Vizualizare sursă pentru „Biserica Ortodoxă a Ierusalimului”

{{Biserică|
name= Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|
founder= Sfinţii [[Apostoli]]|
independence= Prin tradiţie |
recognition= 692, de către [[Sinodul Quinisext]] |
primate= Preafericitul [[Teofil III (Giannopoulos) al Ierusalimului|Teofil al III-lea]]|
hq=Ierusalim, Israel|
territory=Israel, Palestina, Iordania, Arabia Saudită, Țările din Golf (cu excepția Kuweitului)|
possessions= S.U.A, America de Sud| 
language=greacă, engleză, arabă|
music=[[Cântarea bizantină]]|
calendar=[[Calendarul iulian|Iulian]]|
population=130.000|
website=[https://ro.jerusalem-patriarchate.info/ Biserica Ierusalimului]
}}
'''Biserica Ortodoxă a Ierusalimului''' este considerată Biserica-mamă a întregii creștinătăți, fiindcă la [[Ierusalim]] a avut loc [[Pogorârea Duhului Sfânt]] peste ucenicii și [[apostoli]]i adunați în foișorul cel de sus, în ziua de Cincizecime după [[Înălțarea la Cer]] a Domnului [[Iisus Hristos]], când [[Duhul Sfânt]] S-a pogorât peste ei, în chip de limbi de foc. Acesta este unul din momentele cheie a întemeierii Bisericii. De aici ucenicii au început a predica [[Evanghelie|Evanghelia]], după cuvintele Domnului: "Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului." ([http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/26/Faptele%20Apostolilor Faptele Apostolilor 1, 8]).  

Pe măsură ce [[creștinism]]ul s-a răspândit în tot Imperiul Roman, și [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuțiile împotriva creștinilor]] de origine iudaică s-au înmulțit, creștinii din Ierusalim au trebuit să se exileze, iar Biserica din Ierusalim a început a-și pierde influența concretă în lumea creștină. Secolele IV-VI au marcat ascensiunea [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] (Noua Romă - capitala Imperiului) alături de cea a „vechii” Rome. Când [[Pentarhia]] bisericească s-a format, Biserica din Ierusalim, în calitate de „Patriarhie apostolică” a fost una din cele cinci Patriarhii ale Imperiului creștin, alături de [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] și [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]].

Biserica Ierusalimului păstrează până în ziua de astăzi în custodie multe dintre locurile sfinte din Ierusalim și din împrejurimi, uneori împreună cu [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolicii]], [[Biserica din Alexandria (coptă)|copții]] sau cu [[Biserica Armeniei|armenii]]. Este vorba mai ales de [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]] din Ierusalim și [[Biserica Nașterii Domnului (Betleem)|Biserica Nașterii Domnului]] din Vithleem (Betleem).

În ultima vreme, au apărut critici la adresa autorităților bisericești din partea credincioșilor palestinieni, care acuză ierarhia (în majoritate de origine greacă și elenofonă) de irosirea banilor Bisericii și pentru faptul că membrii vorbitori de limba arabă ai Bisericii sunt tratați ca niște credincioși de rangul doi. 

După depunerea din treaptă a Patriarhului [[Irineu I (Skopelitis) al Ierusalimului|Irineu I]] în contextul unui scandal privind o vânzare de pământuri către evrei, Sfântul [[Sinod]] al Bisericii a ales ca ''locum tenens'' al scaunului Ierusalimului pe IPS [[Cornelie (Rodousakis) al Petrei|Cornelie al Petrei]]. Pe [[22 august]] 2005, Sfântul Sinod l-a ales în unanimitate ca Patriarh al Bisericii Ierusalimului pe fostul Arhiepiscop de Tabor, acum Preafericitul [[Teofil III (Giannopoulos) al Ierusalimului|Teofil al III-lea]] ca al 141-lea Patriarh al Ierusalimului.