Vizualizare sursă pentru „Arsenie cel Mare”

{{Articol de calitate}}{{Sfinti
|nume= Sfântul Arsenie cel Mare
|Imagine= [[Imagine:Arsenius the Great.jpg|250 px|Cuviosul Arsenie cel Mare<br/>[[Frescă]] de la [[Protaton]], [[Muntele Athos]]]]
|nastere= 354, Roma
|adormire= 449, Troe, Egipt
|localizare= Egipt
|recunoastere= pan-ortodoxă
|etnie= romană
|tip= [[cuvios]]
|canonizare= 
|calendar= [[8 mai]]
|biserici= 
|site=
|}}Preacuviosul '''[[Arsenie]] cel Mare''' (354-449) a fost unul din [[Părinții pustiei]] din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la data de [[8 mai]] în [[Biserica Ortodoxă]]<ref>Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Sfântul Arsenie la [[8 mai]] și [[19 iulie]] - cf. [http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1532/Saint-Arsene.html Saint Arsène] (Nominis)</ref>. 

==Viața==
Sfântul Arsenie provenea dintr-o familie nobilă senatorială a secolului al IV-lea. S-a născut la Roma pe la anul 354<ref>Pentru a-l situa în epocă, se poate spune că sfântul [[Antonie cel Mare]] trecea la Domnul în anul 356.</ref>.

Arsenie a făcut studii strălucite la Roma și a devenit atât de reputat încât împăratul Grațian și papa [[Damasus I al Romei|Damasus]] l-au recomandat împăratului [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I ''cel Mare'']] de la [[Constantinopol]], pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împărați [[Arcadie]] și [[Honorius]]. 

===Constantinopol===
Arsenie a ajuns la Constantinopol la recomandarea împăratului Grațian și a papei Damasus I<ref>După [http://en.wikipedia.org/wiki/Arsenius_the_Great Wikipedia:Arsenius the Great]. Informația provine din ''Viața'' Sf. Arsenie, scrisă de sfântul [[Teodor Studitul]], care dezvoltă informațiile din [[Patericul egiptean]].</ref>. Teodosie I a devenit co-împărat la anul 379, iar împăratul Grațian a murit la anul 383, deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată, la o primă analiză, între anii 379-383. Dar împăratul Teodosie se instalează la Constantinopol abia în noiembrie 380<ref>[http://www.roman-emperors.org/theo1.htm Theodosius I] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>, deci venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie situată între decembrie 380 și august 383 (când moare împăratul Grațian).

Fiul cel mai mic al împăratului Teodosie I, Honorius (Onorie) se naște abia în 384 și este adus la Constantinopol de o manieră permanentă doar în anul 391<ref>„Flavius Honorius s-a născut în Răsărit în 384, ca fiul mai mic al împăratului Teodosie I și aș Aeliei Flavia Flacilla. În copilărie, purta titlul de Preanobil Copil (''nobilissimus puer''), iar în 386 a fost numit consul. A fost convocat de tatăl său la Roma pe când avea cinci ani, dar în 391 s-a întors cu el la Constantinopol, unde a fost proclamat împărat în 393. În 394, a fost chemat la Milano, iar în 395, la moartea lui Teodosie, Onorie și Arcadie au devenit împreună-moștenitori ai tronului, Arcadie domnind în Răsărit, iar Onorie în Apus.” - [http://www.roman-emperors.org/honorius.htm Honorius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>. Deci Arsenie a fost adus inițial pentru a fi educatorul lui [[Arcadie]].

Arcadie, copilul cel mai mare al împăratului Teodosie I, s-a născut în 377 sau 378 și a fost numit Augustus de către tatăl său în ianuarie 383, la vârsta de 5 sau 6 ani<ref>[http://www.roman-emperors.org/arcadius.htm Arcadius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>.

Venirea lui Arsenie la Constantinopol trebuie deci situată în prima jumătate a anului 383, adică chiar în anul în care [[Evagrie]] fuge din capitală în urma unor intrigi de curte. Istoria unui intelectual creștin din generația lui - Evagrie Ponticul s-a născut în anul 345 - care părăsește capitala pentru a deveni călugăr în pustia Egiptului trebuie că l-a marcat pe Arsenie în anii care au urmat.

