Modificări

'''Clement al Alexandriei''' (Titus Flavius Clemens), a fost primul [[teolog cunoscut ]] cu renume din [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei]]. El s-a născut pe la mijlocul secolului al II-lea şi a adormit între anii 211 şi 216.

Clement s-a născut în Egipt (''Stromata'', i. 1), dacă ne luăm după numele său; mai degrabă, Alexandria a fost [[Eparhie|episcopia ]] sa. [[Epifanie Scolaticul Scolasticul]] spune în secolul al VI-lea că Atena este locul de naştere al lui Clement iar acest lucru este susţinut de acurateţea cu care vorbea limba greacă clasică. Se pare că părinţii săi erau păgâni înstăriţi, cu o oarecare prestanţă pe scara socială. Calitatea educaţiei sale este evidenţiată prin faptul că el citează în mod constant din poeţii şi filozofii greci. Clement a călătorit prin Grecia, Italia, Palestina şi Egipt. El a devenit colegul lui Pantenus, liderul [[Şcoala Catehetică din Alexandria|Şcolii Catehetice din Alexandria]] şi probabil cel care l-a convertit pe Clement la [[creştinism ]] şi căruia, până la urmă, i-a succedat la conducerea celebrei şcoli. Cel mai cunoscut discipol al său a fost [[Origen]] (care a fost condamnat la [[Sinodul V Ecumenic]]. În timpul [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiilor lui Septimius Severus ]] (202 sau 203) Clement şi Alexandru, [[episcop]] de Flaviada, au căutat refugiu în Capadocia iar după aceea în [[Ierusalim]], de unde a dus o scrisoare în [[Antiohia]] în 211. După acestea, Clement a murit cândva în următorii cinci ani fără să se reîntoarcă în Egipt.

==Activitatea literară, teologică și filosofică==Trilogiasa, din care principalele părţi rămase păstrate se conectează interconectează prin scop şi mod de tratare, este formată din ''Protrepticus'' ("Poveţe către greci"), ''Paedagogus'' ("Învăţător") şi ''Stromata'' (''Stromatele'' - "Diverse"). În aceasta, pentru prima dată, Clement încearcă pentru credincioşi să aşeze Creştinismul în formele tradiţionale ale literaturii seculare. ''Protrepticus'' constă dintr-o introducere care îl invită pe cititor să asculte nu legendele mitice ale zeilor ci "cântecul cel nou" al [[Iisus Hristos|Logosului]] (care este Hristos), începătorul tuturor lucrurilor şi cratorul creatorul lumii. El denunţă nebunia idolatriei şi misteriilor păgâne, neruşinarea practicilor pederaste ale grecilor şi ororile sacrificiilor păgâne. Clement argumentează că pe când poeţii şi filozofii greci doar presupun adevărul, profeţii arată calea directă spre [[Soteriologie|mântuire]]; iar acum Logosul divin vorbeşte prin propria sa persoană pentru a trezii tot ceea ce este bun în sufletul omului şi pentru a-l conduce spre nemurire. Aşezând astfel o fundaţie în privinţa [[Cunoaştere|cunoaşterii ]] adevărului dumnezeiesc, el trece în ''Paedagogus'' la descrierea [[Etică|eticii ]] creştine. Structura lucrării sale nu îl împiedică să preia mari părţi de material din stoicul Musonius Rufus, maestrul lui Epictetus; dar pentru Clement, pedagogul real este Logosul încarnat.

Prima carte tratează despre bazele religioase ale [[Morală|moralei ]] creştine, iar a doua şi a treia despre cazuri individuale de conduită. Cât despre Epictetus, virtuţile [[virtuţi]]le adevărate se arată ele înseşi în dovezile externe printr-un mod de viaţă natural, simplu şi moderat. ''Stromata'' merge mai departe şi vorbeşte despre perfecîiunea perfecțiunea vieţii creştine prin introducerea în cunoaşterea deplină. Prima dintre aceste lucrări se adresează neconvertiţilor, a doua celor proaspăt convertiţi iar a treia se adresează credincioşilor vechi. Pe baza [[Sfânta ScipturăScriptură|Scripturii]] şi [[Sfânta Tradiţie|Tradiţiei]], Clement încearcă să facă o prezentare a credinţei creştine care să răspundă la toate întrebările puse de cei învăţaţi. Clement îşi intitulează această lucrare ''Stromateis'', adică "peticire"," deoarece tratează o foarte mare diversitate de subiecte. El intenţiona să facă o singură caret carte pe această temă; fără să atingă toate subiectele pe care şi le-a propus, cel puţin şapte cărţi au ieşit de aici. Absenţa anumitor subiecte promise categoric îi fac pe savanţi să se întrebe dacă nu cumva a scris şi o a opta carte, aşa cum precizează [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] (VI. xiii. 1) şi ''Florilegia'', fiind făcute numeroase încercări de a identifica această a opta carte în tratate scurte sau fragmentare care sunt conţinute în fragmentele păstrate. În orice caz, "fragmentele" şi "selecţiile" care împreună cu un tratat de metodă logică sunt desemnate ca fiind a opta carte într-un manuscris singular din secolul al XI-lea numit ''Stromata'', nu fac parte din lucrarea ''Hypotyposes'' despre care se ştie că este scrisă de Clement. Această lucrare conţine comentarii scurte la paragrafe selectate din întreaga Biblie, aşa cum se poate vedea în fragmentele păstrate de Oecumenius şi în versiunea latină a comentariului la epistolele soborniceşti făcute la solicitarea unui anume Cassiodorus.

