Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (4Regi144 Regi 14.18, 3Regi 3 Regi 15.23), Cartea cronicilor lui Israel (4Regi144 Regi 14.28, 3Regi 3 Regi 16.5,14. 4Regi 4 Regi 1.18), Cartea faptelor lui Solomon (3Regi 3 Regi 11.41).

Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele s-au scris în timpul robiei babilonice. autorul n-a trăit eliberarea poporului din robie de către [[Cirus]], deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui [[Ioiachin]] Ioiachim din temniţă şi repunerea lui în onoarea de rege (4Regi 4 Regi 25.27). Aşadar termenul a quo al scrierii cărţii este 562î.Hr, iar termenul ad quem, 536 iî.Hr, anul eliberării.

Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui [[Ieremia]] (4Regi 4 Regi 24.18-25.30 cu Ier52Ier 52.1-34) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia, care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea lui Ieremia, aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaică.

Mântuitorul [[Hristos]] invocă că drept fapte adevărate întâmplările descrise în această carte când spune: ,,Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni...” (Lc4Luca 4.25-26- 3Regi 3 Regi 17.9). Sfântul apostol [[IacobApostolul Iacov cel Drept|Iacov]] învaţă eficacitatea rugăciunii dându-l că exemplu pe [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], care prin rugăciunile sale a oprit şi a făcut să revină ploaia. (Iac5.17-18, 3Regi 17.1, 18.41-45). Apostolul [[Apostolul Pavel]] citează şi el din Cartea a 3-a regilor rugăciunea lui [[Ilie]] către [[Dumnezeu]] , în care acesta se căinează că este urmărit pentru a fi ucis (Rom11.2-4, 3 Regi 19.10-18).