Modificări

Familia unui negustor de zarzavaturi din zonă, anume Constantin Duţulescu (poreclit "Capră" - poreclă care a fost preluată astfel şi de biserică) ia iniţiativa construirii unei biserici în mahalaua Pantelimonului, pentru care donează şi terenul. La construcţia propriu-zisă contribuie 150 de persoane. enoriaşii viitoarei biserici. Este pictată și înzestrată cu clopote care rânduiau viaţa comunităţii potrivit calendarului liturgic. Biserica a fost construită la stradă, pe Şoseaua Pantelimon, care la acea dată era mai îngustă decât este acum. În spatele bisericii se construieşte cimitirul, din care o parte se păstrează funcţional până în zilele noastre. Primul paroh al bisericii avea să fie preotul Marin Marinescu. Ctitorul şi familia sa (Constantin Duţulescu, soţia sa Eufrosina şi copiii lor Radu şi Eleonora) sunt înmormântaţi lângă biserică iar deasupra mormintelor acestora parohia avea să construiască un mic monument.

După 1975, când începe sistematizarea zonei, proiectul presupunea lărgirea vechii Şosele Pantelimon. Biserica "Capra", construită la stradă, urma să fie demolată pentru a face loc şoselei lărgite, odată cu şirurile de case din preajmă. Presiunile pentru demolarea bisericii încep în preajma anului 1983. Sunt confiscate mai întâi părţi din teren, cuprinzând grădina şi o parte a cimitirului. Preotul paroh din acea vreme, Ion Popescu, se opune prin toate mijloacele, căutând amânări şi soluţii alternative. În cele din urmă, acesta obţine ca biserica să nu fie dărâmată, cum fuseseră atâtea altele, ci translată, după metoda găsită de ing. Eugen Iordăchescu şi Gheorghe Mija prin care se va reuşi salvarea de la demolare a mai multor biserici din Bucureşti. După o perioadă de pregătire, Biserica este translată (între 10-22 septembrie 1985), fiind mutată cu aproape 90m spre nord-est, pe terenul cimitirului parohial. Urmează repictarea bisericii, în tehnică ''in fresco'' de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (Sf. Altar şi turla) şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]] A fost facuta o noua pictura in fresca de pictorii bisericesti Mihai Bogdan Mociulschi - la Sfantul Altar si la turla - si de Radu Marculescu - pentru rest. Sunt folosite culori vii si clare. Resfintirea s-a savarsit in anul 1990, in timpul Patriarhului Teoctist. Text: Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea http://www.crestinortodox.ro/Biserica_Sfantul_Gheorghe___Capra-22-18871.html PisanieBiserica „CAPRA” „Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu, zis Capra şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2. Bisericii i s-au fǎcut multe reparaţii, adǎugiri şi înzestrǎri în decursul anilor, mai ales de cǎtre preoţii ISTRATE STANCESCU, GH. CREŢU, ION T. POPESCU, VASILE MANEA, pânǎ în anul 1970. La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei. Între 16 oct. 1985 – 20 aprilie 1986, salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica a fost translatatǎ pe actualul amplasament cu 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Popescu, 1971. Reparaţii generale, dupǎ translatare au avut loc între 1986-1988. Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate, Patriarh al României P.F.P. Teoctist.” În partea dreaptǎ, lângǎ intrarea în bisericǎ se aflǎ un mormânt, având urmǎtoarea inscripţie: „Din iniţiativa Comitetului bisericesc Sf. Gheorghe – Nou Capra, în semn de recunoştinţǎ ctitorilor donatori şi fondatori Costache şi Eufrosina Capra.  1927  Duţulescu Capra (1838-1914)

Duţulescu Eufrosina Urmează repictarea bisericii, în tehnică ''in fresco'' de către pictorii bisericeşti Mihai Bogdan Mociulschi (1850-1922Sf. Altar şi turla)şi Radu Mărculescu (nava, absidele, pridvorul), în culori vii. Biserica a fost resfințită în anul 1990, în vremea păstoririi patriarhului [[Teoctist (Arăpaşu) al României|Teoctist]].

Eleonora *„Cu Vrerea Tatǎlui, cu bunǎvoirea Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, ziditu-s-a acest sfânt locaş şi s-a sfinţit în luna septembrie 1877, în vremea Rǎzboiului de Independenţǎ, domn al Ţǎrii Româneşti fiind Carol I, Mitropolit Primat I.P.S.M. Nifon, paroh al bisericii preot Marin Marinescu şi soţia sa Eftimia. Prim ctitor a fost Costache Duţulescu , zis Capra (1869 - ?)”şi soţia sa Eufrosina, ajutaţi de 51 de familii de enoriaşi. Locul zidirii a fost pe Şos. Pantelimon, nr. C 131, colţ cu strada Fântânica nr. 2.

În interiorul bisericii se aflǎ plǎci comemorative, dedicate eroilor cǎzuţi în rǎzboaiele de reîntregirea neamului*La 6 nov. 1977 s-a resfiinţit şi sǎrbǎtorit centenarul ei.

