Modificări

Salt la: navigare, căutare

Eutihie

872 de octeți adăugați, 13 septembrie 2011 14:09
Eutihie şi Sinodul Tâlhăresc de la Efes: completări
În confuzia creeată după moartea Sf. Chiril al Alexandriei, în 444, Eutihie, care era foarte respectat în acea perioadă, a început să denunţe o presupusă renaştere a nestorianismului, fiind sprijinit în demersurile sale de către [[Leon cel Mare|Papa Leon cel Mare]]. Prin poziţia teologică adoptată, Eutihie revenea însă practic la dogmele [[apolinarianism]]ului (care neagă prezenţa unui suflet uman în Hristos, sufletul fiind înlocuit în acest caz de [[Logos]]ul divin), dogme pe care însuşi Sf. Chiril al Alexandriei le respinsese. La un [[sinod]] patriarhal ţinut la Constantinopol în anul 448, [[Flavian Mărturisitorul]] l-a criticat aspru pe Eutihie pentru părerile sale dezechilibrate, cerându-i în mod expres să adere la hristologia ortodoxă (dubla natură a lui [[Hristos]] după întrupare: divină şi umană). Eutihie a refuzat însă, insistând că Hristos ar fi avut o singură natură după întruparea Sa. Prin aceasta a stârnit noi discuţii şi certuri în sânul comunităţii creştine.
==Eutihie şi Sinodul Tâlhăresc „tâlhăresc” de la Efes==
[[Sinodul I Ecumenic|Primul]] şi [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] [[sinod ecumenic]] stabiliseră că [[arianism]]ul şi [[nestorianism]]ul sunt erezii, iar capii acestora, [[Arie]] şi [[Nestorie]] fuseseră excomunicaţi. Excomunicarea şi exilul lui Nestorie au fost puternic influenţate de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]]. În anul 441, Teodosie, sub influenţa eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]], care era promovată de [[arhimandrit]]ul Eutihie şi de [[patriarh]]ul [[Dioscor al Alexandriei]] (succesorul Sf. [[Chiril al Alexandriei]]).
Domnie, patriarh al [[Antiohia|Antiohiei]], a fost primul care a remarcat această greşeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul [[Flavian Mărturisitorul]], patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la [[Constantinopol]] în care a fost formulată oficial acuzaţia împotriva erorii lui Eutihie, acuzaţie făcută de Eusebiu, [[episcop]] de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus şi excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină şi cea umană).
La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie şi de unii [[episcop]]i care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei [[Leon cel Mare]], un nou sinod, la Efes, care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese şi excomunicase pe Eutihie în mod corect.
Lucrările acestui ''al II-lea Sinod de la Efes'', aşa cum a mai fost numit acest sinod (fiind însă mai târziu denumit şi „''[[sinodul tâlhăresc de la Efes]]''”) au fost conduse de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale şedinţelor sinodului, ele fiind citite şi analizate mai târziu, în cadrul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon]] din anul 451; aceste înregistrări oferă informaţii despre modul în care s-a desfăşurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor şi suporterii monofiziţi ai acestora. Lui Flavian şi altor şase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegaţia Romei şi nu a citit în sinod scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]].
==Surse==
14.992 de modificări

Meniu de navigare