Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iisus Hristos

571 de octeți adăugați, 24 octombrie 2011 10:48
fără descrierea modificării
==Naşterea==
Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în faţa altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] şi i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soţie, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt şi i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua şi vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare ]] s-a tulburat şi i-a rugat pe magi să-l anunţe şi pe el când vor găsi pruncul în [[BeetlemBetleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina şi el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Iisus însuşi îl numeşte ,,vulpe" (Lc13.32). Pe de altă parte Iisus va spune că împărăţia sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul şi [[Fecioara Maria]] şi s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie şi smirnă. Magii au primit înştiinţare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare şi au plecat spre ţara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|ucişi ]] toţi pruncii de până în doi ani însă Iosif şi familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunţat că se pot întoarce în Israel şi Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se aşeză în părţile Galileii şi anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)
[[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu naşterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] şi îi spune că [[Elisabeta]], soţia sa, va avea în sfârşit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] şi că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Şi fiindcă Zaharia se îndoieşte spunând că ei sunt prea bătrâni şi că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepseşte lăsându-l mut. În a şasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Iisus şi că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu şi o anunţă şi de naşterea lui [[Ioan Botezătorul ]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret ]] din Galileea spre rubedenia ei şi, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] şi începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deşi toţi vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăbliţa că vrea să-i pună şi el numele de Ioan şi atunci i s-a dezlegat limba şi a început să proorocească. La recensământul populaţiei, pe când Quirinus guverna în Siria, şi împăratul roman era Cezar August, Maria şi Iosif au plecat spre [[Betleem ]] pentru ca el era din casa şi seminţia lui [[David]]. Şi venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-şi păzeau turmele şi le-a binevestit, anunţându-i că S-a născut [[Iisus Hristos|Mântuitorul ]] iar ei au venit să-L vadă şi au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)
==Copilăria şi adolescenţa==
Iisus a fost găsit de părinţii săi învăţând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceştia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu(Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus şi [[Epifania|botezul ]] său menţionat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]](Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele Paşti|Paştelor ]] la Ierusalim împreună cu familia, [[Iisus]], în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinţii lui să-şi dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors şi au început să-l caute pe la rude şi cunoscuţi. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări, iar toţi care-l auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria |Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijoraţi]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să ştie că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înţeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret şi le-a fost supus. Iisus creştea în [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor(Luca2.41-52). Iisus a fost dulgher (teslar)(Mc6.3), ca şi Iosif <ref>Iosif, soţul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)</ref>
==Biruirea celor trei ispite==
După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol ]] (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a [[post|postit ]] acolo patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi iar la urmă a flămânzit(Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). [[Apostolul Marcu |Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice şi era slujit de îngeri[[înger]]i.(Mc1.13) Satana îl ispiteşte de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4)., citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]].(Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe straşina Templului şi îi spune: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestente protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt şi îi arată toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi îi zice:Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) şi eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Aşadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti şi în final ispita [[iubirea de arginţi|bogăţiei ]] şi a slaveilumeşti. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)
==Tămăduirile==
===Orbii===
- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi şi punându-şi de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca nişte copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea desluşit toate lucrurile(Mc8.22-26)
- un alt orb pe nume Bartimeu, care şedea lângă drum cerşind şi care striga după el:,,Fiul lui [[David]], fie-Ţi milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu.Mt18.35-43, Lc18.35-43
-orbul din naştere care obişnuia să cerşească şi care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu(adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu- Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului şi se vindecă. Fariseii [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naştere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat şi părinţii săi confirmă că fiul lor era orb din naştere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ţinea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alţii spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni.]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus(Ioan, cap 9).
-Un îndrăcit orb şi mut. (pentru acuzele fariseilor şi răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12.22-37)
Iisus tămăduieşte:
-un mut îndrăcit. Noroadele spuneau că nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii ]] cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37
-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut şi surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare ]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că apostolii [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce [[credinţa|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil şi să nu se mai întoarcă, acesta a ieşit, scuturând copilul cu putere şi lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână şi copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puţinei lor credinţe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[rugăciune ]] şi [[post]]. (Mc9.17-22). Apostolii nu ţineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune Iisus (Mc2.19)
===Şchiopii===
Iisus a vindecat nişte şchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu nişte orbi(Mt21.14)
=== Leproşii===
Iisus a vindecat
-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Iisus şi-a întins mâna, S-a atins de el şi a zis:,,Voiesc, curăţeşte-te!” şi acesta s-a curăţit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate preotului [[preot]]ului şi să aducă darul rânduit de [[Moise ]] spre mărturie lor (conform prescripţiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).
