Biserica Sfântul Gheorghe Nou - Capra (București)

Parohia Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" este o parohie din orașul București, Str Fântânica nr. 2, pentru credincioşii din cartierul Pantelimon. Are hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

Istoric

Biserica Sfântul Gheorghe Nou - "Capra" a fost construită în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, în vremea păstoririi Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei şi a domniei lui Carol I.

Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie cam 150 de persoane, enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte ma funcţionează până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu.

Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) au fost înmormântaţi lângă biserică, iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument.

În acea vreme, Pantelimonul era un cartier de negustori aflat spre periferia Bucureștiului. Îşi păstrează acest caracter până târziu, în perioada comunistă, când mai multe cartiere vechi din Bucureşti dispar ca urmare a resistematizării oraşului.

Mobilizarea comunităţii locale pentru a se înzestra cu o biserică era considerată un lucru firesc, o bucurie şi o mândrie pentru comunităţile care reuşeau să o facă. Era totodată un mod de a ilustra şi consolida coeziunea comunităţii locale. În zonă se găsesc mai multe astfel de biserici, tot ctitorii negustoreşti. Enoriaşii mai înstăriţi sau care vroiau să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale dăruiau bisericii candelabre, icoane de preţ, îmbrăcau icoanele tâmplei în argint etc. Multe din icoanele care se găsesc în biserică până în ziua de astăzi poartă inscripţii care amintesc familiile donatorilor.

În anul 1924, Biserica suferă reparaţii generale. Se reclădeşte pridvorul, până atunci amenajat mai precar, din zid. Se adaugă amvonul. Tâmpla (iconostasul) bisericii este şi ea restaurată, adăugându-i-se icoanele care se deterioraseră sau care lipseau. Doi ani mai târziu, a fost repictată biserica - în ulei - de către pictorul Ioanid (pictură restaurată în 1943 de pictorul Gheorghe Raicu şi reparată în anii 1968-1969 de către Dumitru Biscu.

După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Ca urmare, Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii au început în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, s-a opus prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative.

În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija, prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica a fost translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Pe vechiul loc al bisericii s-a construit un bloc. Retrasă din poziţia sa vizibilă, de la stradă, încadrată de blocuri, Biserica avea să supravieţuiască.

Urmează repictarea bisericii, în tehnică in fresco de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (Sf. Altar şi turla) şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului Teoctist.

Tot datorită sistematizării, natura cartierului se schimbă. Vechea mahala a Pantelimonului se transformă într-un vast cartier de blocuri. Populaţia sa crește rapid, diversificându-se. Biserica "Capra" fiind încă singura dintr-o zonă destul de întinsă, numărul credincioşilor avea şi el să crească. Astfel, mai ales la sărbătorile mari, Biserica, încăpătoare pentru cartierul negustoresc, avea să se dovedească mică pentru noul cartier de blocuri. La sărbătorile mari, încă de pe vremea regimului comunist, credincioşii se îngrămădeau înăuntrul şi în afara bisericii, ajungând, la Paşti, să iasă din curte într-un şir de oameni care se întindea până în stradă.

După anul 1989, numărul credincioşilor care merg regulat la biserică a crescut şi el, astfel că s-a ajuns în câţiva ani ca biserica să devină complet neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor chiar la obişnuita Liturghie duminicală.

De aceea, în anul 2000, preotul paroh Viorel Jugănaru, împreună cu preoţii slujitori şi cu Consiliul parohial decid să înceapă lărgirea bisericii. Proiectul, conceput de arh. Voicu Florea prevedea creşterea volumului acesteia cu cca. 140%. Proiectul avea să fie realizat prin donaţiile strânse de la enoriaşi. Familia Nicolae şi Elena Dincă, a cărei contribuţie a fost substanţială, este considerată drept al doilea ctitor al bisericii.

Astfel, bisericii i s-a adăugat un pronaos lărgit şi înălţat faţă de dimensiunile iniţiale, sprijinit pe mai mulţi stâlpi, completat cu un pridvor deasupra căruia este construit un cafas încăpător pentru corul bisericii. Pictura a fost realizată in fresco, în stil bizantin, de către pictorul Dan Gogu, în anii 2003-2004.

Construcţia este prevăzută la intrare şi cu o rampă care să permită accesul persoanelor cu dizabilităţi.

Pisania veche

"Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.

"Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970.

La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.

Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971.

Reparaţii generale, dupǎ translatare, au avut loc între 1986-1988.

Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist".

Slujitori

• Preot paroh Viorel Jugănaru
• Pr. Tudorel Popescu
• Pr. Cornel Anicescu
• Diacon Claudiu Jugănaru

Foşti slujitori ai bisericii

• Pr. paroh Marin Marinescu
• Pr. Istrate Stăncescu
• Pr. paroh Ion Popescu
• Pr. Gheorghe Creţu
• Pr. Vasile Manea
• Pr. Teodor Moldoveanu

Programul slujbelor

Programul de iarnă:

Miercuri

• 9:00 Acatist
• 16:30 Vecernia, moliftele Sf. Vasile cel Mare

Vineri

• 9:00 Acatist
• 16:30 Sf Maslu, Vecernia, cateheză

Sâmbătă

• 8:00 Utrenia
• 9:00 Sf. Liturghie
• 10:00 Slujba de pomenire a morţilor

Duminică

• 8:00 Utrenia
• 9:30 Sf. Liturghie

Biserica este deschisă zilnic între orele 8:00-21:00.

Mărturii

Despre Biserica Sf. Gheorghe Capra vorbeşte în cartea sa, Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt, descriind atmosfera cartierului negustoresc al Pantelimonului, locul copilăriei sale:

La biserica Capra, aşezată mai spre oraş, se duceau Duminica şi de sărbători aproape toţi; măcar primprejur. Ca proprietari de fabrică şi la poftirea preotului Mărculescu, mergeau şi părinţii mei. Biserica, lipsită de orice frumusete dar încăpătoare, avea clopote cu bătăi prelungi, cu dangăt grav, în contrast cu modicitatea locului, bătând des, insidios şi nobil. Ele, pe care le auzeam limpede cu toate că se aflau departe de fabrică, ele au constituit fundalul sonor şi emotiv al anilor mei dintâi. Ele m-au apărat, măcar un timp, şi tot ele alungau duhurile rele, grindina şi farmecele viclene; îmi îndulceau, cu sunet, crescândele trăsături odioase ori derutante ale realităţii...

De la Pantelimon până la Fundeni se întindeau grădini, crânguri, lacuri, verdeaţă bună de odihnă şi bălării cuminţi, vii micuţe - şi mai mult dădeai de turme decât de holde, amănunt mioritic rătăcit dincolo de garduri şi maidane...

Mai erau - ţin bine minte - şi clopotele de Paşti, acelea diferite: nu îndemnau spre duioşie, ca la Crăciun, ci răscoleau, stăruind, tăgăduindu-ţi pacea...

Are orice om câte o uliţă a copilăriei... A mea acolo a fost, în Pantelimonul cel atât de oarecare, între Capra şi Fundeni...

Surse

• Lucia STOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Biserica Sf. Gheorghe Capra
• Biserica Sf. Gheorghe Capra, Magazin, 7 noiembrie 1999.
• Nicolae STEINHARDT, Jurnalul fericirii (fragmente, pagina pr. Iulian Nistea)

Legături externe

• Daniela ŞONTICA, Biserici mutate din calea dictatorilor, Lumina, 23 martie 2008.
• Biserica Sf. Gheorghe "Capra" - locaţia actuală (google maps)