===Pustia Egiptului===
{{Citat|Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărătești, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: „Doamne, îndrumează-mă, ca să știu cum mă voi mântui”. Și i-a venit glas zicându-i: „Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui”.|''Patericul egiptean'', Arsenie cel Mare, 1}}
[[Fișier:Egiptul-monastic.jpg|miniatura|stanga|Egiptul monastic]]
În anul 394 Arsenie părăsește lumea și curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)<ref>''Viața'' sfântului Arsenie spune că Arsenie a fugit pe ascuns din capitală, unde a căzut în dizgrația împăratului Arcadie, care căuta să-i ia viața.</ref> și se duce în [[Schetia|pustia schetică]], unde se face [[Călugăr|monah]] pe lângă [[avva]] [[Ioan Colov]]<ref>Primirea lui Arsenie în monahism la Schetia de către Ioan Colovul este menționată doar de ''Viața'' sa (Teodor Studitul).</ref>.

Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la [[Schetia]], 10 ani la Troe<ref>Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „Numele egiptean al carierei era Roiu sau Troiu, pe care grecii l-au citit greșit ca Troia, crezând, potribit lui Strabon, că zona fusese colonizată cu prizonieri din Troia care îl urmaseră pe Menelau în Egipt și care rămăseseră acolo.” [http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htm Quarries of Masara and Tura] (Planetware)</ref> - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop<ref>Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din brațele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerțul dintre greci și egipteni.</ref> și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.

În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni <ref>„Acesta, după ce s-a dus la viață pustnicească, iarăși s-a rugat, același cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Și a auzit glas zicându-i: „Arsenie, fugi, taci, liniștește-te; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.” (''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).</ref>, trăind în [[Isihasm|isihie]] și din [[rucodelie|lucrul mâinilor]]. Ca pentru cei mai mulți din părinții pustiei, lucrul mâinilor lui era împletirea funiilor din frunze de curmal<ref>Frunzele de curmal (numite ''sivin''), foarte rezistente și ajungând până la o mărime de 2-3 m, erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) și puse în apă ca să se înmoaie, pentru a le face mai suple. Erau apoi tăiate cu un cuțit, iar din ele se făcea o funie lungă. Aceasta era vândută ca atare sau din ea se fabricau coșuri, panere, sau rogojini (Dom Lucien Regnault, ''op. cit.'', p. 120, subcapitolul „Muncile monahilor în chilie”). Din această materie foarte aspră unii călugări și pustnici își confecționau și hainele (vezi: Dimitrios G. Tsamis, ''Patericul sinaitic'', trad. din gr. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, Anonimi, VII, și nota 89, p. 45, Moise și Psoe, 2, p.146. Sau: ''Limonariu'', 123, ed.cit., p.121).</ref>, pe care apoi le vindea prin intermediul unor frați din Schetia, care aveau ascultarea să preia lucrul mâinilor părinților retrași.

După prima devastare a Schetiei, în 407-408<ref>Schetia a fost devastată în mai multe rânduri de incursiunile barbarilor, ca de exemplu în 357 și 434 (de saracini), în 407-408 și 578 (de tribul berberic al mazakinilor). Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulți pustnici s-au refugiat în alte centre monahale. Mai târziu, Schetia a fost devastată în multe rânduri de musulmani, dar a fost refăcută de fiecare dată, și astăzi este un centru monastic înfloritor, cu numele Wadi El Natrun.</ref>, a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 28. - istoria povestită aici, cu vizita unei femei romane de rang senatorial, se petrece în timpul arhiepiscopului [[Teofil al Alexandriei]], care a murit în anul 412, între prima devastare a Schetiei (407) și a doua devastare (434).</ref>.

Arsenie părăsește definitiv Schetia după ce saracinii au devastat-o a doua oară în anul 434 și se instalează la Troe până în 444, când barbarii invadează și această regiune și îl obligă să se refugieze într-un loc mai sigur, adică la Canop, pentru a reveni la Troe după trei ani. Aici își petrece ultimii ani ai vieții și se duce la Domnul în anul 449. După dorința exprimată față de ucenicii săi, locul unde a fost înmormântat nu este cunoscut<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 40.</ref>.

Avva Arsenie cel Mare a avut trei ucenici cunoscuți astăzi din ''Patericul egiptean'': mai întâi Alexandru și Zoil, iar mai apoi pe Daniel (care fusese mai întâi ucenicul lui Alexandru și Zoil), toți [[Faran|faraniți]]<ref>Faran este o regiune și o localitate din sudul Peninsulei Sinai.</ref>. De la avva Daniel au rămas, în ''Patericul egiptean'', cele mai multe informații pe care le deținem despre avva Arsenie cel Mare.

==Arsenie și monahismul==
Sfântul [[cuvios]] Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale [[Patericul egiptean|Patericului egiptean]]. El reprezintă pentru tradiția monastică creștină unul din campionii [[Fuga de lume|fugii de lume]] și model râvnit de toți [[Isihasm|isihaștii]].

