Modificări

În cultul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] trebuia să se aducă dimineaţa şi seara sacrificii de tămâie, pe altarul special amenajat în Cortul Mărturiei şi apoi în Templu, numit altarul tămâierii ([[Cartea Ieşirii|Ieşire ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=30 30, 1-8]); pe acest [[altar]] nu se ardea numai tămâie curată, ci erau amestecate încă patru ingrediente (Ieşire, [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=30#34 30, 34]). Proorocul [[Maleahi]] ([[Cartea Proorocului Maleahi|Maleahi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=52&cap. =1#11 1, 11]) prezice că după venirea lui [[Mesia]] se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus.

În cultul creştin găsim întrebuinţarea tămâiei încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, canonul 3 al Sfinţilor Apostoli spune: "(...) Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi tămâie la vremea aducerii înainte". Sf. Ap. [[Apostolul Pavel|Pavel]], în epistolele sale, inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, zice că Mântuitorul S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de bună mireasmă" (Ef[[Epistola către Efeseni|Efeseni]] [http://bibliaortodoxa. ro/carte.php?id=19&cap=5#2 5, 2]), iar la [[Epistola II Corcătre Corinteni|II Corinteni]] [http://bibliaortodoxa. ro/carte.php?id=13&cap=2#15 2, 15], vorbind despre [[apostol]]i, zice că ei sunt lui Dumnezeu "bună mireasmă".

Despre folosirea tămâiei în cadrul Sfintei Liturghii găsim menţiuni în rânduiala de la [[Liturghia Sfântului IacobIacov]] şi în [[Liturghia Sfântului Marcu]], iar mai târziu şi în liturghiile Sfinţilor [[Vasile cel Mare]] şi [[Ioan Gură de Aur]], unde avem şi formule speciale de binecuvântare a tămâiei folosită la [[Cădelniţă#C.C4.83direa|cădire]].

Obligaţia tămâierii o aveau [[diacon]]ii; de aceea Sf. [[Arhidiacon]] Ştefan este zugrăvit de obicei cu o [[cădelniţă]] în mână. Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşte, îmbălsămând aerul şi alungând miasmele, tămâia, în Sf. Scriptură, este privită ca un simbol al [[rugăciuni]]lor pioase, care, asemenea fumului de tămâie, se ridică în sus, ca unul dintre cele mai preţioase daruri de jertfă aduse lui Dumnezeu. Astfel de daruri au fost aduse şi pruncului Iisus de către magi: aur, [[smirnă ]] şi tămâie. Smirna este tot un fel de tămâie, însă mai de preţ şi cu un miros mai plăcut decât al tămâiei.

Tămâierea are două înţelesuri: când se tămâiază persoane sfinte sau icoane, ea este semn de veneraţie şi respect, iar când se tămâiază lucruri asupra cărora se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, simbolizează harul Sfântului Duh, care ni se trimite de sus, după cum spune şi rugăciunea tămâierii. Precum am spus mai sus, ea este simbolul rugăciunilor noastre, care se înalţă spre Dumnezeu ca fumul de tămâie. Cei 24 de bătrâni din viziunea Sfântului [[Ioan Evanghelistul]] au căzut înaintea Mielului având fiecare alăute şi năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile [[sfinţi]]lor ([[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=5#8 5, 8]). Acelaşi înţeles îl au şi cuvintele [[David|Psalmistului]], care zice: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele jertfa de seară" ([[Psalmi|Ps. ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=140#2 140, 2]). Pentru tămâierile sau cădirile din rânduiala sfintelor slujbe se întrebuinţează cădelniţa ([[căţuia]] sau tămâierul), în care se pune tămâia.

:"Tămâiei Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

*ro: [http://www.parohiamacin4.org/tamaie_smirna.htmTămâia şi smirna], pe siteul Parohiei ortodoxe Măcin 4.*fr: [http://fr.wikipedia.org/wiki/Encens Encens]