14.992 de modificări
Modificări
→Căderea Constantinopolului
...
Oastea bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, dintre care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea 20 km de ziduri - cel mai puternic complex de ziduri de apărare din epocă. Pe de altă parte, otomanii erau mult mai numeroşi. Unele cronici vorbesc de 100.000 de oameni, incluzând 20.000 de ieniceri.
Sultanul Mehmed plănuia să atace zidurile lui [[Theodosius]], un sistem de ziduri şi şanţuri care apărau latura apuseană a cetăţii, singura care nu era înconjurată de ape. Oastea sa şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii în ziua de luni, după Paşti, pe 2 aprilie 1453. Se ştie că otomanii puteau turna tunuri de mărime mijlocie, acestea fiind totuşi mai mici decât cele pe care aveau de gând să le folosească acum. Un rol
important în artileria otomană l-a avut un anume Urban, un creştin din Transilvania, mare meşter în turnarea de tunuri. Angajat de către Mehmed, el a construit un tun lung de 9 metri şi suficient de mare pentru ca un om să poată intra pe gura lui. Acest tun enorm a lovit zidurile Constantinopolului vreme de câteva săptămâni, neputând însă să le străpungă, din cauza impreciziei sale şi a timpului foarte mare necesar pentru reîncărcare, bizantinii reuşind între timp să repare mare parte din stricăciuni. Flota lui Mehmed nu putea să intre în golful Cornul de Aur din cauza barajului construit de bizantini la intrare. Otomanii au construit însă un drum acoperit cu buşteni unşi cu vaselină, peste care au tras corăbiile, aducându-le astfel în interiorul Cornului de Aur. Această mutare a oprit corăbiile genoveze care aduceau ajutoare în cetate şi i-a demoralizat pe bizantini. Mai mult, aceştia trebuiau acum să se împartă în două locuri pentru apărare, slăbind astfel apărarea de la zidurile lui Theodosius.
Turcii au lansat mai multe atacuri frontale asupra zidului, dar au fost respinşi cu pierderi grele. De la jumătatea lunii şi până pe 25 mai, otomanii au încercat să străpungă zidurile, construind tuneluri subterane în încercarea de a le surpa. Mulţi dintre lucrători erau sârbi, trimişi de către voievodul sârb, vasal al turcilor. Bizantinii au construit însă contra-tuneluri, permiţând astfel oştenilor bizantini să între în tuneluri şi să-i ucidă pe săpătorii turci. Bizantinii au dat peste primul tunel al atacatorilor în noaptea de 16 mai. Pe 21, 23 şi 25 mai au găsit apoi celelalte tuneluri, pe care le-au distrus. Pe 23 mai au prins două căpetenii otomane, de la care au aflat poziţia tuturor tunelurilor săpate de otomani.
Mehmed s-a oferit să ridice asediul în schimbul unui tribut uriaş, imposibil de plătit de către bizantini. Când oferta sa a fost respinsă, sultanul s-a hotărât să atace zidurile frontal, ştiind că bizantinii vor fi istoviţi înainte ca el să rămână fără trupe.
Constantin a căzut în luptă şi odată cu el, ultimii dintre oamenii săi credincioşi<ref>[http://www.answers.com/topic/constantine-xi Columbia Encyclopedia: Constantine XI]</ref>. El a fost al 138-lea împărat roman (pornind de la Octavian Augustus) şi ultimul<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>.
