Vizualizare sursă pentru „Unirea de la Brest-Litovsk”

'''Unirea de la Brest''' a fost decizia luată în 1595-1596 de un număr de episcopi ortodocși din regiunea ceea ce astăzi este Ucraina, Polonia și Belarus (''Rus''), de a părăsi [[Biserica Ortodoxă]] și de a se supune [[Papa|Papei]] de la Roma. Astfel a fost formată '''Unirea''', de unde provine termenul de '''Uniat'''. Un fenomenon asemănător s-a întâmplat mai târziu [[Nașterea uniației în Transilvania|în Transilvania]].

La acea vreme, Biserica în această regiune includea majoritatea ucrainenilor și bielorușilor, care se aflau sub dominația Comunității Polono-Lituaniene. Câțiva ierarhi ai Bisericii kievene s-au adunat într-un [[sinod]] în orașul Brest pentru a redacta cele 33 de articole ale unirii, care au fost apoi acceptate de papa Bisericii Catolice Romane. 

Uniunea a fost puternic susținută de regele Poloniei și Marele Duce al Lituaniei, Sigismund III Vasa, dar a fost contestată de unii episcopi și nobili importanți din Rus', și, poate cel mai important, de mișcarea cazacilor în dezvoltare pentru autonomia ucraineană. Rezultatul a fost "Rus' luptând împotriva Rus'" și despărțirea multor ortodocși tradiționali de Biserica lor de origine.

{{Citat|Unirea de la Brest a rămas așa cum a început, o „înstrăinare locală” în mare parte generată și păstrată din motive și forțe de caracter non-teologic. Uniația de la Brest nu a apărut dintr-o mișcare religioasă populară și religioasă. A fost creația a câtorva episcopi ortodocși care erau atunci responsabili de diocezele ortodoxe în statul polono-lituanian.|Pr. [[George Florovsky]]<ref>Georges Florovski, ''Căile Teologiei Ruse'', Nordland Publishing Company, 1979. ISBN 0-913124-23-0</ref>}}