Importanța lui pentru tradiția creștină este arătată și de faptul că deși este comemorat în aceeași zi cu [[apostol]]ul și [[evanghelist]]ul [[Apostolul Ioan|Ioan Teologul]]; slujba lui a fost păstrată și se cântă împreună cu a Apostolului în ziua de [[8 mai]].

==Arsenie în imnografia bizantină==
===În Mineiul pe luna mai===
În [[Minei|Mineiul]] pe luna mai, cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe [[Stihiră|stihiri]] și un [[Canon (imn)|canon]], al cărui autor este necunoscut.

===În Triod===
''Canonul Părinților'' din [[Săptămâna brânzei|Sâmbăta brânzei]] îl pomenește pe Arsenie, alături de alți câțiva sfinți în mod particular importanți pentru spiritualitatea monastică creștină, cu aceste cuvinte: „Arsenie, îngere, puterea tăcerii ([[Isihasm|isihiei]]), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!” (cântarea întâi a canonului).

==În Sinaxar==

Pentru pomenirea din [[8 mai]]:

[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:

:Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui [[Iisus Hristos|Hristos]] Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. 

[[Condac]], glasul al 2-lea:

:Viața [[îngeri]]lor în trup primind, Arsenie de Dumnezeu purtătorule, și cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea scaunului Stăpânului împreună cu dânșii stând, și tuturor cerând dumnezeiască iertare.

==Izvoare vechi==
Aproape tot ceea ce se știe despre Arsenie cel Mare provine din [[Patericul egiptean]], colecția alfabetică a [[Apoftegmă|apoftegmelor]], care a început să se formeze în secolul al V-lea. Cele mai multe din apoftegmele care vorbesc despre avva Arsenie sunt transmise de unul din ucenicii săi, avva [[Daniel Faranitul]].

Mai târziu, sfântul [[Teodor Studitul]] (759-826) pare să fie autorul unei ''Vieți'' a sfântului Arsenie ([[PG]] 99, 853 A s.), care dezvoltă relatările din ''Pateric'' după surse neidentificate.

O ''scrisoare duhovnicească'' scrisă de sfântul Arsenie cel Mare s-a păstrat până astăzi în versiune georgiană<ref>G. Garitte, "Une lettre de S. Arsène en géorgien", ''Le Muséon'', 68, 1955, p. 259-278</ref> și este considerată un document important de spiritualitate.<ref>M. Van Parys, "La lettre de S. Arsène", ''Irénikon'', 54, 1981, p. 62-86.</ref>

==Iconografie==

Pentru Sf. Arsenie, ''[[Erminia picturii bizantine|Erminia]]'' lui [[Dionisie din Furna]] dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor [[pustnic]]i va fi reprezentat ca un bătrân „la trup minunat și cuvios”, cu „chipul îngeresc, ca Iacov”, înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: „Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți”<ref>Descrierea din ''Erminia'' lui Dionisie din Furna preia și dezvoltă descrierea făcută de avva Daniel Faranitul în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42): „Și era chipul lui îngeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, încuviințat la trup, dar uscățiv. Și avea barba lungă, ajungând până la pântece iar perii ochilor căzuseră de plâns. Și era lung, dar se gârbovise de bătrânețe.”</ref>.

==Note==
<small>{{reflist|2}}</small>

==Bibliografie==
*Dom Lucien Regnault (éd.), ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique'' [Apoftegmele Părinților pustiei. Colecție alfabetică], Solesmes, 1981
*Jean-Claude Guy (introduction, texte critique, traduction et notes), ''Les apophthegmes des Pères. Collection systématique. Chapitres I-IX'' [Apoftegmele Părinților. Colecție sistematică. Capitolele I-IX], Ed. du Cerf (coll. Sources chrétiennes n° 387), Paris, 1993, p. 74-77 (in: Introduction)
*Macaire, hiéromoine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe'' [Sinaxarul. Viețile Sfinților Bisericii Ortodoxe], Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993, 704 pp.
*Iulian Nistea, „Patericul egiptean”, în ''Credința ortodoxă'' (revistă a Facultății de Teologie a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000
*Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000 (pentru partea de iconografie).

==Legături externe==
*[https://www.nistea.com/spiritualitatea/pentru-avva-arsenie/175 Arsenie cel Mare: apoftegme] - apoftegmele lui avva Arsenie cel Mare (adnotate).
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai08.htm Sinaxarul zilei de 8 mai] - așa cum se găsește în Mineiul pe luna mai (Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR).


[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Articole de calitate]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]

[[en:Arsenius the Great]]
[[fr:Arsène le Grand]]