CONTINUA SERIA*Între 16 oct. Anul 1985 – 20 aprilie 1986. In iunie este demolata biserica Olteni, urmata salvatǎ ca prin minune de la demolare, biserica Sf. Spiridon Vechi si localul Operetei din Piata Natiunilor Unite. Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra de a fost translatatǎ pe Soseaua Pantelimon este si ea deplasata catre un loc ferit vederii. Sunt daramate biserica Sf. Treime din Calea Dudesti si biserica Bradu Staicu din Str. Bradului. In 1987 este translata biserica ""Cuibu actualul amplasament cu Barza"" la circa 13 metri in spatele noilor blocuri 89,2 m prin tehnica preotului Ion Gh. Aceasta biserica nu se putea arata pe viitoarea artera unde urmau sa aiba loc defilarile traditionale de 23 augustPopescu, 1971.

În nefastul an 1987 care încheie cei patru ani dramatici de distrugere masivă premeditată a unei mari părţi a perimetrului construit al Bucureştiului este translată din locul ei şi atât de cunoscuta Biserică „Cuibu’ cu Barză”*Reparaţii generale, purtând hramul Sf. Ştefan care exista încă de la 1766. Mai târziu a fost refăcută de clucerul Dona şi de soţia sa, Zamfira. Pridvorul bisericii „Cuibu’ cu Barză”, era luminat permanent de lumânările aprinse de credincioşi aici la intersecţia Căii Ştirbei Vodă cu strada Berzei. Urmând ca pe Calea Ştirbei Vodă să aibă dupǎ translatare au avut loc defilările de adulaţie ale „marelui conducător”, de 23 august, acesta nîntre 1986-a acceptat ca în drumul mulţimilor spre tribuna oficială să apară silueta bisericii care a fost translată după metoda devenită de rutină, cu 13 metri în spatele noilor blocuri. În acelaşi an este deplasată din poziţia sa vizibilă din Şoseaua Pantelimon Biserica Sf. Gheorghe Nou-Capra. Pe locul său se ridică un bloc ce ascunde pentru totdeauna imaginea pe care o cunoscuseră miile de credincioşi ce s-au născut şi au crescut în acea parte a oraşului. e locul său se ridică un bloc ce ascunde pentru totdeauna imaginea pe care o cunoscuseră miile de credincioşi ce s-au născut şi au crescut în acea parte a oraşului1988.

[Biserica Sf. Gheorghe - Capra Imprimare E-mailduminic�, 07 noiembrie 1999 Asa cum arata pisania bisericii Capra si placa comemorativa mai recenta, biserica a fost sfintita la 1 septembrie 1877, �n timpul Razboiului de Independenta. Ctitori au fost Costache Dutulescu, zis �Capra", si sotia sa, Eufrosina, ajutati de 151 familii de enoriasi. Asa cum arata pisania bisericii Capra si placa comemorativa mai recenta, biserica a fost sfintita la 1 septembrie 1877, �n timpul Razboiului de Independenta. Ctitori au fost Costache Dutulescu, zis �Capra", si sotia sa, Eufrosina, ajutati de 151 familii de enoriasi. Mitropolit primat era IPMS Nifon iar parohul bisericii era preotul Marin Marinescu. Biserica apartinea de fapt comunei Pantelimon. Mai t�rziu, c�nd aceasta a fost alipita Capitalei, biserica se �nalta la intersectia soselei Pantelimon - importanta artera de circulatie spre est, spre judetul Calarasi - si strada F�nt�nica. �n decursul vremurilor biserica a suferit ample reparatii, fiind deosebit de draga credinciosilor, mentionata chiar de N. Steinhardt �n �Jurnalul fericirii". Din 1975 �nsa Soseaua Pantelimon a fost supusa unor ample lucrari de restaurare iar �n 1978 biserica, av�nd fatada principala pe sosea, a suferit tot felul de actiuni nefavorabile. Int�i a fost obligata sa cedeze o parte din pam�nt, rezervata *Slavǎ şi mulţumire lui Dumnezeu pentru cimitirtoate, iar �n 1983 au fost sacrificate clopotnita si faimoasa ei gradina cu trandafiriPatriarh al României P. �n acelasi an au �nceput presiunile pentru demolarea bisericii. Un formidabil exemplu de rezistenta �n fata acestei furii distrugatoare l-a dat preotul paroh Ion Popescu, care a sustinut ideea translariiF. Traditia spune ca aceasta idee i-a fost sugerata de credincioasa Ioana, o prezenta permanenta �n biserica, vestita pentru visele ei premonitoriiP. Se pare ca de data aceasta a visat chiar locul pe care este amplasat locasul. Dupa o lupta sustinuta cu autoritatile s-a obtinut aprobarea translarii. Aceasta a fost facuta �n doua etape: prima, la 10 septembrie, iar a doua - la 22 septembrie 1985, data de pe placa comemorativa apar�nd �nsa altfel, probabil dintr-o gresita informatie. Biserica a fost mutata cu 89,20 m iar echipa de specialisti a lucrat sub conducerea dr. ing. Eugen Iordachescu si George Mija. Dupa translare, �ntre 1986-1988 biserica a fost supusa unor serioase reparatiiTeoctist.”