Vizualizare sursă pentru „Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi”

:''Articol principal: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)]]'''''

Trei ediții sunt puse aici în paralel:
*Ediția 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătești de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești'', București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
*Ediția 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere'', București, Tipografia cărților
*Ediția 2000: ''Triodul'', București, EIBM al BOR, 2000.

Textele puse în paralel:
*Starea I: [[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi]]
*Starea a II-a: [[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a doua]]
*Starea a III-a: [[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]

<table border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" width="100%">
<tr>
<th colspan="3"><big>Prohodul Domnului</big></th>
</tr>
<tr valign="top">
<td align="center">Ediția 1915</td>
<td align="center">Ediția 1928</td>
<td align="center">Ediția 2000</td>
</tr>
<tr>
<th colspan="3">Starea I</th>
</tr>
<tr valign="top">
<td>
1. În mormânt viață, pus ai fost Hristoase și s'au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea ta cea multă proslăvind.

2. Dar cum mori Vieață! Și cum șezi în groapă! Și împărția morții o perzi de tot, și pre morții cei din Iad îi înviezi.

3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, și 'ngropărea îți cinstim și patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum șezi astăzi în mormânt Ziditorule; și din gropi pre cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobești pe neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, și deșertătorul gropilor morților, în mormânt se 'ncue ca un muritor.

7. În mormânt vieață, ai fost pus Cristoase, și cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, și ai izvorît vieață veșnică.

8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, și din amăgirea celui rău ne-ai scos.

9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toți, ca un om se vede mort și fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumusețat.

10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; și cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger și de raze va orbi.

11. Dulcea mea lumină, și mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.

12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulțimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.

13. O minuni streine! o ce lucruri nouă! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.

14. Și'n mormânt ai apus, și de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărțit Cristoase al meu; strein lucru amândouă și mărit.

15. Adevăr împărat, pământesc și ceresc, de și'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoști.

16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, și gropi ale multor oameni s'au deschis.

17. Cela ce în palmă tot pământul ține, sub pământ acum trupește se ține mort, isbăvind pre morții cei din Iad legați.

18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, și murind acum la cei morți te-ai pogorît, și-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.

19. Ca lumina'n sfeșnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, și din Iad gonește întunerecul.

20. Mulțimea de oștiri, cea 'nțelegătoare, împreună cu Nicodem și Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput

21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, și pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.

22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.

23. A vieții Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morții cei din veac ce-i înghițise el.

24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morți înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.

25. Pre pământ pogorând, să 'noești pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu și l'ai aflat.

26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ș-încă Soarele lumina sa 'și-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.

27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ș'ai sculat pre morți din gropi ca un Dumnezeu, ș'ai dat tuturor vieață vecinică.

28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Curată ca o Maică ș'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.

29. Ca grăunțul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulțitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.

30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, și cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.

31. Cum ascunde Luna, fața sa de Soare, așa groapa te-a ascuns și pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus vieața, gustând moarte acum, pre toți oamenii din moarte i-a slobozit, ți vieaâă tuturor le-a dăruit.

33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.

34. Cereștile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat și s'au învălit, și cu aripele s'au acoperit.

35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toți.

36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.

37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, și pre oamenii cei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morți din veac.

38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrânețelor.

39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoașa ai zidit din Adam întâiu și ne-ai dat izvor de dar curățitor.

40. Se junghia cu taină, mai nainte mielul, iar de față Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curățești.

41. Cine dar va spune, chip nou și 'nfricoșat, astăzi cel ce stăpânește făpturile, pătimește pentru noi și moare vrând.

42. Cel ce dă vieață, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinși, și cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.

43. Din coasta Ta Doamne, cea însulițată, izvorăști mie vieață și mă prefaci, dându-mi daruri și ertare de păcat.

44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.

45. Cel cu chip cuvios, Te gătește frumos, și Te îngroapă ca p'un mort încuviințat, și d'al Tău chip mult să'nfricoșează-acum.

46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuți de acolo.

47. De te-ai și văzut mort, dar viezi ca un Domn, și la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.

48. De te-ai și văzut mort, dar ești viu Dumnezeu, și pre oamenii cei morți pe toți înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.

