Vizualizare sursă pentru „Sinaxar al Sfinților Români”

{{TOC dreapta}}{{OrtodoxiaînRomânia}}
La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât ca „''de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți '''sfinții din neamul românesc''', știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie „[[Duminica Sfinților Români]]”, care va fi așezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după [[Pogorârea Duhului Sfânt]], arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor''”.<ref>Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinți români, 20 iunie 1992</ref>

S-a hotărât atunci ca, în această duminică, să fie amintiți și cinstiți cu evlavie: sfinții [[ierarh]]i, [[preot|preoți]] și [[diacon]]i slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră; sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți drept-credincioșii; sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei; sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam; sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a bine-credincioșilor ei fii și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, fapte bune, rugăciune și virtuți creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.