5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Mânia''' este un păcat care constă într-o stare de iritare puternică în raport cu cineva, fiind unul din cele şapte [[păcat|păcate capitale]]. Ea nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, ducând la înfăptuirea de diverse [[păcat]]e (de la [[cearta|certuri]] la [[uciderea|omor]]). Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia nelăsând-o să facă roadă şi s-o stingă până la apusul soarelui. El trebuie să evite stârnirea mâniei propriilor copii pentru ca aceştia să nu-şi piardă nădejdea şi să evite însoţirea cu oamenii mânioşi pentru a nu se molipsi de la ei. Mânia poate fi potolită prin [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi [[blândeţea|blândeţe]].
== Mânia, păcat capital în creştinism ==
[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate capitale]] 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Invidia]] (pizma) 6. Mânia 7. [[Lenea]]. Pe lângă mânia obişnuită (care este un [[păcat]] capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui [[Dumnezeu]] (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra [[păcat]]ului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui [[Iisus]] împotriva [[farisei]]lor care-l pândeau să vadă dacă va [[boala|vindeca]] în ziua [[Sabat]]ului ca să-l poată învinui. Isus îl [[boala|vindecă]] pe un om cu mâna uscată iar atunci [[farisei]]i pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.<ref>(Mc3.1-5 ;nota 2)</ref>