- a vindecat 10 leproşi care stăteau departe şi strigau la Iisus ,,Iisuse, Învăţătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoţilor (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoţilor) şi pe drum au fost curăţiţi. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulţumească(Lc17-19)
Iisus a tămăduit:
- un slăbănog care era robul unui sutaş care avea o [[credinţa|credinţă ]] nemaiîntânită de Iisus în Israel, după cum spune însuşi Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanţă printr-un simplu cuvânt aşa cum cere sutaşul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă(Mt 8.5-10, Lc7.1-10)
-un slăbănog care a fost adus pe un pat în faţa lui prin acoperişul casei (Lc5.17-26). Fariseii şi unii cărturari (Mt9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|huleşte]] (ei credeau că Iisus era doar om şi un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era şi om dar şi Dumnezeu în acelaşi timp) Iisus le spune că a zis: ,,iertate să-ţi fie păcatele” pentru ca ei să ştie că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. Mulţimile, văzând acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere(Mt.9.1-8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5.25)
===Alţi bolnavi===
Iisus a mai vindecat pe:
-soacra lui [[apostolul Petru |Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei şi frigurile au lăsat-o şi ea îi slujea (Mt8.14-15, Lc4.38). [[Apostolul Luca|Luca ]] spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4.39)
- un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul îşi scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul preţuieşte mult mai mult decât o oaie. Aşadar se cade a face bine şi sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12.9-14). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6.9)
- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge şi care îşi cheltuise toţi banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea şi mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta şi femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieşise din el şi ea mărturiseşte ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5.25-34, Lc8.40-48)
-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputinţă de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că aşa cum omul îşi dezleagă boul sau asinul de la iesle şi-l duce să se adape, aşa şi El a dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ţinea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii şi ceilalţi făţarnici care gândeau ca el) s-au ruşinat iar mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El (Lc13.10-17)
-un bolnav de dropică(Lc14.1-5)
- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani şi care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger ]] tulbura apa şi primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greşească ca să nu-i fie şi mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ţi iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu ştia cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulţimea aceea. Ioan 5.1-15)
==Exorcismele==
Iisus a făcut numeroase operaţii de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate ]] dintr-un om care ieşea din morminte şi care rupea toate lanţurile şi nu putea fi domolit şi stătea, zi şi noapte, în morminte şi pe munţi şi ţipa şi se tăia cu pietre şi le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare(Mc5.1-20, Lc8.26-39). Iisus a vindecat şi mulţi alţi îndrăciţi (Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18).
==Minunile==
==Împlinirea profeţiilor Vechiului Testament==
Iisus împlineşte toate profeţiile (în jur de 1000) [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Dintre acestea menţionăm doar câteva:
1.Naşterea din seminţia lui Iuda (Fac 49:10)
===Tacit===
Tacit (56-117 d.Hr), istoric şi om politic roman din sec I d.Hr, menţionează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponţiu Pilat ]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea îi numea creştini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”<ref>Cornelius Tacitus- Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere şi note de Gheorghe Guţu, pag 430-431, confruntarea textului realizată de Gabriela Creţia, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
===Iosif Flaviu===
[[Iosif Flavius]] (30-100 d.Hr), istoric evreu din sec I d.Hr, se referă la Iisus în două rânduri:,,În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul."<ref>Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XVIII, capitolul III, paragraful 3;; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată şi i-a adus în faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, şi i-a condamnat să fie ucişi cu pietre."<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref>
<ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
===Pliniu cel Tânăr===
===Numenius===
Numenius din Apamea, filosof grec al sec 2,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menţionat de [[Origen ]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În a treia carte a dizertaţiei sale despre ,,Binele”, el (Numenius-n.r) citează o naraţiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menţiona numele- dându-i o semnificaţie alegorică, reuşită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- Împotriva lui Celsus, IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref>
===Phlegon===
Phlegon, istoric, sec al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menţionată referirea lui Phlegon: Şi cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat şi la marele cutremur care a avut loc atunci, şi Phlegon, cred, a scris în cea de-a tereisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" sale." (Origen- Împotriva lui Celsus, Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm
</ref>
===Faptele lui Pilat===
A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele lui Pilat", despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "Apol"., I, 35</ref> şi [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea ]] <ref>Eusebius Istoria bisericească, IX.5</ref>, care a fost folosită în şcolile păgâne pentru a preveni băieţii împotriva credinţei creştinilor.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli şi blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afişată în toate locurile publice, la oraş şi la ţară, şi de a fi studiată şi învăţată pe de rost, în locul lecţiilor obişnuite.<ref>Eusebius- Istoria bisericească, IX.5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>
==A se vedea şi==
5.288 de modificări

Meniu de navigare