49. O ce bucurie! Ce dulceață multă! a fost ceea ce-a umplut pre toți cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.

50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, și puterea îți măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.

51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuțit, ș'a puternicului sabie s'a tâmpit, și cea din Edem s'a biruit acum.

52. Văzând Mielușeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, și pre turmă'ndeamnă să se vaite.

53. De Te'ngropi și'n mormânt, de Te duci și la Iad, dar și gropile Isuse le-ai deșertat, și pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.

54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toți oamenii din moarte i-ai înviat, și la slava Tatălui i-ai înălțat.

55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate și pământul tremură.

56. Strănepoții Iudei, ceiace au ieșit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.

57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, și la moartea cea de cruce se judecă, și se osândește cel ce judecă.

58. Falnice Israil, ucigașe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?

59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, și de bună voea Ta te-ai răstignit.

60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, și pre neamul omenesc l-ai înviat.

61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara și plângea.

62. Ucigaș și vrăjmaș, pismătareț popor, rușinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.

63. Vino ucigașe, vânzător ucenic, și-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?

64. Ca cum ai fost drept, oarbe și nebune, așa te-ai fățărnicit perzătorule, ș'ai vândut pe cel fără de preț cu bani.

65. Ce preț sfântului mir, și Ceresc ai aflat? și ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano și te-ai spânzurat.

66. De iubești pre săraci, și de Mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?

67. O Cuvinte Doamne! o al meu dulce Fiu! cum d'a treia zi 'ngroparea îți voiu răbda? mi se rupe inima ca unei Maici.

68. Cine-mi va da apă și izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica și a zis.

69. O munți 'nalți și dealuri, și voi oamenii toți, plângeți și vă întristați împreun' acum și cu mine Maica tânguiți-vă.

70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceața mea! a strigat Fecioara văitându-se.

71. De ești acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce ești izvor de te-ai și tăiat, apă vie de vieață dăruești.

72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ți s'a vărsat bând ne adăpăm, și vieței veșnice ne împărtășim.

73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar ești viu și scoți pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântuitorul meu.

74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, și pre Tatăl împreună cu Duhul Sfânt, și 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.

75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, și cinstim cei credincioși punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ș'al nostru Dumnezeii.
</td>
<td>
1. În mormânt Viață, pus ai fost Hristoase, și s'au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
2. Dar cum mori Viață, și cum șezi în groapă, și împărăția morții o pierzi de tot, și pre morții cei din iad îi înviezi.
 
3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, și'ngroparea îți cinstim și patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
 
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum șezi astăzi în mormânt Ziditorule, și din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
 
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobești pre neamul omenesc.
 
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă și deșertătorul gropilor morților, în mormânt se'ncue ca un muritor.
 
7. În mormânt Viață, ai fost pus Hristoase, și cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, și ai izvorât viață veșnică.
 
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi și din amăgirea celui rău ne-ai scos.
 
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toți, ca un om se vede mort și fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumusețat.
 
10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, și cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger și de rază va orbi.
 
11. Dulcea mea Lumină, și mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
 
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulțimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
 
13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
 
14. Și'n mormânt ai apus, și de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărțit Hristoase al meu; strein lucru amândouă și mărit
 
15. Adevăr împărat, pământesc și ceresc, deși'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoști.
 
l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, și gropi ale multor oameni s'au deschis.

17. Cela ce în palmă, tot pământul ține, sub pământ acum trupește se ține mort, mântuind pre morții cei din iad legați.
 
18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; și murind acum la cei morți Te-ai pogorât, și-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
 
19. Ca lumina'n sfeșnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului și din iad gonește întunerecul.
 
20. Mulțimea de oștiri, cea 'nțelegătoare, dimpreună cu Nicodim și Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
 
21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, și pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
 
23. A vieții piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morții cei din veac ce-i înghițise el.
 
24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morți înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
 
25. Pre pământ pogorând, să 'noești pre Adam, și pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, și l-ai aflat.
 
26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, și'ncă soarele lumina sa și-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
 
27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, și-ai sculat pre morți din gropi ca un Dumnezeu, și-ai dat tuturor viață veșnică.
 
