14.992 de modificări
Modificări
→Teodosie şi creştinismul ortodox
La două zile după intrarea sa ca împărat (''Augustus'') în [[Constantinopol]], la [[24 noiembrie]] 380, Teodosie l-a exilat pe episcopul arian Demophilus, iar în locul său l-a numit pe Sf. [[Grigorie Teologul]] (''Grigorie de Nazianz''), care era conducătorul spiritual al comunităţii ortodoxe din Constantinopol şi un apărător intransigent al [[Crezul]]ui de la [[Niceea]]. Acest lucru a stârnit nemulţumiri în rândul arienilor, nemulţumiri care s-au tradus chiar şi printr-o încercare de asasinare a împăratului. Teodosie nu a dat înapoi, ci a convocat un important [[sinod]] la Constantinopol, în luna mai 381, sinod care avea să rămână în istoria Bisericii ca [[Sinodul II Ecumenic]].
Deşi în tot timpul domniei sale Teodosie a fost un apărător ferm al creştinismului ortodox, mai cu seama în ce priveşte credinţa în [[Sfânta Treime]], aşa cum stabiliseră primele două [[Sinod Ecumenic|Sinoade Ecumenice]], el a încercat să fie conciliant şi cu ereticii dar fără succes. Din acest motiv, a fost nevoit să ia şi unele măsuri dure împotriva ereticilor şi a păgânilor. Astfel, în anul 388 a numit noi prefecţi în provinciile orientale, cu misiunea expresă de a distruge templele zeilor păgâni. În 391, Teodosie a refuzat restaurarea altarului tradiţional al ''Victoriei'' din Senatul roman; tot el este acela care a pus capăt Jocurilor Olimpice, care aveau o tradiţie de peste o mie de ani. Practic, în perioada 391-92 toate templele pagâne din imperiul roman au fost închise. Împăratul Teodosie cel Mare a pus capăt, printr-un decret, jerfelor păgâne (atâtea câte se mai practicau) în Roma și Alexandria; a interzis şi cultul zeilor domestici, odată cu întregul păgânism.
==Note==