În afară de trilogia de mare întindere, o altă lucrare importantă păstrată a lui Clement este tratatul "Cine este bogătaşul bogatul care trebuie salvatse va mântui?" care se bazează pe [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 10:, 17-31. Acest comentariu prezintă principiul că nu posedarea de bunuri trebuie condamnată ci lipsa acestoraabuzul de ele sau întrebuințarea lor greșită.  De asemenea, s-au mai păstrat fragmente din numeroase alte lucrări, inclusiv: ''Sfaturi către greci'', ''Educarea coipiilorcopiilor'', şi ''Hypotyposeis'' (''Schiţe'').

Cel mai important impact al activităţii lui Clement l-a avut încercarea sa de a unii filozofia greacă cu creştinismul. El a arătat pe larg faptul că filozofii datorează o mare parte din cunoaşterea lor scrierilor din [[Vechiul Testament]] şi îşi exprimă o convingere personală când descrie filozofia ca o acţiune directă a Logosului divin, lucrând prin aceasta la fel de bine ca şi prin lege şi ca prin revelaţia directă din [[Evanghelie ]] pentru a comunica oamenilor adevărul.

Clement a petrecut mult timp cu definirea pentru creştini a conceptului filozofic păgân de [[Logos]], principiul gnozei creştine adevărate, prin care singur principiu doar relaţia lui Dumnezeu cu lumea şi cu revelaţia sa este menţinută. În mod transcedentaltranscendental, el îl consideră pe [[Dumnezeu ]] ca fiind Fiinţa care nu poate fi descrisă, care nu poate fi definită într-un mod prea abstract (vezi [[teologia apofatică]]). Deşi dumnezeirea sa lucrează în lume, caracteristicile esenţei divine rămân nestricăciunea, autosuficienţa şi imposibilitatea de a suferi.

Astfel, Clement accentuează importanţa permanentă a filozofiei pentru deplinătatea cunoaşterii creştine, explică cu o predilecţie aparte relaţia dintre cunoaştere şi credinţă şi îi critică aspru pe cei care nu doresc să se foloseasc folosesc în nici un fel de filozofie. El se pronunţă cu hotărâre împotriva sofiştilor şi împotriva hedoniştilor din şcoala lui Epicur. Deşi el se exprimă, în general, nefavorabil cu privire la filozofia stoică, el respectă cu adevărat acel amestec de stoicism şi platonism care caracterizează gândirea religioasă şi etică a clasei educate din vremea lui. Acest lucru explică valorile fixate de Clement în ''gnoză''. Pentru a fi sigur, el atacă în mod constant conceptul de ''gnoză'' aşa cum este el definit de [[Gnosticism|gnostici]]. Credinţa este temelia întregii ''gnoze'', şi amândouă vin de la [[Hristos]]. Pe când credinţa implică o cunoaştere cuprinzătoare a lucrurilor esenţiale, cunoaşterea îi permite credinciosului să înţeleagă adânc ceea ce crede; iar aceasta duce la credinţa perfectă, completă. Pentru a ajunge la o astfel de credinţă, "credinţa cunoaşterii," care este cu mult mai puternică decât simpla "credinţă de presupunere," sau simpla primire a unui adevăr pe baza autorităţii, este necesară filozofia. De fapt, creştinismul este filozofia adevărată iar creştinul perfect este gnosticul perfect—dar iarăşi, numai "gnostic conform canoanelor Bisericii" nu ca în secta eretică.

Pentru Clement, calea de unire cu Dumnezeu ([[îndumnezeire]]a) este calea Bisericii. Credinţa simplă a creştinilor botezaţi conţine toate informaţiile esenţiale ale celei mai înalte înţelepciuni; prin [[Euharistie]], credinciosul se uneşte cu Logosul şi cu [[Duhul Sfânt]] şi devine parte din nestricăciune.

==SursaSurse și note==

[[Categorie:Sfinţi PărinţiScriitori bisericeşti]][[Categorie:SfinţiTeologi]]