvântul este totdeauna în Tatăl” sau ,,Eu sunt în Tatăl” (cf. 2 Ioan 14, 15). În lucrarea ,,Împotriva lui Praxis, cap.8”, Tertulian arată că ,,cuvântul are ca structură Duhul şi ca să zic aşa Duhul este trupul cuvântului, dar Dumnezeu a produs aceasta separat aşa cum rădăcina produce arborele. Prin urmare ei mărturisesc că sunt doi Dumnezei şi Cuvântul Lui, Tatăl şi Fiul Său, unde este al doilea însă sunt două persoane, iar unde este al treilea sunt 3 persoane” Pentru Tertulian, îl vede pe Dumnezeu este ca fiind din veșnicie dar El de asemeni Tertulian recunoaște că Dumnezeu nu este singur. Conceptul remarcabil reiese Conceptele remarcabile din abordările lui Tertulian care va vor reprezenta o revoluție în gândirea vremii respective.Acestea sunt:
1. Diferențierea treimică a MONAS-ului divin: UNA substantia - TRES personae
33 de modificări