Vizualizare sursă pentru „Proorocul Baruh”

{{VechiulTestament}}
Sfântul [[prooroc]] '''Baruh''' a fost unul din proorocii numiți „mici” din [[Vechiul Testament]]. A fost scrib, secretar și [[ucenic]] fidel al proorocului [[Proorocul Ieremia|Ieremia]]. O carte din Vechiul Testament, Cartea lui Baruh - situată între [[cărțile deuterocanonice]] -, îi este atribuită. Și-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI î.Hr. și a fost contemporan cu distrugerea [[Ierusalim]]ului și deportarea poporului ales în exil în Babilon (597 î.Hr.). [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] la [[28 septembrie]].

==Viața și activitatea==
Sfântul prooroc Baruh era din tribul lui Iuda. Fiu al lui Neria și frate al lui Seraia, mare cămăraș al regelui Sedechia al regatului lui Iuda, Baruh era secretar, tahigraf și ucenic devotat al proorocului Ieremia (prăznuit la [[1 mai]]). 

În al patrulea an al domniei lui Ioiachim (605 î.Hr.), Ieremia, căruia îi era interzisă intrarea în [[Templul din Ierusalim]], îi dictează lui Baruh profeția pe care i-a arătat-o Dumnezeu cu privire la căderea regatului lui Iuda și îl trimite să o citească în Templu (Ier. 36, 4-8). În decembrie 604 î.Hr., Baruch adună poporul în Templu și le citește proorocia lui Ieremia lecture au peuple réuni dans le Temple, iar mai apoi o citește și dregătorilor și casei regelui (Ier. 36, 9-17). Regele Ioiachim, împietrit la inimă, a ars ruloul în care era scrisă profeția și a poruncit ca să fie arestați proorocii Ieremia și Baruh. Dar aceștia se ascunseseră deja și anul următor cuvântul lui Dumnezeu a fost din nou către Ieremia și el i-a dictat lui Baruh din nou prefeția, identică cu prima, dimpreună cu „multe cuvinte asemenea acelora” (Ier. 36, 27-32). 

Când Ierusalimul a căzut în Nabucodonosor (587 î. Hr.), Baruh și Ieremia, care au fost martori oculari, s-au refugiat la Mizpah în ținutul lui Veniamin<ref>Flaviu Iosif, "Antichități iudaice" x. 9, § 1</ref>. Două luni mai târziu, guernatorul Palestinei, Godolias, a fost asasinat. Temându-se de represaliile babiloneenilor, o mică comunitate evreiască s-a refugiat în Egipt, luând cu ei cu forța pe proorocii Ieremia și Baruh. De aici, Ieremia l-a trimis pe Baruh la Babilon ca să-i întărească în credință și în nădejde pe cei duși în exil din Ierusalim (582), citind înaintea fiului regelui și celorlalți dregători și popor din exil cartea care îi poartă numele - Cartea lui Baruh (cf. Baruh 1). Atunci tot poporul a plâns, au postit și s-au rugat împreună cu Baruh, și au făcut o colectă de bani pe care i-au trimis la Ierusalim, în ajutor pentru preoții și puținul popor care a rămas acolo. Baruh a fost însărcinat cu această misiune, și tot cu această ocazie el a adus la Ierusalim și o parte din obiectele din Templu care fuseseră luate de Nabucodonosor. 

Baruh a adormit în pace, la puțină vreme după moartea lui Ieremia. 

==Profeții mesianice==
În cartea pe care a citit-o poporului exilat în Babilon, Baruh a proorocit cu limpezime [[Întruparea|venirea în trup]] a lui [[Dumnezeu]] și pe Domnul [[Iisus Hristos]]: ”Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui. Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul. După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.” (Baruh 3, 36-38).

[[Bartolomeu Anania]] scrie într-o notă la traducerea sa a Vechiului Vestament acestea: ”Textul original nu precizează cine anume „s’a arătat pe pamânt”, fapt pentru care majoritatea traducerilor occidentale se referă la „ea”, adică la Înțelepciune, aceasta fiindu-le dată, potrivit contextului, fiilor lui Israel (așadar, excluzând dimensiunea universalistă). [[Sfinții Părinți]] însă au identificat textul ca fiind o profeție referitoare la Iisus Hristos, pe Care [[Apostolul Pavel|Pavel]] Îl va numi „Puterea-lui-Dumnezeu-și-Înțelepciunea-lui-Dumnezeu” (1 Co 1, 24). Pe de altă parte, textul începe cu specificarea „Apoi” (mai exact: „După aceasta” – ''metá touto''), ceea ce înseamna ca „întruparea” Înțelepciunii în persoana lui Iisus Hristos s’a produs după încheierea etapei în care Israel fusese unicul ei posesor („în zilele acestea de pe urmă” – Evr 1, 2; „când a venit plinirea vremii” – Ga 4, 4); prin Hristos, accesul omului la Înțelepciune devine un bun universal.”<ref>''Biblia sau Sfânta Scriptură. Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase osteneli'', p. 1445, nota 12.</ref>

==Surse==
*Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
*https://en.wikipedia.org/wiki/Baruch_ben_Neriah
*http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie28.htm

==Note==
<references />

[[Categorie:Sfânta Scriptură|Baruh]]
[[Categorie:Vechiul Testament|Baruh]]
[[Categorie:Prooroci|Baruh]]
[[Categorie:Sfinți din Vechiul Testament|Baruh]]