5.288 de modificări
Modificări
legături interne
==Păcatul şi legea lui Dumnezeu==
Păcatul înseamnă fărădelege sau călcarea legii lui Dumnezeu.<ref>1Ioan3.4, Rom 5.13, Iac2.9, Is59.12</ref> Prin legea lui Dumnezeu înţelegem totalitatea legilor, poruncilor, rânduielilor cuprinse de [[Vechiul Testament]] şi [[Noul Testament]], ea fiind dată pentru cei păcătoşi <ref>1Timotei 1.9</ref>. În Vechiul Testament legea lui Dumnezeu este codificată în ,,Pentateuh”(primele 5 cărţi,,[[Cartea Facerii|Facerea]]”, ,,[[Cartea Ieşirii|Exodul]]”, ,,[[Cartea Leviticului|Levitic]]ul”, ,,[[Cartea Numerilor|Numeri]]”, ,,[[cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]”), îmbracă haina proverbelor în ,,[[Proverbele lui Solomon|Pildele lui Solomon]]”, este cântată în ,,[[Psalmi]]”. În ,,Noul Testament” ea este întrupată şi tâlcuită de [[Iisus|Hristos]], în [[evanghelie|evanghelii]], iar în epistole ea este întruchipată şi explicată de [[apostol]]i.
Ea este hrana spirituală a omului căci ,,omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”<ref>Deut8.3,Mt4.4</ref>(3). Dumnezeu a [[smerenia|smerit]] poporul lui Israel, l-a lăsat să sufere de foame şi l-a hrănit cu mană, pe care n-o cunoscuse nici el, nici părinţii lui, ca să-l înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului.<ref>Deut8.3</ref> [[diavol|Ispititorul]] îl îndeamnă pe Iisus, care flămânzise după 40 de zile de [[post]]: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”. Iisus îi răspunde: ,,Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.<ref>Mt4.4</ref>
*că păcatul strămoşesc apasă în mod direct asupra pruncilor nou-născuţi, care în lipsa Botezului nu au mântuire şi merg în iad
Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul originar în sine (păcatul originar personal al lui Adam şi Eva), ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în [[Epistola către Romani]], capitolul 7.
Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [[Demon]]ii s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeu şi asemenea lor fac şi unii oameni.
