Vizualizare sursă pentru „Biserica Ortodoxă a Antiohiei”

'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarhie|patriarhate]] (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau  [[Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică|Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma și Antiohia din 1098 și între Roma și celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeași perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit''' (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor). 

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) și [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt [[sfinţi ocrotitori|ocrotitor]]ii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].

Reședința patriarhatului se găsea inițial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința se găsește la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă". În prezent, patriarh este Prea-Fericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]] și al întregului Răsărit.
<!-- [[Image:St George Beirut.jpg|right|thumb|450px|Biserica Sf. Gheorghe din Beirut]] -->
[[Image:Balamand.jpg|right|thumb|450px|[[Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)]]]]

{{Biserică|
name=Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East|
founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]]|
independence=din vechime|
recognition = din vechime |
primate=[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea]]|
hq=Damasc, Siria|
territory=Siria, Liban, Iran, Iraq, Kuweit, părţi din Turcia|
possessions=Statele Unite, Canada, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania, Marea Britanie, Europa Occidentală|
language=arabă, greacă, engleză|
music=[[Cântarea bizantină]]|
calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)|Iulian îndreptat]]|
population=750,000 - 1,000,000|
website=[http://www.antiochpat.org/ Biserica Antiohiei]
}}


==Istoric==
===Perioada apostolică===

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] amintește că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată [[creştin]]i Datorită importanței Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit  din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștine. Cu timpul, jurisdicția atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

===Școala antiohiană===

De-a lungul perioadei pre-niceene și a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creștină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și pe evenimentele istorice din viața lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea [[hermeneutică|interpretărilor]] filosofice sau alegorice ale acesteia, așa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deși insista asupra dimensiunii mai "pământești" a interpretării, ținea cont și de importanța studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala antiohiană]] și [[Școala alexandrină]], reprezentate de marile instituții catehetice din părțile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor din Tars]], [[Ioan Hrisostom]], [[Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] și [[Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferența între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului și [[nestorianism]]ului. Sfinți ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviți întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și cea alexandrină -, iar școala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți au creat [[arianusm]]ul si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul și [[eutihianism]]ul.

===Schisma de la Calcedon===

Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul al IV-lea Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobită)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită și "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfășurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și Ierusalimul. Urmașii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii [[islam|musulmani]], Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuții, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea și al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăși, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradițională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Aghia Sophia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârșit în timpul secolului al XII-lea.

===Cruciadele şi cucerirea musulmană===

În 1098, cruciații au cucerit cetatea și au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc și-a continuat existența în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominație a cruciaților, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie al IV-lea al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reședință. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie al II-lea al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reședința Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deși Patriarhul păstrează titlul episcopal al Antiohiei. 

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-și dominația asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârșitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioșilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Gruparea [[uniat]]ă care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocșii, purtând discuții cu aceștia asupra vindecării schismei și asupra reîntoarcerii melkiților la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioșilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mișcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocși.

===Biserica Antiohiei astăzi===
[[Image:Ignatius Hazim.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei]]]]

[[Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcțioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și laicatul Patriarhiei.

Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh și pe toți [[episcop]]ii eparhioți. Acesta se întrunește în fiecare primăvară și toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul și Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinței, a păstrării disciplinei ecleziastice și a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întrunește de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaționale, judiciare și administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod și reprezentanții laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidați dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

În prezent, patriarhul Bisericii Antiohiei este Prea Fericitul [[Ignatie al IV-lea (Hazim) al Antiohiei|Ignatie al IV-lea]], ales în 1979. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce privește strângerea legăturilor cu celelalte comunități creștine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa și Sfântul Sinod al Antiohiei erau susținători entuziaști ai participării Bisericii Antiohiei la discuțiile între reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

În Elveția, la Chambesy, discuțiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 și 1993. Toți reprezentanții oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuții, că diferențele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanță. Mai mulți membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuși Patriarhul și Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe niște pași necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu și de refuz al urii bazate pe diferențe care nu sunt de substanță. 

Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârșit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioșilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ținerea de întruniri comune ale celor două sinoade și formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioșilor și [[concelebrare]]a euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste orientări pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioșii ambelor Biserici vor fi pregătiți pentru aceasta - în nici un caz înainte.

Patriarhul Ignatie este responsabil și de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], dialog care caută soluții pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiți și ortodocșii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă și pentru organizarea de întâlniri prietenești cu frații și surorile lor siriaci, melkiți și maroniți cu care împărtășesc o mare moștenire comună. 

În mai 1997, Sfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul Paştilor|Postului Paştilor]], întreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, în cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].

Această decizie, alături de activitățile diplomatice și de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie și ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale și îndeosebi din partea grupărilor "de rezistență" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocșilor.

Dintre Bisericile cunoscute pentru "[[ecumenism]]ul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.

===Expansiunea externă===
[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta:  PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]

Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și XXI a determinat o creștere a numărului, forței și influenței Biseriii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și cuprind numeroși ne-arabi convertiți la credința ortodoxă. În consecință, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală și de Sud, în Europa, în Australia și Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioși este cea a[[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioșilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

==Sfinţi antiohieni==
De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfinți]] din calendarul bisericesc, între care: Over the centuries, the Church of Antioch has been associated with many [[saint]]s on the Church's calendar.  
[[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|Sfinți]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]

*[[Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)
*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] and [[Apostolul Pavel|Pavel]]
*[[Vavila din Antiohia]]
*[[Serghie şi Vah]]
*[[Cristofor|Marele Mucenic Cristofor]]
*[[Daniel Stâlpnicul]]
*[[Dorotei din Gaza]]
*[[Efrem Sirul]]
*[[Eustatie al Antiohiei]]
*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruință]]
*[[Habib]]
*[[Ignatie al Antiohiei]]
*[[Isaac Sirul]]
*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]] 
*[[Ioan Damaschin]]
*[[Iosif din Damasc]]
*[[Meletie al Antiohiei]]
*[[Rafail de Brooklyn]]
*[[Roman Melodul]]
*[[Simeon Stâlpnicul]]
*[[Tecla|Întâia Muceniță Tecla]]

==Eparhii==
<small>''Apar în listă doar eparhiile pentru care există articole OrthodoxWiki (în limba engleză).''</small>

*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a întregii Oceanii]]
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Creştină Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]
*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale|Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale]]

{{Biserici}}

==Legături externe==
* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit] (în limbile arabă și engleză)
* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creștinismul răsăritean
*[http://www.cc.uoa.gr/theology/html/english/pubs/doctrsec/scouteris/27/27.pdf The Spiritual Tradition of the Antioch Patriarchate], de Prof. [[Constantin Scouteris]]
*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii și cercetări creștin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)
*[http://www.antiochian.org.au/content/section/22/57/ Photos of patriarchal sites]

===Arhiepiscopii şi episcopii===
====Orientul Mijlociu====
*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă și engleză)
*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă și engleză)
*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă și engleză)
*[http://www.lattakiaorth.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Lattakia] (în limba arabă)

{{Biserici}}
====Americile====
*[http://www.antiochian.org/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord] (în limba engleză)
*[http://www.catedralortodoxa.com.br/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Braziliei] (în limba portugheză)
*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale și Caraibelor] (în limba spaniolă)
*[http://www.chileortodoxo.com/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Chile] (în limba spaniolă)

====Europa====
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm  Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale și Centrale] (în limba engleză)
*[http://www.rum-orthodox.de/ Biserica Greco-Ortodoxă Antiohiană din Germania] (în limba germană)
*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie și Irlanda] (în limba engleză)

====Pacific====
*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și Noii Zeelande]

===Mănăstiri===
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/ Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Balamand (Tripoli, Liban)]
*[http://www.hamatoura.com/ Hamatoura : Sfântul Munte al Maicii Domnului (Amyoun El-Koura,Wadi Kadeesha, Libanul de Nord)]
*[http://www.stgeorgesyria.org/ Mănăstirea Patriarhală Sf. Gheorghe Al-Humayrah (Homs, Siria)]
*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfănta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]



[[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]

[[ar:أنطاكية]]
[[en:Church of Antioch]]