Modificări

Mobilizarea comunităţii locale pentru a se înzestra cu o biserică era considerată un lucru firesc, o bucurie şi o mândrie pentru comunităţile care reuşeau să o facă. Era totodată un mod de a ilustra şi consolida coeziunea comunităţii locale. În zonă se găsesc mai multe astfel de biserici, tot ctitorii negustoreşti. Enoriaşii mai înstăriţi sau care vroiau să mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile sale dăruiau bisericii candelabre, icoane de preţ, îmbrăcau icoanele tâmplei în argint etc. Multe din icoanele care se găsesc în biserică până în ziua de astăzi poartă inscripţii care amintesc familiile donatorilor.

După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii încep în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, se opune prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative. În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica este translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Pe vechiul loc al bisericii se construieşte un bloc. Retrasă din poziţia sa vizibilă, de la stradă, încadrată de blocuri, Biserica avea să supravieţuiască.