Vizualizare sursă pentru „Apostolii si Biserica”

Apostolii şi Biserica din păgâni
XLI. Pregătind poporul pentru primirea Cuvântului vieţii, înainte-mergătorul
Său, Ioan Botezătorul a arătat că Hristosul/Mesia este Cel peste Care
odihnea Duhul lui Dumnezeu amestecat cu trupul Lui. învăţăcei ai Lui şi
martori ai tuturor faptelor bune, ai învăţăturii, ai pătimirii şi morţii Lui, ai
învierii şi înălţării Sale la ceruri după învierea Lui trupească, apostolii trimişi
de El în puterea Duhului Sfânt în toată lumea, au săvârşit chemarea neamurilor
păgâne, arătând oamenilor calea vieţii, abătându-i de la idoli, de la desfrânare
şi lăcomie [FA 21, 25], curăţindu-le sufletele şi trupurile prin botezul
apei şi al Duhului Sfânt [In 3, 5] pe Care L-au primit de Ia Domnul şi L-au
împărţit credincioşilor, şi aşa au întemeiat Bisericile. Au întărit în credinţă,
iubire şi nădejde chemarea neamurilor păgâne vestită mai înainte de profeţi,
arătând-o prin slujirea lor potrivit milostivirii lui Dumnezeu făcută cu ele şi
primindu-lc şi pe ele în făgăduinţa părinţilor [patriarhilor], făgăduind celor
ce cred aşa, care iubesc pe Domnul şi trăiesc în sfinţenie, dreptate şi răbdare
că Dumnezeul a toate le va da viaţa veşnică prin învierea din morţi prin Cel
care a fost mort şi a înviat, Iisus Hristos, Căruia Dumnezeu I-a predat împărăţia
tuturor lucrurilor, puterea peste vii şi peste morţi, precum şi judecata;
şi le-au dat sfatul să-şi păstreze trupul curat pentru înviere şi sufletul nestricat
prin cuvântul adevărului [cf. 2 Co 6, 7].
XLII. Căci aşa vor fi credincioşi, dacă rămâne în ei Duhul Sfânt Care Se
dă în botez, şi e păzit de cel care-L primeşte, dacă trăieşte în adevăr, sfinţenie,
dreptate şi răbdare. Pentru că Acest Duh face învierea în cei care cred,
trupul/camea lor primind iarăşi sufletul şi înviind împreună cu acesta prin
puterea Duhului Sfânt şi fiind introdus în împărăţia lui Dumnezeu. Acesta
e rodul binecuvântării lui Iafet arătat în chemarea neamurilor păgâne prin
Biserică, care aşteaptă să primească sălăşluirea ei în casa lui Sem, potrivit
făgăduinţei lui Dumnezeu [cf. Fc 9, 27]. 8
8 Partea a Il-a (§ 426^196) face demonstrarea prin profeţii a preexistenţei Fiului Iui
Dumnezeu şi a manifestării Lui patriarhilor Vechiului Testament (XLIU-LI1), a naşterii
Sale ca om (LI1I-LXVI), a minunilor, pătimirii şi preamăririi Lui (LXVII-LXXXV) şi a
Bisericii din păgâni ca nou popor al lui Dumnezeu (LXXXVI-XCVII).
512 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o sto lic
Concluzie
XC VIII. Aceasta este, preaiubitule, vestirea/propovăduirea adevărului, acesta
e caracterul distinctiv al mântuirii noastre, aceasta e calea vieţii, pe care profeţii
au vestit-o, Hristos a întărit-o, apostolii au predat-o, iar Biserica a înmânat-
o fiilor ei în toată lumea.
XC1X. Pe care se cade să o păzim cu toată sârguinţa, bineplăcând lui Dumnezeu
prin fapte bune şi o gândire sănătoasă, când nimeni nu va mai socoti
că există un alt Dumnezeu Tată decât Cel ce ne-a făcut, cum socotesc ereticii,
care nesocotesc pe Dumnezeu Care este, facându-şi idol din unul care nu este,
şi-şi plănuiesc un „tată” mai presus decât Cel ce ne-a făcut şi socotesc că au
găsit ceva mai mare decât adevărul; căci toţi aceştia sunt impioşi şi blasfematori
faţă de Făcătorul şi Tatăl lor, aşa cum am dovedit în „Demascarea şi
răsturnarea fals-numitei astfel gnoze [Contra ereziilor]”.
Alţii iarăşi dispreţuiesc venirea Fiului lui Dumnezeu şi economia întrupării
Lui, pe care ne-au predat-o apostolii, iar profeţii au arătat-o dinainte că va fi
recapitularea umanităţii, după cum ţi-am arătat pe scurt; unii ca aceştia se
numără împreună cu necredincioşii.
Iar alţii nu primesc darurile Duhului Sfânt şi resping de la ei harisma profeţiei,
de care adăpat fiind omul rodeşte viaţa lui Dumnezeu; aceştia sunt cei
de care vorbeşte Isaia: „Căci vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o
grădină care nu are apă” [/s 1, 30], şi în acest fel nu vor fi dc nici un folos
lui Dumnezeu, întrucât nu pot aduce rod.
C. Aşadar, rătăcirea i-a făcut pe mulţi să cadă de la adevăr în cele trei articole
ale pecetluirii noastre, căci fie îl dispreţuiesc pe Tatăl, fie nu-L primesc
pe Fiul — căci contrazic economia întrupării Lui —, fie nu primesc pe Duhul
Sfânt, adică dispreţuiesc profeţia. De toţi cei asemenea se cade să ne ferim
şi să fugim de gândirea lor, dacă vrem să fim plăcuţi lui Dumnezeu şi să
dobândim mântuirea care vine de la El.