Vizualizare sursă pentru „Macarie de Vicina”

Cel între [[sfinți]] părintele nostru '''Macarie de Vicina''' s-a născut undeva la sfârșitul secolului al XIII-lea, viețuind până aproape de jumătatea secolului al XIV-lea.

[[Cuvios]]ul [[Ierarh]] Macarie a ajuns în anul 1337 [[mitropolit]] al [[Mitropolia Vicinei|Vicinei]], urmând în această funcție arhierească mitropolitului [[Luca de Vicina]], păstorind turma lui [[Hristos]] de la Gurile Dunării până în anul 1347.

Între anii 1341-1347, mitropolitul Macarie al Vicinei ia parte la mai multe sinoade locale care au avut loc la [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia din Constantinopol]]. În cele două sinoade din anii 1341 și 1343, care discută și iau apărarea Sfântului [[Grigorie Palama]], privind învățătura isihastă atonită de iluminare duhovnicească prin practicarea rugăciunii lui [[Iisus]] și învățătura despre [[Energii divine necreate|energiile necreate]] ale [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], mitropolitul Macarie al Vicinei, alături de patriarhul ecumenic [[Ioan al XlV-lea al Constantinopolului|Ioan al XlV-lea Kalecas]], aprobă aceste învățături palamite de iluminare și sporire duhovnicească, ca fiind întru totul adevărate și ortodoxe.

Mitropolitul Macarie, de formație isihastă atonită, era bun prieten al Sfântului [[Grigorie Palama]], arhiepiscopul Tesalonicului, și al Sfântului [[Grigorie Sinaitul]], întemeietorul Mănăstirii Paroria, vestit centru isihast din Munții Balcani pe la jumătatea secolului al XIV-lea, unde se nevoiau și numeroși călugări „vlahi" din Țara Românească și Dobrogea. Mitropolitul Macarie al Vicinei apără cu statornicie [[Ortodoxie|ortodoxia]] la Gurile Dunării, susține Mănăstirea Sfântul Atanasie cel Mare de la Niculițel și micile sihăstrii din partea locului, intră în legătură cu voievodul [[Nicolae Alexandru|Alexandru I Basarab]] și hirotonește [[Preot|preoți]] pentru Țara Românească și pentru sudul Moldovei. El era părinte sufletesc, atât al românilor de la sudul, cât și de la nordul Dunării.

Acest mare susținător al [[monahism]]ului românesc și aprig apărător al ortodoxiei se mută în anul 1347 la cereștile lăcașuri, numărându-se în ceata Cuvioșilor Ierarhi.

[[Categorie:Mitropoliți]]
[[Categorie:Episcopi de Vicina]]