Vizualizare sursă pentru „Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel”

{{Noul Testament}}
'''Epistola a doua către Timotei''' este una din cele trei epistole pastorale (alături de [[Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel|prima epistolă către Timotei]] şi [[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel|epistola către Tit]]) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului [[apostolul Pavel|apostol Pavel]] aflate în [[Noul Testament]]. Ea cuprinde îndemnurile apostolului adresată lui [[apostolul Timotei|Timotei]], spre o predică înflăcărată, fără teamă sau ruşine, prin suferinţe şi cu [[răbdarea|răbdare]], cu [[stăruinţa în bine|stăruinţă]] şi [[blândeţea|blândeţe]], aşa cum a făcut-o însuşi Pavel. Epistola mai cuprinde şi avertizări  împotriva amatorilor de certuri de cuvinte, împotriva vorbăriilor goale şi lumeşti ale unora, împotriva întrebărilor(controverselor) nesăbuite şi prosteşti ale altora, adevărate primejdii pentru [[Biserică]]. Este arătat faptul că [[Sfânta Scriptură]], care este toată insuflată de [[Dumnezeu]], poate da [[înţelepciunea]] care duce la desăvârşire, destoinicie în toate şi la [[mântuire]] prin [[credinţa]] în [[Iisus Hristos]]. Epistola este ultima din din punct de vedere cronologic, fiind scrisă în toamna anului 66, anul premergător morţii sale martirice. Este considerată ca un testament al Apostolului: „Este testamentul dascălului, adresat ucenicului iubit”, zice Sfântul [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Este o scriere cu accente lirice, plină de căldură sufletească; în ea se simte vibrând sufletul lui Pavel. 

==Timpul şi locul==

Ea este scrisă din Roma în timpul unei detenţii.<ref>2 Tim 1.16</ref> Nu putea fi prima detenţie căci atunci putea fi vizitat şi existau pe lângă el mai mulţi prieteni şi ucenici. Acum ucenicii l-au părăsit în afară de Luca.<ref>2Tim4.10-11</ref> În prima detenţie avea nădejdea că va scăpa<ref>Filipeni 1.25</ref> De data aceasta avea previziunea sigură a morţii sale<ref>2 Tim 4.6</ref> deci locul scrierii este Roma, iar timpul anul 66, adică anul care precede plecarea către cer a apostolului.

==Îndemnuri==

Apostolul Pavel se adresează copilului său prea iubit (copil spiritual), Timotei, pe care-l pomeneşte neîntrerupt în [[rugăciune|rugăciunile]] sale. El spune că îşi aminteşte de lacrimile acestuia şi că doreşte să-l vadă ca să se umple de bucurie. Apostolul îşi aminteşte de [[credinţa]] neprefăcută a fiului său iubit, care s-a sălăşluit întâi în bunica sa, Lois şi în mama sa, Eunice.<ref>2 Tim 1.3-5</ref> De aceea, spune Pavel, îi aduce aminte acestuia să înflăcăreze darul lui Dumnezeu care este în el şi care a fost posibil prin punerea mâinilor sale. „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”. Aşadar lui nu trebuie să-i fie ruşine de mărturisirea lui [[Hristos]] şi nici de întemniţatul Lui (Pavel), ci să sufere împreună cu [[evanghelia]], prin puterea lui [[Dumnezeu]]. Hristos „ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Iisus, înainte de toţi vecii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin evanghelie.” Propovăduitor şi apostol al ei a fost pus Pavel şi învăţător al Neamurilor.

Apostolul îi spune lui Timotei să ţină dreptarul învăţăturilor sănătoase, „cu credinţa şi dragostea care este în Iisus Hristos”. Lucrul bun ce i s-a încredinţat (darul preoţiei) să-l păzească prin [[Duhul Sfânt]] care locuieşte în ei (creştinii slujitori ai evangheliei).<ref>2 Tim 1.1-14</ref> 

==Cei ce s-au îndepărtat de Pavel==

Apostolul Pavel îi aminteşte că toţi cei ce erau în Asia îl părăsiseră; între alţii Figel şi Ermogen.<ref>2 Tim 1.15</ref> El se mai referă şi la Dima, care, din dragoste pentru lumea de acum, l-a părăsit şi a plecat la Tesalonic.<ref>2 Tim 4.10</ref> Apostolul Pavel îi spune să se păzească de Alexandru căldărarul, care i-a făcut mult rău, care este cu totul împotriva cuvintelor apostolilor şi căruia Dumnezeu îi va răsplăti după faptele lui.<ref>2 Tim 4.14-15</ref> (menţionat în 1 Tim 1.20 printre cei blestemaţi<ref>Noul Testament, nota 4, pag. 379, vezi bibliografia</ref>).