28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică și-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu?
 
29. Ca grăunțul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulțitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
 
30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, și cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
 
31. Cum ascunde luna, fața sa de soare, așa groapa Te-a ascuns și pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
 
32. Iisus viața, gustând moarte acum, pre toți oamenii din moarte i-a slobozit; și viață tuturor le-a dăruit.
 
33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
 
34. Cereștile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat și s'au învelit, și cu aripele s'au acoperit.
 
35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toți.
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
 
37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit și pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morți din veac.
 
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărânețelor.
 
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoașa ai zidit din Adam întâi, și ne-ai dat izvor de dar curățitor.
 
40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de față Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curățești.
 
41. Cine dar va spune, chip nou și înfricoșat? astăzi cel ce stăpânește făpturile, pătimește pentru noi și moare vrând.
 
42. Cel ce dă viață, cum acum moare vrând? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinși, și cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
 
43. Din coasta Ta Doamne, cea însulițată, izvorăști mie viață și mă prefaci, dându-mi daruri și iertare de păcat.
 
44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
 
45. Cel cu chip cuvios, Te gătește frumos, și Te'ngroapă ca pe-un mort încuviințat, și de-al Tău chip mult se'nfricoșeaz'acum.
 
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuți.
 
47. De Te-ai și văzut mort, dar viezi ca un Domn, și la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
 
48. De Te-ai și văzut mort, dar ești viu Dumnezeu, și pre oamenii cei morți pre toți înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
 
49. O ce bucurie! ce dulceață multă, a fost ceia ce-a umplut pre toți cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
 
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, și puterea îți măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.

51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuțit, și-a puternicului sabie s'a tâmpit, și cea din Edem s'a biruit acum.
 
52. Văzând Mielușeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, și pre turmă'ndeamnă să se vaete.
 
53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci și în iad, dar și gropile Isuse le-ai deșărtat, și pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
 
54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toți oamenii din moarte i-ai înviat, și la slava Tatălui i-ai înălțat.
 
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate și pământul tremură.
 
56. Strănepoții Iudei, ceia ce au ieșit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
 
57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, și la moartea cea de cruce se judecă, și se osândește cel ce judecă.
 
58. Falnice Israil, ucigașe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
 
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, și de bună voia Ta Te-ai răstignit.
 
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, și pre neamul omenesc l-ai înviat.
 
61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara și plângea.
 
62. Ucigaș și vrășmaș, pizmătareț popor, rușinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.
 
63. Vino ucigașe, vânzător ucenic, și-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
 
64. Ca și cum ai fost drept, oarbe și nebune, așa te-ai fățărnicit pierzătorule, și-ai vândut pre cel fără de preț cu bani.
 
65. Ce preț sfântului mir, și ceresc ai aflat? și ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano și te-ai spânzurat.
 
66. De iubești pre săraci și de mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi?
 
67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îți voi răbda? Mi se rumpe inima ca unei Maici.

68. Cine-mi va da apă și izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu?, a strigat Fecioara maica și a zis.
 
69. O munți 'nalți și dealuri, și voi oamenii toți, plângeți și vă întristați împreun' acum. Și cu mine, maica, tânguiți-vă.
 
70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceața mea, a strigat Fecioara văetându-se.
 
71. De ești acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce ești izvor de Te-ai și tăiat, apă vie de viață dăruești.
 
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ți s'a vărsat, bând ne adăpăm, și vieții veșnice ne'mpărtășim.
 
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar ești viu și scoți pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
 
Mărire...
 
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, și pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, și'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
 
Și acum...
 
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, și cinstim cei credincioși punerea'n mormânt, a fiului Tău și-al nostru Dumnezeu.
</td>
<td>
1.În mormânt, Viață,
Pus ai fost, Hristoase,
Și s-au spăimântat oștirile îngerești,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori, Viață,
Și cum șezi în mormânt?
Și împărăția morții Tu o zdrobești
Și pe morții cei din iad îi înviezi?

3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Și-ngroparea îți cinstim și patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4.Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule,
Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
Vrei să dezrobești neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Și deșertătorul gropilor celor morți
Se încuie-n groapă nouă ca un om.

