2.325 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
==Viața==
Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de '''Avraam''' (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o [[călugăr|monahie]] evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la [[Constantinopol]], la curtea împăratului [[Roman I Lecapenul|Roman cel Bătrân ]] (Roman I ''Lecapenos''). Acolo a fost dat la învățătură la școala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânărul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul șederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein ([[12 iulie]]), [[egumen]]ul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viața lui și i-a descoperit dorința lui de a intra în [[monahism]]. Mihail a înțeles atunci că Duhul Sfânt îl învățase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicești, Sf. Mihail a primit și vizita lui [[Nichifor II Focas|Nichifor Focas]], un ofițer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înțelepciunea lui Avraam și l-a privit toată viața cu evlavie și cu dragoste.
Aprins de râvnă pentru viața monahală, Avraam a lăsat toate și a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viața monahală. Acesta l-a primit cu bucurie și l-a [[Tundere în monahism|tuns în monahism]], schimbându-i numele în '''Atanasie'''. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], unde s-a așezat, departe de alte așezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeții, și a început să îndrăgească locul nevoințelor sale pe cât îl urâse mai înainte.
