Vizualizare sursă pentru „Biserica Delea Nouă-Calist (București)”

Biserica '''Delea Nouă-Calist''' din București face parte din [[Arhiepiscopia Bucureștilor]] și are două [[hram]]uri: [[Bunavestire]] și Sfinţii Arhangheli [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] şi [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]].

Aşezată într-o zonă istorică a Bucureştiului, actuala '''Biserică Delea Nouă-Calist''' se află la intersecţia dintre Calea Calăraşilor, străzile Matei Basarab şi Agricultori. Este o ctitorie arhierească, zidită în 1875 de Calist Stratonichias, vicar al [[Mitropolia Ungro-Vlahiei|Mitropoliei Ungro-Vlahiei]]. A fost construită pe locul unde s-a aflat întâi o [[biserică]]  din lemn,  încă din 1761, şi apoi una zidită, în 1798, ambele fiind construite de meşteşugarii români postăvari.

==Istoric==

Istoricul Bisericii Delea Nouă este legat de locul în care acest sfânt lăcaş se afla încă din secolul al XVIII-lea, la marginea de est a Bucureştiului. Între anii 1750 şi 1770, nu departe de bariera oraşului, pe un teren din moşiile Pantelimon şi Radu Vodă, situat pe un mic deal, s-a format un cătun numit Deluţa. Cei care l-au întemeiat erau români ce se îndeletniceau cu ţesutul postavurilor, în acea perioadă  meşteşugarii fiind tot mai numeroşi în oraş şi în împrejurimile sale. Simţind nevoia să aibă un lăcaş de rugăciune unde să poată aduce laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, postăvarii din acest cătun au hotărât să construiască o biserică proprie. Iniţial au ridicat una din lemn, în 1761, care este amintită de banul Mihai Cantacuzino în  1774.  În locul acesteia, tot ei au construit o biserică din zid, între anii 1790 şi 1798, pe care au numit-o Delea Nouă, ca să o deosebească de cea din cătunul alăturat, cunoscută ca Delea Veche. Printre cei care au contribuit la înălţarea acestuit lăcaş de rugăciune s-a aflat şi un anume Nicolae „Inimă Rea” (logofat, paharnic si postelnic).<ref>G.I.Ionescu-Gion, „Istoria Bucurescilor”, Fundaţia Culturală Gheorghe Marin Speteanu, Editura Mavios-Clio, Bucureşti 1899, p.184.</ref> Biserica  Delea Nouă avea atunci formă dreptunghiulară, fiind  mărită cu abside în 1847, aşa cum reiese dintr-o pisanie mai veche. 

Cu trecerea anilor, suprafaţa Bucureştiului s-a mărit şi au apărut noi mahalale, iar cele două cătune au fost incluse în oraş, cu numele Delea Veche şi Delea Nouă. Totodată, a crescut şi numărul credincioşilor, sfântul lăcaş devenind astfel neîncăpător. În aceste condiţii, locuitorii din Delea Nouă au strâns fonduri pentru ridicarea unei noi biserici, dar un ajutor semnificativ a venit din partea unui fiu al cătunului, ajuns în acea vreme vicar al Mitropoliei, şi anume Arhiereul Calist Stratonichias (1800-1885). Lucrările de construcţie a bisericii au început în 1872 şi au durat trei ani. Întrucât slujba de sfinţire s-a făcut la [[25 martie]], în zi de mare praznic împărătesc, Arhiereul Calist a ales ca hram „Buna Vestire”, iar în amintirea părinţilor săi, Mihail şi Anghelina, înmormântaţi în curtea bisericii, a ales al doilea hram, Sfinţii Voievozi „Mihail şi Gavriil”. 
În pisania aflată deasupra intrării în sfântul lăcaş se spune: „''Această biserică numită Delea Nouă Calist este refăcută din temelie prin îngrijirea şi cheltuiala Arhiereului Calist Vicarul sf.Mitropolii. Sfinţirea acestui locaş de rugăciune s-a făcut la 25 Martie anul 1875; fiind Mitropolit Primt D.D. Nifon; iar Domnitor al ţării Carol I. Epitropi ai acestei biserici şi contribuitori D. Enachea Stănescu, Mihalache Enache şi Preotul Coonstantin Rădulescu. Înfrumuseţările şi clădirile în faţă şi în jurul bisericii s-au făcut de D. Emanoil Protopopescu Pache, legatarul fondatorului Arhiereu Calist, în anul 1885''”.