Pavel evocă faptul că, la întâiul lui răspuns de apărare, nimeni nu a fost cu el, ci toţi l-au părăsit, dar spune:,, să nu li se ţină la socoteală lucrul acesta”. Atunci Domnul a stat lângă el şi l-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin el şi să fie auzită de toate neamurile. Şi a fost izbăvit din gura leului.<ref>2 Tim 4.16-17</ref>

==Apropiaţii lui Pavel==

Apostolul Pavel îşi aminteşte cu plăcere de Onosifor, dorind ca Domnul ,,să-şi verse îndurarea peste casa sa” şi ,,să capete îndurare de la Domnul în ziua aceea”(ziua [[judecată|judecăţii]]) căci de multe ori l-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul său. Dar nu numai atât ci, când a fost în Roma, l-a căutat cu multă grijă şi l-a găsit. Apoi Pavel îi spune lui Timotei că acesta ştie foarte bine cât ajutor i-a dat în Efes.<ref>2 Tim 1.16-18</ref>

==Alte îndemnuri==

Apostolul Neamurilor îl îndeamnă pe copilul său prea iubit să se întărească în harul care este în Hristos Iisus şi ce a auzit de la el (Pavel) în faţa multor martori să încredinţeze (să facă cunoscut ca adevărat) la oameni de încredere (viitorii [[preot|preoţi]]), în stare să înveţe pe alţii. El îi spune lui Timotei să sufere împreună cu el, ca un bun ostaş al lui [[Hristos]]. „Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l -a scris la oaste”. „Şi cine este atlet, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli” (reguli). „Plugarul ce se osteneşte este cel ce trebuie să mănânce primul din roade.” Apoi îi spune să reflecteze la ceea ce i se spune şi Dumnezeu îi va da pricepere în toate lucrurile.<ref>2 Tim 2.1-7</ref>

Pavel îi spune să-şi amintească de Domnul Iisus Hristos, care este din sămânţa lui [[David]], [[înviere|înviat]] din morţi, aşa cum a predicat în [[evanghelia]] lui pentru care suferă până acolo încât este legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul Domnului nu este legat. Apostolul spune că el [[răbdarea|rabdă]] totul pentru cei aleşi, pentru ca ei să capete [[mântuire]]a care este în Hristos Iisus, împreună cu slava veşnică. Apoi Pavel continuă astfel: „Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” Aceste lucruri trebuie reamintite.<ref>2 Tim 2.8-13</ref>

==Împotriva certurilor de cuvinte==

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei să-i roage fierbinte (pe propovăduitorii evangheliei, pe preoţi) „să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă.”<ref>2 Tim 2.14</ref>

Apoi îi spune să caute să se înfăţişeze „ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”<ref>2 Tim 2.15</ref>

==Împotriva vorbăriilor goale şi lumeşti==

Apostolul îi spune fiului său în credinţă să se ferească de vorbăriile goale şi lumeşti <ref>ESV-irreverent babble, NIVUK-godless chatter, ASV-profane babblings</ref>căci „cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la [[adevăr]]. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!”<ref>2 Tim 2.16-19</ref> Timotei este îndemnat să evite casele ereticilor, între care Imeneu şi Filet, care negau [[învierea]] de la sfârşitul veacurilor, afirmând că ea s-a şi petrecut, prin taina [[botez]]ului şi renaşterea duhovnicească de după el (vers. 17-18). Ei tăgăduiau învierea trupurilor, care va premerge judecăţii de apoi. 

==Urmărirea virtuţilor==

Apostolul Neamurilor îi spune lui Timotei „să fugă de poftele tinereţii şi să caute neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.”<ref>2 Tim 2.22</ref>

==Împotriva întrebărilor nesăbuite şi prosteşti==

Pavel îl roagă pe copilul său prea iubit să se ferească de controversele (întrebările, chestionările) nesăbuite şi prosteşti.<ref>dispute, discuţii interminabile, violente şi inutile, cf Noul Testament, nota 2, pag. 379, ESV- foolish, ignorant controversies, NIVUK-foolish and stupid arguments, ASV-foolish and ignorant questionings</ref>, ştiind faptul că dau naştere la [[cearta|certuri]]. Iar robul Domnului nu trebuie să se certe, ci ,,să fie blând cu toţi,  în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici,<ref>ESV kind to everyone, able to teach, patiently enduring evil, 25correcting his opponents with gentleness.NIVUK- instead, he must be kind to everyone, able to teach, not resentful. ASV-be gentle towards all, apt to teach, forbearing</ref> „în [[nădejdea]] că Dumnezeu le va da [[pocăinţă]], ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa [[diavol]]ului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”<ref>2 Tim 2.23-26</ref>