7. În mormânt, Viață,
Pus ai fost, Hristoase,
Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Și viață lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toți
Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toți,
Ca un om se vede mort și fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumusețat.

10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Și cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind?

11. Dulcea mea lumină
Și mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns?
O, răbdare de nespus și negrăit!

12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neștiind.

13. O, minuni străine!
O, ce lucruri nouă!
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin și nefiresc!

15. Întreaga făptură
Recunoaște-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ și-n cer,
Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!

16.Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Și-ale morților morminte s-au deschis.

17. Cela ce în palmă
Tot pământul ține.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morții cei legați în iad.

18. Din stricare, Doamne,
Viața mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît
Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeșnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Și din iad gonește întunericul.

20. Mulțimea de oștiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif și Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greșeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Țiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece
A vieții Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toți morții ce din veac i-a înghițit.

24. În mormânt nou Te-au pus,
Înnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin învierea Ta,
După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică
S-a mișcat, Cuvinte,
Și luceafărul lumina sa și-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat
Și din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?”

29. Ca grăunțul de grâu,
Ce-ncolțește-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toți urmașii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Și-ntr-a morții noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit!

31. Cum ascunde luna
Fața sa de soare,
Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viața,
Gustând moartea acum,
Pe toți oamenii de moarte i-a izbăvit
Și viața tuturor le-a dăruit.

33. Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaâă ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereștile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat
Și cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți !

36. Bucurie, Doamne,
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiți.

38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând și bătrânețea trupului.

39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns
Și izvor curățitor ne izvorăști.

40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești,
Ești fățiș junghiat și firea curățești.

41. Cine dar va spune
Chipul groaznic și nou?
Cel ce stăpânește toate făpturile
Pătimește azi și moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieții
Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?”

43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însulițată,
Izvorăști mie viață, prin viața Ta,
Și mă înnoiești și mă viezi cu ea.
 
44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios
Te gătește-ngrozit
Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoșându-se.

46. Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deși Te-ai văzut mort,
Dar ești viu Dumnezeu
Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

48. Deși Te-ai văzut mort,
Dar ești viu Dumnezeu
Și pe oamenii cei morți, pe toți, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie,
Ce dulceață multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toți cei din iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
 
50. Îngroparea-Ți laud,
Patimilor mă-nchin;
Și puterea Îți măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuțit
Și-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruiește-acum.

52. Văzând mielușeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga și-ndemna
Ca și turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi,
Și în iad de pogori,
Dar mormintele, Iisuse, le-ai deșertat
Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat
Și la slava Tatălui i-ai înălțat.

55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură și soare și pământ.

56. Urmașii lui Iuda,
Din izvor adăpați
Și cu mană săturați demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Și la moartea cea nedreaptă e osândit
Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigașe popor!
Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești?

59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât,
Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii!
Vai, a mea Lumină!
O, Iisuse-al meu! O, Fiule preadorit!”
Cu amar, striga Fecioara și jelea.

62. Pizmăreț popor,
Ucigaș blestemat !
Rușinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama și de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate,
Ucigaș ucenic,
Și pricina răutății arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi?

64. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preț ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat?
Nebunie-aflași, preablestemat satan!

66. De iubești pe săraci,
Și mâhnit ești de mir
Ce se varsă, curățind suflet păcătos,
Cum pe-arginți pe-a tuturor Lumină vinzi?
 
67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda?
Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi
Și izvor nesecat,
Ca să plâng pe Iisus, dulcele meu Fiu?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munți și vâlcele
Și mulțimi de oameni,
Tânguiți-vă și plângeți cu mine toți
Și jeliți cu Maica Domnului ceresc!

70. „Când am să Te mai vad,
Veșnică Lumină,
Bucuria și dulceața sufletului?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deși ca o piatră,
Tare și tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viață vie, veșnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm 
Și viața veșnică o moștenim.

73. Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt
Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75. Fericimu-Te toți,
Maica lui Dumnezeu,
Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viață,
Pus ai fost, Hristoase,
Și s-au spăimântat oștirile îngerești
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
</td>
</tr>
</table>

[[Categorie:Prohodul Domnului]]