Vizualizare sursă pentru „Veniamin de la Nitria”

[[Cuvios]]ul '''Veniamin''' sau '''Beniamin''' (gr. Βενιαμὶν) a fost unul din [[Părinții pustiei]] care a trăit în secolul al IV-lea (aprox 290-391<ref>Cf. Filotheu Bălan în ''Pateric Egyptean'', ed. cit., p. 55.</ref>) în centrul monastic de la [[Nitria]] din Egipt. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[29 decembrie]].

==Viața==
[[Sfinți|Sfântul]] Părinte Veniamin s-a nevoit 80 de ani cu mari osteneli în Muntele Nitriei, după relatarea Lavsaiconului (cap. 12). Pentru asprimea nevoințelor, a primit darul tămăduirilor, prin punerea mâinilor pe cei bolnavi sau prin binecuvântarea untdelemnului. Poate de aceea trei din cuvintele sale din [[Patericul egiptean]] fac referință la untdelemn, deși apoftegma 2 pare a vorbi despre un Veniamin [[preot]] al [[Chiliile|Chiliilor]], altul decât cel lăudat de Lavsaiconul lui [[Paladie al Elenopolisului|Paladie]]. 

Cuviosul nitriot s-a îmbolnăvit de hidropică la sfârșitul vieții. Paladie istorisește că, neputând privi la [[suferința]] lui cumplită, și-a întors ochii, iar Cuviosul Veniamin i-a spus: „Rugați-vă, fiilor, ca nu cumva să se îmbolnăvească de hidropică omul meu lăuntric. Căci cel din afară nu mă face nici să mă bucur, nici să pătimesc".

Când a murit, trupul cuviosului era atât de umflat de la boală încât frații au trebuit să strice tocurile ușii ca să-l poată scoate din [[chilie]].

==Aposftegme==
1. Se povestea pentru avva Veniamin, că dacă ne-am pogorât de la secere la [[Schetia]], ne-au adus nouă de la [[Alexandria]], dar, câte un vas de untdelemn lipit cu ipsos la gură. Și dacă a venit iarăși vremea secerișului, orice prisosea, frații aduceau la [[biserică]]. Iar eu vasul meu nu l-am destupat, ci cu undreaua găurindu-l, am gustat puțin; și avea inima mea, cum că mare lucru am făcut. Și dacă au adus frații vasele lor astupate la gură cu ipsos, iar al meu era găurit, m-am aflat de rușine, ca și cum as fi curvit.<ref>În ''Patericul coptic'', acest episod este atribuit lui Avva Vitimie (prăznuit la [[24 decembrie]]) - cf. ''The Paradise of the Holy Fathers'', trad. E. A. Wallis Budge, London 1907 (reeditat: Seattle 1984), vol. 2, p. 237.</ref>

2. Zis-a avva Veniamin, preotul Chiliilor<ref>Acest Veniamin, preotul Chiliilor, este altul decât Veniamin de la Nitria.</ref>, că ne-am dus în Schetia la un bătrân și am voit să-i dam puțintel untdelemn. Și ne zice nouă: “Iată unde șade vasul cel mic, care mi l-ați adus mai înainte cu trei ani; cum l ați pus, așa a rămas”. Și auzind noi, ne-am minunat de petrecerea bătrânului.

3. Acestași a zis, că ne-am dus la alt bătrân și ne-a oprit pe noi la el să mâncam și punându-ne nouă ulei de rafane (semințe de ridichi), am zis lui: “Părinte, pune-ne nouă puțin ulei mai bun!” Iar el auzind și-a făcut [[cruce]], zicând: “De este alt ulei, afară de acesta, nu știu eu”.

4. Avva Veniamin, când avea să moară, a zis fiilor săi: “Acestea faceți și puteți și va mântuiți. Totdeauna bucurați-vă, neîncetat va rugați, pentru toate mulțumiți!” ([[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|1 Tesaloniceni]] 5, 16-17).

5. Acestași a zis: “Pe calea cea împărătească să umblați și milele să numărați și să nu defăimați!”.

==Note==
<references />

==Surse==
* ''Patericul egiptean'' - ediția românească
* ''Pateric Egyptean'', ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)
* ''Les sentences des Pères du désert'' - collection alphabétique, Solesmes, 1981
* Paladie, ''Istoria lausiacă (Lavsaicon). Scurte biografii de pustinici'', EIBM al BOR, București, 1993, cap. 12 „Despre Veniamin”
* [[Sinaxar]]ul Părintelui Macarie de la Simonos Petras

[[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]