Modificări

'''Sfântul Mucenic Emilian''' a trăit în secolul al IV-lea în [[Durostor]](lat. ''Durostorum''), fiind fiul unui prefect roman pe nume [[Sabbatianus]]. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[18 iulie]].

În timpul petreceriiaceea vreme a venit la Durostor vicarul [[Capitolinus]],'''Emilian''',umplându-se un om cu mintea întunecată de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat,a luat răutate şi invidie şi un ciocan şi a intrat în capiştea idolească din acel oraşaprig persecutor,unde a sfărâmat toţi idolii care se găseau acololăuda că toată cetatea aduce ofrande zeilor păgâni,a răsturnat altarelefiind râvnitoare „credinţei strămoşeşti”. De aceea,a doborât sfeşnicele şi a vărsat toate vasele şi jertfele cele idoleştiporuncit să se facă un mare ospăţ,după la care a plecat de acolo,nefiind aflat de nimenisă fie chemate toate căpeteniile sale.

În timpul petrecerii, Emilian, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, a luat un ciocan şi a intrat în capiştea idolească din acel oraş, unde a sfărâmat toţi idolii care se găseau acolo, a răsturnat altarele, a doborât sfeşnicele şi a vărsat toate vasele şi jertfele cele idoleşti, după care a plecat de acolo,nefiind aflat de nimeni. Auzind despre cele întâmplate cu capiştea idolească,[[Capitolinus]] s-a umplut de mânie şi a poruncit să fie adus făptaşul imediat,oricine ar fi el.Ieşind ostaşii,aceştia au văzut pe un oarecare ţăran ce trecea pe acolo de la câmp,pe care ostaşii l-au arestat,l-au bătut şi l-au dus la [[Capitolinus]].Văzând aceasta,'''Emilian''' a cugetat în sinea sa şi a ieşit înaintea ostaşilor,spunându-le ca să-l ia pe el în locul acelui om nevinovat,căci el era făptaşul căutat de ei. Astfel, Sfântul Emilian va ajunge în faţa lui Capitolinus, unde va mărturisi care este adevăratul [[Dumnezeu]], iar că idolii din acea capişte erau nişte pietre fără suflet, mute şi surde, care nu erau bune de nimic. Auzind acestea, vicarul a poruncit ca [[Sfântul]] să fie dezbrăcat de hainele sale, după care a poruncit să fie aspru bătut cu vine. Neîncetând a-L mărturisi pe [[Hristos]], Sfântul a răbdat cu bărbăţie toate acele chinuri. Văzând Capitolinus că Sfântul este de neînduplecat, a poruncit ca Sfântul să fie luat şi dus în afara cetăţii, unde să fie aruncat în cuptor. Înainte însă de a fi aruncat în foc, Sfântul a cerut să fie lăsat să facă puţină rugăciune, după care, aruncat fiind în foc, a ieşit de acolo nevătămat, după care s-a însemnat cu semnul [[Sfintei Cruci]], şi şi-a dat sufletul în mâinile lui [[Hristos]], la data de [[18 iulie]] 362, aşa cum arată actul său martiric, păstrat până în zilele noastre. Femeia lui Capitolinus, care în taină era şi ea creştină, i-a cerut acestuia să o lase să ia corpul Sfântului mucenic, care era neatins de foc, pentru a-l putea îngropa după cuviinţă. Astfel, după ce creştinii au uns cu evlavie trupul Sfântului, l-au dus la locul numit [[Gedina]] unde l-au îngropat. ==Imnografie== [[Condac]] ([[glas]] 4):Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emiliane.