Vizualizare sursă pentru „Pregătirea şi sfinţirea Mirului”

[580 g] de căprişor, o litră [320 g j de iris [stănjenel]; o jumătate de
litră [166 g] de rasdon, trei sferturi de litră [240 g] de aspalthon. Acestea
9 6 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic
trebuie tăiate fin şi muiate în apă două zile într-un cazan lustruit, după care
să se introducă untdelemnul să se moaie şi să se fiarbă totul o zi întreagă.
Al doilea preparat: ghimber, o litră [320 g]; xilokariofil, opt uncii [208 g];
mirobolan, şase uncii [156 gj; casamon, şase uncii [156 gj; cassie, şase
uncii [156 g]: teremint, două uncii [52 g]; smirnă, o uncie [26 gj; balsam
bun, două uncii şi jumătate [65 g]. Acestea înmoaie-le şi fierbe-le în chip asemănător,
afară de teremint, smirnă şi balsam, fiindcă ele sunt fierte dinainte.
[141] Rugăciune la facerea Mirului care are loc în Sfânta Joi
a Săptămânii Mari numai de către episcop.
Făcându-se după rânduială toată Sfânta Liturghie, când se duc Sfintele
Daruri pe Sfânta Masă, se duce împreună cu ele de către prezbiteriu şi
Mirul şi se depune şi el pe Sfânta Masă aproape de primul disc din stânga.
Şi arhiereul face toată Sfânta Ofrandă [Anafora] până la ecfonisul: „Şi să fie
milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru”. Iar după „Amin” nu se
face încă nici deschiderea uşilor, nici diaconul nu iese în amvon să facă rugăciunea
[ectenia] din mijloc, ci în tăcere arhiereu! se ridică şi în timp ce
arhidiaconul spune în dumnezeiescul altar „Să luăm aminte!”, urcă pe postamentul
sfântului jertfelnic şi pecetluieşte Mirul de trei ori [cu semnul cruciiJ
şi iarăşi coboară. Şi aplecându-se începe rugăciunea aşa:
Doamne al milei şi Tată al luminilor, de la Care se dă orice dăruire bună
şi orice dar desăvârşit [Iac 1, 17], dă-ne şi nouă, nevrednicilor, har spre slujirea
acestei mari şi de viaţă făcătoare Taine, aşa cum i-ai dat lui Moise, credinciosul
Tău slujitor [Iş 14, 31; Ev 3, 6], robului Tău Samuel şi sfinţilor Tăi
apostoli, şi trimite Preasfântul Tău Duh peste Mirul acesta. Şi fu-I ungere
împărătească, ungere duhovnicească, păzitor al vieţii, sfinţitor al sufletelor şi
al trupurilor, untdelemn de veselie [Ps 44, 8], care în Legea Veche s-a ivit şi
în Noul Legământ a strălucit, cu care au fost unşi preoţi şi arhierei, profeţi şi
împăraţi, prin care i-ai uns şi pe sfinţii Tăi apostoli şi pe toţi cei care prin
baia naşterii din nou [77/ 3, 5] au fost născuţi din nou de ei şi de episcopii şi
prezbiterii care le-au urmat până astăzi. Aşa, Doamne, Dumnezeule Atoateţiitorule,
arată-1 prin venirea închinatului şi sfântului Tău Duh veşmânt de
nestricăciune [1 Co 15, 54] şi pecete desăvârşitoare pusă peste cei ce la baia
Ta dumnezeiască primesc sfânta Ta numire, a Unuia-Născut Fiului Tău şi a
Sfântului Tău Duh, ca să fie înaintea Ta casnici şi cetăţeni ai Tăi recunoscuţi,
slujitori ai Tăi şi slujitoare ale Tale, sfinţiţi la suflet şi la trup, eliberaţi
de orice răutate şi răscumpăraţi din orice păcat, iar prin îmbrăcarea veşmântului
slavei Tale nestricăcioase să fie recunoscuţi prin acest sfânt semn al
Tău de sfinţii îngeri şi arhangheli şi de toată puterea cerească şi să fie înfricoşători
pentru duhurile rele şi necurate; ca să fie pentru Tine un popor ales
V.5. Cel mai vechi Euchologhion b izantin: Barberini gr. 336 9 6 1
[Tit 2, 14], o preoţie împărătească, un neam sfânt [/ Ptr 2, 9], pecetluiţi prin
acest preacurat Mir şi avându-L pe Hristosul/Unsul Tău în inimile lor să fie
un sălaş de locuire al Tău, al lui Dumnezeu şi Tatăl în Duhul Sfânt. Apoi
îndreptăndu-se spune cu glas mare: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru
sfinţi Te odihneşti, şi Ţie slavă înălţăm[, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin].
[142] Iar după „Amin”, spune: Pace tuturor!
Şi în timp ce arhidiaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!,
arhiereul se roagă şi spune:
Ţie, Dumnezeului şi împăratului a toate, mulţumindu-Ţi, Ţi-am plecat gâtul
inimilor noastre, căci deşi eram nevrednici ai binevoit să fim slujitori ai
acestor Sfinte Taine. Vestind mila Ta pe care ai revărsat-o din belşug peste
noi, ne rugăm ca toţi să primească de la Tine sfinţirea ca un mir revărsat pe
cap [Ps 132, 2], pentru că Mir vărsat [Cânt 1, 3] este Numele Domnului şi
Mântuitorului nostru lisus Hristos/Unsul, al Unuia-Născut Fiului Tău, întru
Care se umple de bună-mireasmă toată lumea cea văzută şi cea nevăzută.
Şi Ţie se cuvine de la toţi închinare şi mulţumire, Tatălui, Fiului şi Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi după „Amin” se face deschiderea uşilor şi, în timp ce diaconul începe
rugăciunea [eden ia] din mijloc, preotul se pleacă iarăşi şi continuă isprăvind
cele ce urmează ale dumnezeieştii Ofrande.