Grija pe care Arhiereul Calist Stratonichieas a purtat-o faţă de ctitoria sa reiese şi din testamentul pe care l-a scris în ultimii ani ai vieţii, prin care lasă Bisericii Delea Nouă venituri pentru întreţinere şi construirea unor clădiri necesare: „''Biserica sfântă a locului naşterii mele, Delea Nouă din Bucureşti, refăcută şi împodobită de mine şi prin stăruinţa mea ca ctitor, s-a completat anul acesta (1885) cu clădiri noi, cu a mea cheltuială, şi doresc încă a se mai completa şi ajuta după  moartea mea, spre menţinerea şi propagarea dreptei noastre credinţe''”.<ref> Preot Marin Dumitrescu „Istoricul a 40 de biserici din România”, vol II, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer, Bucureşti, 1902, p.146.</ref> Pentru cheltuielile bisericii, Arhiereul Calist a stabilit să se plătească 500 de lei pe an, iar pentru fiecare hram încă 250 de lei. De asemenea a lăsat bani şi pentru a fi plătiţi lunar slujitorii bisericii. Referitor la construcţiile adăugate în jurul sfântului lăcaş, în 1885, acestea au fost folosite pentru Azilul de bătrâni Calist, însă au fost demolate în 1987, în timpul regimului comunist.

==Arhitectonica==

În ceea ce priveşte arhitectura, Biserica Delea Nouă este ridicată în plan triconc, cu ziduri groase, având faţade simple, cu ferestre mari care sunt terminate semicircular. Un profil înconjoară construcţia, ca un brâu în partea superioară. Acoperişul în două pante se termină pe faţada de apus, cu un fronton întrerupt de baza turnului-clopotniţă, pe care este pictată icoana hramului „Buna Vestire”. Biserica are pridvor închis, o turlă octogonală pe [[naos]] şi un turn pătrat peste [[pronaos]]. Naosul este acoperit în prima parte cu bolţi mănăstireşti, iar în faţa [[Altar|Sfântului Altar]] are o boltă turtită. 
[[Catapeteasmă|Catapeteasma]] a fost adusă în 1875 de Arhiereul Calist de la Mănăstirea Ghighiu, judeţul  Prahova, şi se păstrează şi astăzi. Iar pictura care înfrumuseţează biserica se crede că a fost realizată de Gheorghe Tăttărăscu, după măiestria cu care sunt lucrate icoana „Adormirea Maicii Domnului” şi chipul ctitorului Calist din cafasul bisericii. 

==Biserica în prezent==

Trecerea timpului şi producerea unor calamităţi au impus Bisericii Delea Nouă unele lucrări de reparaţii şi restaurare a picturii. Astfel, în perioada interbelică a fost zugrăvită din nou de pictorul Iosif  Keber. Apoi, în vara anului 1944, biserica a fost consolidată de o echipă condusă de arhitectul Constantin Popescu, cu fonduri date de Maria General Antonescu, prin „Consiliul de Patronaj”. Treizeci de ani mai târziu, a fost tencuită în exterior, iar în următorii doi ani a fost restaurată pictura. După cutremurul din 1977 Biserica Delea Nouă a fost reparată în exterior şi în interior, fiind repictată de Gheorghe Răducanu (1929-1998). 
În perioada comunistă s-a distrus o parte a temeliei vechii biserici aflată la est de Altarul celei actuale, care era marcată prin câteva cruci vechi, datate din perioada anilor 1802-1840. O parte din acestea au fost duse în Piaţa Universităţii, iar celelalte au fost depuse la Muzeul de Istorie şi Artă al municipiului Bucureşti de la Curtea Veche. S-au păstrat, în schimb, icoanele Sfinţilor Petru şi Pavel, care datează din 1855.

Începând din 2011, Biserica Delea Nouă a trecut printr-un amplu proces de înfrumuseţare, care a inclus lucrări de reabilitare exterioară şi de restaurare a picturii. Iar în 2015 a avut loc slujba de resfinţire săvârşită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 
În Biserica Delea Nouă se află spre închinare o raclă cu părticele din [[moaşte]]le Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin (prăznuit la [[30 iulie]]), care a trăit în secolul al II-lea. A fost Episcopul Umbriei din Italia, un remarcabil propovăduitor al Evangheliei, vindecător şi făcător de minuni, care a fost torturat şi decapitat la vârsta de aproape o sută de ani. 

==Referințe==
<references/>

==Surse==
* [http://deleanoua.ro Biserica Delea Nouă - Calist] 
* Constantin C. Giurescu, ''Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre'', Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966
* [http://ziarullumina.ro/sarbatoare-la-biserica-delea-noua-calist-75552.html Ioan Buşagă, ''Sărbătoare la Biserica Delea Nouă-Calist'', 30 iulie 2012, ''Ziarul Lumina'']

[[Categorie:Biserici]]
[[Categorie:Biserici din România]]
[[Categorie:Biserici din București|Delea Nouă-Calist]]