==Vremea zilelor din urmă==

Vor fi vremuri grele în zilele din urmă (premergătoare apocalipsei). Oamenii vor avea multe păcate, vor fi iubitori de sine, [[iubirea de arginţi|iubitori de arginţi]] , lăudăroşi, [[mândria|trufaşi]], insultători <ref>ESV, NIVUK-abusive-jignitori, insultători, ASV-railers</ref>, neascultători de părinţi, nerecunoscători, fără sfinţenie<ref>ESV, NIVUK, ASV-unholy</ref>, fără inimă, neînduplecaţi<ref>ESV-unappeasable, NIVUK-unforgiving, ASV-implacable</ref>, [[bârfa|clevetitori]], fără stăpânire de sine<ref>ESV, NIVUK,asv- without self-control</ref> , [[lovirea|cruzi]]<ref>ESV, NIVUK-brutal, ASV-fierce</ref>, neiubitori de bine<ref>ESV-not loving good, NIVUK-not lovers of the good, ASV-no lovers of good</ref>, trădători, [[nesăbuinţa|nesăbuiţi]] <ref>ESV-reckless, NIVUK-rash, ASV- headstrong</ref>, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având înfăţişarea evlaviei dar tăgăduindu-i puterea; vânători de femeiuşti împovărate de [[păcat]]e, purtate de felurite pofte, care învaţă continuu şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre (potrivit tradiţiei ebraice aşa se numeau vrăjitorii care s-au opus lui Moise în faţa lui Faraon - Ieşirea 7.11, <ref>Noul Testament, nota 1, pag 378, vezi bibliografia</ref>) s-au împotrivit lui [[Proorocul Moise|Moise]], tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii ,,care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.”<ref>2 Tim 3.1-9</ref> „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.”<ref>2 Tim 3.13</ref>

==Modelul virtuţilor lui Pavel==

Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei să rămână în lucrurile, pe care le-a învăţat şi de care este deplin încredinţat, căci ştie de la cine le-a învăţat. Fiindcă el a urmărit îndeaproape-spune apostolul- „învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, [[credinţa]] mea, îndelunga mea [[răbdarea|răbdare]], [[iubirea|dragostea]] mea, răbdarea mea, /prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate./ De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus, vor fi prigoniţi.”<ref>2 Tim 3.10-14</ref>

==Sfânta Scriptură, toată insuflată şi mântuitoare ==
Apostolul Neamurilor spune despre Timotei că ,, din pruncie cunoşti [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]], care pot să-ţi dea [[înţelepciunea]] care duce la [[mântuire]], prin [[credinţa]] în Hristos Iisus./Toată Scriptura este însuflată de [[Dumnezeu]] şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,/ pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”<ref>2 Tim 3.15-17</ref> Când se spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu este utilizat acelaşi termen ca cel folosit în Facerea 2.7 când se foloseşte expresia suflare de viaţă- la crearea omului (<ref>Noul Testament, nota6, pag. 378</ref>) Apostolul Pavel îi mai recomandă încă un mijloc de întărire în credinţă: alimentarea neîncetata a sufletului său cu citirea Sfintei Scripturi aşa cum a făcut de mic copil. Sfânta Scriptură era obiectul principal de studiu al copiilor iudei. Primii lor învăţători erau preoţi, apoi profesorii. Aceştia îi învăţau, treptat, şi conţinutul sfânt al Scripturii. Rabinii cereau ca, încă de la vârsta de cinci ani, copiii să înceapă să înveţe pe de rost pasaje din Cartea Sfântă. În textul de faţă, Apostolul se referă nu numai la Legea lui Moise, ci la întreg Vechiul Testament şi afirmă, pe de o parte, caracterul inspirat al Scripturii, pe de altă parte, rostul pedagogic al acesteia de îndreptar pentru învăţătura creştină. Apostolul mai spusese şi galatenilor că „Legea ne-a fost călăuză (pedagog) spre Hristos, ca să ne îndreptăm prin credinţă”.<ref>Gal 3. 24</ref> Nu Legea în sine ne duce la mântuire, ci „credinţa cea întru Hristos Iisus”, zice Apostolul, unită desigur cu faptele bune. Înţelegem că Apostolul arată aici că Vechiul Testament trebuie să fie citit în întregime.

==Ultimele îndemnuri==
Simţind apropierea clipei plecării din viaţa pământească, apostolul Pavel îl îndeamnă pe iubitul său fiu în credinţă, Timotei, cu aceste cuvinte:

1. Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Iisus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:

2. propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp (şi la timpul potrivit dar şi în afara lui adică cu orice ocazie) mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.

3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

4. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

5. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.

6. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.

7. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

8. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

9. Caută de vino curând la mine.<ref>2 Tim 4.1-9</ref>

Epistola a doua către Timotei a sfântului apostol Pavel este o minunată epistolă pastorală în care apostolul Pavel, aflat la capătul misiunii sale evanghelice, încredinţează fiului său prea iubit, Timotei, o comoară de înţelepciune menită să-l ajute şi să-l întărească la conducerea Bisericii. 

==Note==
<references />

==Bibliografie==
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 289-292, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Noul Testament, pag 374-379, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7  
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
#English Standard Version Bible, 1971

[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
[[Categorie: Noul Testament]]

[[el:Προς Τιμόθεον Β']]